Decizia nr. 362/2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, , cu modificările și completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) și ale art. 16 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 92/1992 4 august 1992 (prevederi anume) pentru organizarea judecătorească
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) și ale
art. 16 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Adrian Vlad Andonie în Dosarul nr. 2.989/2003 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă pe scurt asupra cererii de intervenție accesorie în favoarea autorului excepției, depusa la dosar de Asociația Magistraților din România - Filiala Mures.
Având cuvântul asupra acestei cereri de intervenție, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acesteia, arătând ca, în conformitate cu
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1) al aceluiași articol, a probelor administrate și a susținerilor părților, cu citarea acestora și a Ministerului Public, excluzând posibilitatea intervenției, direct în fața Curții Constituționale, a altor persoane care nu au fost reținute ca părți în dosar de către instanța care a sesizat, prin încheiere, Curtea Constituțională.
Deliberând, în temeiul art. 16 și al
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Magistraților din România - Filiala Mures.
Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca fiind neîntemeiată. Arata ca textele criticate au mai fost deduse controlului de constituționalitate prin mai multe decizii, Curtea Constituțională statuand ca aceste prevederi legale nu contravin dispozițiilor Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.989/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) și ale
art. 16 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 , excepție ridicată de Adrian Vlad Andonie prin cererea de chemare în judecata a Tribunalului Mures, prin care solicită obligarea pârâtului la plata diurnei de deplasare.
În motivarea excepției autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, cu raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Considera ca aceste dispoziții legale, acordând magistraților consultanți doar o parte din drepturile salariale și de alta natura prevăzute pentru ceilalți magistrați, instituie o discriminare între cele două categorii de magistrați.
Tribunalul Mures, insusindu-și integral motivele invocate de autorul excepției, apreciază ca excepția ridicată este intemeiata. Considera ca "magistrații fiind egali în fața legii, este necesară recunoașterea indreptatirii egale a tuturor magistraților, inclusiv a magistraților consultanți, de a se bucura de beneficiul drepturilor de salarizare și a celorlalte drepturi aferente funcției de magistrat, inclusiv de dreptul la diurna de 2% din indemnizația de încadrare bruta". În acest sens invoca și deciziile Curții Constituționale nr. 88/1999 și nr. 89/1999, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminarii între magistrați.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Arata în acest sens ca "acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de natura economică, socială, profesională etc.". În cazul magistraților consultanți, recunoașterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistraților trebuie raportată la statutul lor, care este diferit, magistrații consultanți nefacand parte din corpul magistraților. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiază tine de opțiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei și jurisprudenței constituționale, principiul egalității nu pretinde uniformitate, ci permite soluții legislative diferențiate pentru situații diferite.
Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece, asa cum s-a arătat și în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite. "Astfel, reglementarea limitativa a anumitor drepturi pentru magistrații consultanți, printre care nu este inclus și dreptul la diurna, prevăzut pentru magistrații care fac parte din corpul magistraților, constituie o opțiune a legiuitorului, justificată de natura activității desfășurate de această categorie de personal." Magistrații consultanți se afla într-o situație diferita față de persoanele care îndeplinesc funcția de magistrat și fac parte din corpul magistraților.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie următoarele dispoziții legale:
-
Articolul 69
^4 teza finala din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, text introdus prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, cu următorul conținut: "Magistrații consultanți pot fi detasati o perioadă de maximum 6 luni pe an sau delegați maximum doua luni pe an, beneficiind de drepturile prevăzute de lege pentru personalul din instituțiile publice.";
-
Articolul 15
alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, care prevede că "Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30.";
- Art. 16 din aceeași ordonanța de urgență: "În cazul în care magistrații consultanți sunt numiți sau funcționează ori sunt delegați la instanțe care au sediul în alte localități decât cele în care își au domiciliul, aceștia beneficiază de cheltuieli de transport, diurna și cazare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului din unitățile bugetare."
Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 20 alin. (1): "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", cu raportare la reglementările cuprinse în:
- Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin
Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cărora: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau socială, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație.";
- Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin
Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevăd ca: "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate și conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale și la reglementările internaționale invocate, Curtea retine următoarele:
Funcția de magistrat consultant a fost creata în urma modificării și completării
Legii nr. 92/1992 , republicată, prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare noțiunea de asistent judiciar a fost înlocuită cu cea de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcții în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluționează, în prima instanța, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului "magistrat" atributul de "consultant", legiuitorul a evidențiat de la început statutul diferit al acestei categorii față de ceilalți magistrați.
Dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistrații consultanți se afla într-o situație esențial diferita față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sanctionarii disciplinare a magistraților consultanți diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați, iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanța, conflicte de muncă.
Curtea constata ca situația diferita în care se afla magistrații consultanți justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cat și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistrați.
De altfel, asupra acestora Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 239 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 31 iulie 2003. În cauza de fața nu s-a invederat elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, urmând ca excepția ridicată în prezentul dosar să fie respinsă.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) și ale
art. 16 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002
privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Adrian Vlad Andonie în Dosarul nr. 2.989/2003 al Tribunalului Mures.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2003.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.