HG nr. 972/1995

Anexa 1 PLAN NAȚIONAL DE ACȚIUNE ÎN FAVOAREA COPILULUI

În conformitate cu prevederile Constituției României, aprobată prin Referendumul național din 8 decembrie 1991, având în vedere ca România a ratificat, începând cu anul 1990, o serie de convenții internaționale în domeniul protecției copilului, recunoscind și garantind drepturile acestuia, Comitetul Național pentru Protecția Copilului, în colaborare cu ministerele, organismele internaționale și organizațiile neguvernamentale care derulează programe pentru copii, va pune în aplicare următoarele direcții de acțiune:

I. În domeniul drepturilor copilului

Se va acționa pentru:

A. Aplicarea recomandărilor Comitetului O.N.U. privind drepturile copilului

1. Urmărirea impactului tranzitiei economice asupra copiilor și luarea unor măsuri corespunzătoare de protecție a acestora.

2. Considerarea acțiunilor privind protecția copilului ca o prioritate în procesul de alocare a resurselor bugetare.

3. Creșterea rolului Comitetului Național pentru Protecția Copilului în supravegherea respectării drepturilor copilului în România; întărirea structurilor locale, cu atribuții în domeniu; implicarea organizațiilor neguvernamentale (ONG), cu competența în domeniu.

4. Continuarea procesului de adaptare a legislației din România la prevederile Convenției O.N.U. privind drepturile copilului.

5. Reconsiderarea rolului familiei și al femeii în societate, dezvoltarea educației familiale și a serviciilor sociale pentru susținerea familiilor aflate în dificultate.

6. Promovarea cercetării în domeniul abuzului și al neglijarii copilului, inclusiv în familie, și inițierea de măsuri de intervenție eficienta.

7. Perfecționarea pregătirii personalului care lucrează cu copiii, în vederea cunoașterii și respectării principiilor și normelor convenției.

8. Perfecționarea continua a legislației naționale referitoare la adopție, pentru a se evita ca aceasta forma de protecție sa lezeze interesele copilului.

9. Creșterea rolului autorităților publice locale în domeniul protecției copilului și a familiei.

10. Constientizarea opiniei publice cu privire la situația și necesitățile copiilor cu cerințe speciale, inclusiv cu HIV/SIDA.

11. Îmbunătățirea sistemului administrării justiției minorilor și pregătirea personalului din acest domeniu, în spiritul Convenției O.N.U. privind drepturile copilului.

12. Continuarea politicii active de nediscriminare în domeniul protecției copilului, cu referire la copiii minorităților și, în special, al minorității tiganilor, stimularea participării acestora la viața socială și diminuarea impactului social al prejudecatilor existente.

13. Stimularea copiilor de a se organiza și de a participa la viața socială.

B. Monitorizarea respectării drepturilor copilului în România

1. Comitetul Național pentru Protecția Copilului va realiza monitorizarea respectării drepturilor copilului, în colaborare cu alte autorități ale administrației publice centrale și locale, cu structuri neguvernamentale, în cooperare cu Centrul O.N.U. pentru Drepturile Omului și cu alte organisme internaționale.

2. Vor fi organizate periodic (la 2 ani) conferințe, la nivel național, pentru evaluarea stadiului respectării drepturilor copilului.

II. În domeniul asigurării sănătății copilului

Factorii responsabili vor urmări:

A. Ameliorarea asistenței medicale a mamei, a copilului și a adolescentului, care să determine scăderea mortalitatii și a morbiditatii infantile, precum și a mortalitatii materne, prin:

- implementarea Programului Ministerului Sănătății de scădere a mortalitatii materno-infantile;

- organizarea unei rețele naționale de servicii medicale specifice de planificare familială și de sănătate a reproducerii;

- asigurarea unor servicii de calitate pentru supravegherea obligatorie a evoluției sarcinii, a nașterii și a întreruperii de sarcina și generalizarea sistemului "rooming-în" pentru nou-nascutul normal, în toate maternitatile din țara;

- continuarea programelor naționale de imunizare a sugarilor și copiilor, care să contribuie la controlul morbiditatii datorate bolilor transmisibile, inclusiv programe de vaccinare împotriva hepatitei B;

- verificarea calității apei potabile, începând cu localitățile rurale unde sunt organizate instituții de ocrotire a copilului.

B. Reconsiderarea sistemului de îngrijire medicală acordată copilului:

- dezvoltarea asistenței medicale primare a copiilor; extinderea serviciilor ambulatorii de specialitate; reducerea numărului de copii spitalizati și a duratei de spitalizare;

- creșterea ponderii tratamentelor cu administrare orala față de cele injectabile;

- luarea în considerare a personalității copilului în administrarea oricărui tratament medical; încurajarea relațiilor interpersonale în perioada spitalizarii;

- umanizarea instituțiilor medicale, mai ales acolo unde copiii au nevoie de o spitalizare mai îndelungată; acest lucru poate fi realizat prin amenajarea mediului fizic care să satisfacă cerințele copilului și prin favorizarea relațiilor mama-copil, inclusiv prin crearea de sali de joaca, de lectura, de primire a vizitatorilor etc.;

- evitarea folosirii spitalului ca instituție de ocrotire socială; luarea de măsuri de ocrotire, de urgenta, pentru copiii în vârsta de 0-3 ani, care să evite spitalizarea;

- valorificarea rolului factorului psihologic în ameliorarea stării de sănătate, în special în domeniul sănătății mintale;

- asigurarea educației pentru sănătate, prin toate mijloacele, permanent și sistematic, pentru toate virstele.

III. Creșterea și dezvoltarea copilului

Se vor avea în vedere:

- intensificarea educației pentru sănătate a viitoarelor mame, pentru promovarea adaptării la sin, ca metoda privilegiată de alimentație a nou-nascutilor;

- inițierea unor programe de nutriție destinate copiilor și familiilor în dificultate (inclusiv prin instituții de învățământ);

- diversificarea produselor alimentare pentru copii;

- stabilirea, la nivel național, a unor linii directoare de alimentație echilibrata, diversificata pentru femeia gravida și pentru copii; corectarea deficiențelor nutritionale prin combaterea deficitului de fier, iod, etc.;

- inițierea unui program național pentru îmbunătățirea alimentației copilului nou-născut și a sugarului; fabricarea în țara a laptelui praf adaptat;

- reconsiderarea rolului pe care îl are activitatea fizica în creșterea și dezvoltarea copiilor; introducerea activității fizice în toate colectivitatile pentru copii, inclusiv în cele preșcolare, anteprescolare și în instituțiile rezidentiale;

- urmărirea periodică a stării de sănătate a copiilor și a adolescentilor (bilanț privind dezvoltarea staturo-ponderala, neuropsihica și de sănătate mintală); optimizarea rețelei de medicina școlară.

IV. Educația copilului

Se va acționa pentru:

- îmbunătățirea calității învățământului preșcolar, primar și secundar, inclusiv prin manuale școlare noi și prin standarde profesionale;

- adaptarea curriculumurilor școlare în vederea creării posibilităților de studiere, înțelegere și aplicare a Convenției O.N.U. privind drepturile copilului;

- alcătuirea unor regulamente școlare, care prin conținut și aplicare, sa corespundă exigențelor Convenției O.N.U. privind drepturile copilului;

- creșterea receptivitatii pentru a se răspunde cererilor comunităților locale de a se organiza unități de învățământ cu predare în limba maternă sau a posibilității de a se studia limba maternă ca disciplina de învățământ în instituțiile de învățământ cu predare în limba română, pentru copiii de alta naționalitate, în funcție de opțiunile acestora;

- necesitatea studierii unor discipline noi, ca: religia, cultura civică și educația moral-civică, ca răspuns la exigențele societății civile democratice, pentru integrarea fireasca a copiilor în viața socială;

- stimularea activităților organizate, inclusiv în palatele și cluburile copiilor, și păstrarea destinației acestor spații; crearea altor asemenea spații;

- promovarea unor programe care să asigure:

. dezvoltarea libera, integrală și armonioasă a personalității copiilor;

. prevenirea absenteismului, esecului și abandonului școlar;

. prevenirea și combaterea consumului de alcool, tutun, droguri;

. antrenarea familiei în activitatea instituției de învățământ;

. promovarea educației pentru sănătate, inclusiv a educației sexuale;

. prevenirea și combaterea violenței verbale și fizice, precum și a oricăror forme de comportament antisocial;

. antrenarea copiilor la viața socială, organizarea libera a asociațiilor și a consiliilor elevilor;

. diversificarea activităților de timp liber pentru copii, inclusiv pe perioada vacantelor școlare, prin organizarea de tabere, excursii, concursuri, cluburi de vacanta în școli etc.;

- adaptarea conținutului învățământului special,în funcție de handicap și de cerințele educative speciale ale copiilor;

- accesul copiilor cu deficiente, în funcție de potențialul acestora, la structurile și programele învățământului obișnuit;

- separarea instituțiilor de învățământ de cele de îngrijire și protecție socială;

- accesul fără restrictii la educație al copiilor aflați în instituțiile de îngrijire specializate (inclusiv al copiilor cu HIV pozitiv), prin integrarea acestora în învățământul obișnuit.

V. Familia - mediu privilegiat pentru dezvoltarea copilului

Pentru ca familia să se adapteze schimbărilor și să-și îndeplinească rolul, politica socială trebuie să țină seama de diferitele nevoi ale sale.

Măsurile de sprijinire a familiei trebuie să priveasca familia, în general, și familia cu risc, în special.

Familia trebuie susținută prin:

- informarea și educarea permanenta privind etapele dezvoltării copilului, nevoile sale psihofizice, cît și rolul părinților (prin instituții sanitare, de învățământ, centre de planificare și consultanța familială, mass-media etc.);

- îmbunătățirea și diversificarea formelor de sprijin acordat familiilor cu mulți copii;

- diferentierea mai accentuata a alocației speciale care se acordă copiilor cu handicap, în funcție de gravitatea handicapului;

- sprijinirea familiilor ținere (acces la locuințe, credite în condiții favorabile etc.);

- asigurarea de servicii de calitate și la preț acceptabil pentru îngrijirea copilului (instituții de zi sau prestații la domiciliu); păstrarea tuturor spațiilor destinate copiilor.

Familia cu risc trebuie susținută prin:

- ajutor social care să asigure un venit mediu garantat;

- ajutor de urgenta acordat familiei în perioada de criza;

- burse de ajutor social pentru copii;

- servicii gratuite de îngrijire a copilului în instituții de zi; locuri gratuite în crese și grădinițe; gratuități la cantinele care funcționează în unități de învățământ;

- servicii sociale care să identifice familiile cu risc și care să intervină pentru prevenirea institutionalizarii și a abandonului, a neglijarii copiilor, a violenței familiale etc.; consiliere familială și educație preventivă pentru menținerea stabilitatii familiei; sustinere socială și terapeutică a familiilor în dificultate.

VI. Copiii în dificultate

Activitatea de protecție și de sprijinire a copiilor aflați în dificultate se va organiza potrivit situației în care aceștia se afla:

A. Pentru copiii fără familie - orfani, abandonați, neglijati sau în pericol în propria lor familie - se va porni de la nevoia și dreptul acestora de a crește într-o alta familie sau într-un mediu cît mai apropiat de aceasta, indiferent de vârsta, boala, handicap sau de școala pe care o frecventează

Sa se acorde prioritate prevenirii: depistarea familiei cu risc și intervenția precoce pentru menținerea copilului în familia sa naturala. Când acest lucru nu mai este posibil, să se acorde prioritate alternativelor de tip familial; între acestea, este de preferat soluția permanenta (încredințarea în familia largita, adoptia), față de soluția temporară (plasamentul familial și încredințarea în familii substitutive).

Pentru copilul deja internat în instituții cu caracter rezidential se incearca succesiv: reintegrarea și încredințarea în familia largita, adoptia, încredințarea și plasamentul copilului în familii ocrotitoare (substitutive).

Va fi creat un nou cadru administrativ de gestionare unitară, coerenta și descentralizata a problematicii sociale:

a) toate formele de ocrotire alternativa (menținerea copilului în familia largita cu sprijin financiar și asistența, încredințarea, adoptia, plasamentul, instituția cu caracter rezidential) trebuie să fie organizate și administrate de către aceeași autoritate locală;

b) cadrul normativ și legislativ privind protecția copilului, standardele de îngrijire, evaluarea periodică vor fi realizate de Comitetul Național pentru Protecția Copilului, împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Dezinstitutionalizarea trebuie să caracterizeze toate acțiunile întreprinse în favoarea ameliorării vieții copiilor din instituții (inclusiv a copiilor abandonați în instituții medicale). Aceasta se realizează pe termen lung, prin prioritate acordată ocrotirii copilului în familia proprie, prin forme alternative de tip familial, instituția rezidentiala fiind o soluție de ultima instanța. Internarea copilului în instituția rezidentiala trebuie să se facă în interesul acestuia, iar obiectivul principal să fie menținerea relațiilor cu familia și pregătirea copilului pentru ieșirea din instituție. Pe termen scurt și mediu, prin programe locale, se cauta soluții pentru:

a) reducerea numărului de copii ocrotiți în instituțiile rezidentiale clasice, reducerea numărului de zile pe an petrecute de copii în instituție;

b) diminuarea treptata a abandonului copiilor la naștere.

Soluții practice: crearea de case de tip familial, separarea școlii de instituția de ocrotire, plasamentul familial și încredințarea pe durata vacantelor, plasamentul familial terapeutic și altele.

Restructurarea instituțiilor rezidentiale este o acțiune deja începută, dar care trebuie continuată și generalizata.

Restructurarea trebuie să pornească de la respectarea drepturilor copilului îngrijit în instituție, referitor la:

- internarea justificată de necesitați imperative și nu de situații de risc;

- menținerea relațiilor familiale (părinți, frați, bunici etc.);

- respectarea specificului cultural și religios;

- egalitatea sanselor (prevenirea excluderii și a marginalizarii);

- respectul persoanei (statut juridic clar pentru fiecare copil);

- participarea la deciziile privind evoluția propriei sale persoane;

- reintegrarea reusita și timpurie;

- educația școlară în comunitate.

Pentru a permite respectarea acestor drepturi, sunt necesare modificări în ceea ce privește:

- criteriile de intrare în instituțiile rezidentiale;

- capacitatea instituției (diminuarea numărului de locuri) și amplasarea acesteia (evitarea locurilor izolate);

- organizarea interna a instituției:

. importanța asigurării sănătății copilului, ca o condiție primordială a reusitei oricărui proiect pedagogic;

. realizarea de proiecte pedagogice axate pe dezvoltarea capacităților copilului, pe menținerea contactelor cu realitatea exterioară și pe pregătirea lui pentru integrarea în societate;

. stabilitatea grupului de copii și a personalului de îngrijire și de educație;

. formarea permanenta a personalului;

. munca în echipa pluridisciplinara și complementaritatea diferitelor discipline;

. utilizarea eficienta a resurselor disponibile.

Va fi creat un sistem de formare inițială și permanenta pentru profesiuni sociale, socioeducative, sociomedicale, care să răspundă adecvat nevoilor copilului aflat în dificultate și care să se alinieze practicilor pedagogice moderne.

V. Pentru sprijinirea copiilor cu deficiente se va acționa în scopul:

- identificarii și ținerii evidentei, orientarii și reorientarii copiilor cu diferite tipuri de handicap;

- utilizării corecte și unitare a noțiunilor de: deficienta, incapacitate, handicap, reabilitare, recuperare, învățământ special, educație specială și cerințe educative speciale etc.; aceasta va determina delimitarea obiectului de intervenție specifică și eliminarea suprapunerilor;

- reconsiderarii criteriilor de încadrare a copiilor cu handicap în diferite grade de autonomie față de adult;

- reorganizării instituțiilor specializate existente;

- definirii standardelor minime de îngrijire prin servicii specializate ambulatorii și rezidentiale;

- reconsiderarii conceptului de plasament familial; introducerea plasamentului familial specializat;

- accesului fără restrictii al copiilor cu deficiente ușoare la învățământul general; crearea de noi școli ajutatoare sa devină o excepție, fiind preferabila integrarea grupelor/claselor speciale (de copii cu handicapuri mintale, senzoriale și motorii) în școlile obișnuite;

- accesului fără restrictii al copiilor cu diferite tipuri de handicap la toate serviciile organizate în comunitate;

- organizării în comunitate a unor servicii specializate pentru depistarea handicapului și pentru intervenție precoce;

- alcătuirii unei metodologii unitare de evaluare multidisciplinara a copiilor cu diferite handicapuri.

C. Pentru copiii inadaptati, inclusiv pentru copiii strazii vor fi avute în vedere următoarele:

- depistarea și intervenția precoce, în cazul minorilor neglijati, abuzati sau inadaptati, prin servicii sociale organizate la nivel local;

- preferarea măsurilor alternative la institutionalizare, inclusiv plasamentul familial, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de sustinere a minorului și a familiei acestuia;

- reconsiderarea conținutului activităților cu minorii internati, în sensul valorificării factorilor psihologici de reabilitare comportamentala;

- inițierea unor programe comune, pe termen scurt și mediu (Ministerul Învățământului, Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne, Ministerul Tineretului și Sportului și autoritățile administrației publice locale), de identificare a copiilor strazii, de evaluare a stării de sănătate psihofizica a acestei categorii de copii și de luare a măsurilor de ocrotire corespunzătoare nevoilor acestora;

- crearea de instituții de reabilitare comportamentala și medico-educativă, care să corespundă nevoilor acestor copii inadaptati;

- evaluarea fenomenului la nivelul județelor, de către autoritățile locale, care vor interveni cu soluții pentru îngrijirea, supravegherea și educarea copiilor strazii;

- implicarea ONG în rezolvarea problematicii copiilor strazii, cu acordul autorităților administrației publice locale și al comisiilor județene pentru ocrotirea minorilor;

- crearea unor servicii sociale destinate copiilor strazii.

VII. Minorii în conflict cu legea

Pentru protecția juridică a minorilor și prevenirea delincventei vor fi avute în vedere:

- demararea unor programe comune de prevenire a delincventei minorilor și de reintegrare socială a acestora;

- pregătirea de judecători pentru minori în cadrul unor programe speciale, pentru asigurarea unei practici unitare în cauzele cu minori (penale și civile, inclusiv adoptia);

- diversificarea măsurilor alternative de sancționare;

- protecția minorilor infractori, care au pedepse cu închisoare, de infractori adulti, prin crearea unor instituții speciale de detenție și de reeducare;

- aplicarea, după ratificare, a Regulilor de la Beijing, a Instrucțiunilor de la Riyadh și a Regulilor pentru protecția tinerilor privati de libertate;

- înființarea unor instituții/secții medical-educative, care să răspundă nevoilor de îngrijire și educare specializate, în vederea reabilitării minorilor.

VIII. Rolul femeilor în societate și îmbunătățirea condițiilor de viața ale copiilor

În acest domeniu, factorii responsabili vor acționa pentru:

- stimularea femeilor de a se organiza și de a participa activ la viața socială și politica a tarii, de către toate organismele guvernamentale și neguvernamentale;

- promovarea unei educatii timpurii, în sensul egalității dintre băieți și fete, a participării egale la viața familială;

- sprijinirea femeilor care își cresc singure copiii (celibat, divorț),pentru a preveni abandonul sau institutionalizarea copiilor;

- dezvoltarea de servicii sociale pentru femeile casnice și își ingrijesc copiii, inclusiv pentru cele care au contracte de muncă pentru îngrijirea copiilor cu handicapuri grave.

IX. Cadrul legislativ și normativ

Se vor avea în vedere:

- realizarea unei legislații unitare în domeniul protecției copilului, care să precizeze categoriile de minori ce necesita protecție și formele prin care se realizează aceasta (inclusiv pentru copiii abandonați și delincvenții aflați în străinătate, copiii cu HIV pozitiv, copiii refugiati);

- clarificarea formelor prin care se realizează protecția socială alternativa a copiilor, inclusiv a celor cu diferite tipuri și grade de handicap;

- stabilirea structurilor administrative, definirea rolului judecătorilor care intervin în luarea deciziilor privind protecția copilului și a competentelor acestora (reorganizarea comisiilor de ocrotire a minorilor și a comisiilor de diagnostic și triaj) pregătirea de judecători pentru minori:

- constituirea unui nou cadru administrativ unitar de realizare a protecției copilului, în sensul deplasarii responsabilităților către autoritățile locale; determinarea clara a competentelor autorităților publice centrale și locale;

- precizarea rolului societății civile (în particular, al ONG), în protecția copilului; elaborarea unor standarde și a unor condiții de acreditare a ONG, în vederea organizării unui sistem privat de servicii pentru copilul și familia în dificultate;

- creșterea rolului Comitetului Național pentru Protecția Copilului în coordonarea activității în domeniul protecției copilului, inclusiv prin dezbaterea și avizarea tuturor actelor normative care se referă la problematica copilului;

- definirea unor indicatori unitari, pe baza cărora să se poată culege informații și elabora statistici referitoare la protecția copilului, în scopul evitării situațiilor statistice aparent contradictorii.

Planul național de acțiune în favoarea copilului este un document-cadru care retine domeniile cărora trebuie să li se acorde prioritate. Detalierea acțiunilor concrete în favoarea copiilor reprezintă un drept și o obligație pentru toate instituțiile cu atribuții în ameliorarea vieții copiilor.

Comitetul Național pentru Protecția Copilului va acționa în parteneriat cu toți cei care se ocupa de copii, atât factori guvernamentali, cît și neguvernamentali.

Implementarea Planului național de acțiune în favoarea copilului se va realiza prin preluarea, de către autoritățile publice centrale și locale, a direcțiilor de acțiune propuse, în conformitate cu atribuțiile pe care le au. Vor fi utilizate resursele bugetare (alocate autorităților publice centrale și locale), cît și extrabugetare (fonduri de contrapartida și alte ajutoare nerambursabile). Conținutul direcțiilor de acțiune se va concretiza în acte normative, programe naționale specifice și cu caracter interministerial, proiecte-pilot, metodologii și standarde.

Organismele internaționale care desfășoară în România activități în favoarea copilului - Reprezentanta Specială UNICEF, Uniunea Europeană, Agenția de Dezvoltare Internationala a Statelor Unite ale Americii (U.S.A.I.D.) - vor contribui, de asemenea, prin asistența tehnica și financiară, la realizarea direcțiilor de acțiune, identificate ca prioritare și realizabile până în anul 2000.

Complementaritatea acțiunilor organizate la nivel național și local va asigura coerenta și eficacitatea eforturilor de materializare a prezentului Plan național de acțiune în favoarea copilului.

-----------------