Decizia nr. 124/1995

Curtea Constituțională a fost sesizată, la 1 noiembrie 1995, de către 25 senatori, și anume: Gabor Menyhert Hajdu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Nicolae Manolescu Apolzan, Ștefan Radoff, Tanase Tavala, Denes Sereș, Radu Ceontea, Lajos Magyari, Gheorghe Frunda, Nistor Badiceanu, Adrian Sarbu, Matei Boila, Emilian Buzica, Karoly Ferenc Szabo, Emil Negrutiu, Iosif Csapo, Attila Verestoy, Florin Buruiana, Mihai Buracu, Dumitru Calueanu, Ion Paun Otiman, Gabor Kozsokar, Tiberiu Vladislav, Maria Matilda Tetu și Ioan Paul Popescu, asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 17/1995

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii, republicată, referitor la art. 6 lit. g) din ordonanța.

În motivarea sesizării se arata ca prin ordonanța a fost modificat textul

art. 6 lit. d) din Legea nr. 32/1991 , în sensul că dispozițiile referitoare la scutirea de impozitul pe salariu a invalizilor de gradul I sau II și a persoanelor handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate au fost preluate în cadrul unei noi dispoziții ce face obiectul prevederilor de la lit. g) a acestui articol, introducîndu-se unele restrictii cu caracter neconstitutional, și anume:

- scutirea se aplică doar dacă invalizii de gradul I sau II, ori persoanele handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate sunt impiedicate, din aceasta cauza, în exercitarea profesiei sau a funcției [art. 6 lit. g), teza I];

- aceasta scutire nu se aplică pentru persoanele fizice care au calitatea de asociat la societățile comerciale și la alți agenți economici, dacă îndeplinesc în același timp și funcția de administrator sau orice alta funcție remunerată în cadrul acestora [art. 6 lit. g), teza a II-a].

Or, susțin autorii sesizării, introducerea - în prima situație - a circumstantierii legate de împiedicarea în exercitarea profesiei sau a funcției "...... anihileaza posibilitatea acordată prin

Legea nr. 32/1991

persoanelor aparținând categoriei invalizilor de gradul I și II și handicapaților asimilați acestora de a se bucura de scutire de impozit pe salarii, respectiv le pretinde să-și schimbe profesia sau funcția."

Cît privește cea de-a doua restrictie, aceasta - ca și cea dintii - aduce atingere, în opinia autorilor sesizării, prevederilor art. 46 din Constituție, potrivit cărora persoanele handicapate se bucura de protecție specială, restrîngerea fiind astfel contrară textului constituțional precitat. Mai mult decît atât, ultima restrictie violeaza și dispozițiile art. 16 din Constituție, care consacra principiul egalității în fața legii, pentru ca: "Este inadmisibil să se facă o diferentiere între persoanele vizate de art. 6 lit. g), bazată pe funcția deținută de aceste persoane în cadrul societăților comerciale și al altor agenți economici".

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Senatului se solicita respingerea sesizării, considerindu-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine încălcarea textelor constituționale, deoarece handicapul unei persoane, fiind din cauze și de natura diferite, precizarea facuta de ordonanța, în sensul împiedicării în exercitarea profesiei sau a funcției, este cu atât mai necesară, în mod eronat fiind interpretată, în sesizare, ca un mijloc prin care s-ar impune schimbarea profesiei sau a funcției.

Cu privire la limitarea cuprinsă în art. 6 lit. g) din teza a II-a, se considera a fi fireasca și necesară, deoarece nu este vorba despre o funcție salariata în regimul contractului de muncă, și despre o activitate libera, pe care fiecare și-o organizează și o realizează pe măsura posibilităților personale, care produce venituri aleatorii; numai salariile justifica scutirea de impozite, iar nu și câștigurile din operațiuni comerciale.

Guvernul apreciază, în punctul sau de vedere, ca "noua prevedere a legii, asa cum este formulată în ordonanța, acorda o protecție socială reală, prin scutirea de la plata impozitului a persoanelor care, datorită handicapului, nu își pot îndeplini sarcinile specifice profesiei sau funcției și, ca atare, sunt remunerate cu niveluri scăzute de salarizare în comparatie cu persoanele fără handicap". De aceea considera ca ordonanța elimina astfel criteriile arbitrare de acordare a scutirii doar ca urmare a stării de persoana handicapata, fără a tine seama de mărimea venitului realizat. Referitor la critica adusă textului art. 6 lit. g), teza a II-a, raportat la prevederile art. 16 din Constituție, se arata ca prin aceste dispoziții "nu se face o discriminare între persoanele fizice cu același statut juridic, întrucît handicapatul asociat, în cadrul unor agenți economici, chiar dacă are calitatea de salariat, se afla într-o poziție socială și materială față de handicapatul simplu angajat". Din aceste considerente, Guvernul a solicitat respingerea sesizării.

La solicitarea judecătorului-raportor au comunicat informații și date statistice Ministerul Muncii și Protecției Sociale, precum și Secretariatul de Stat pentru Handicapati.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinînd sesizarea formulată, punctele de vedere ale președintelui Senatului și Guvernului, celelalte lucrări ale dosarului, precum și concordanta dintre textul ce face obiectul sesizării și dispozițiile constituționale, retine următoarele:

Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca este competența să soluționeze obiecția de neconstituționalitate, în temeiul art. 144 lit. a) coroborat cu art. 114 din Constituție și al art. 17 din Legea nr. 47/1992, minoritatea considerind ca sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 144 lit. c) din Constituție.

Cît privește fondul, obiecția de neconstituționalitate vizind teza I a art. 6 lit. g) din ordonanța, potrivit căreia beneficiază de scutirea de impozite invalizii de gradul I sau II și persoanele handicapate încadrabile în aceste grade de invaliditate, doar dacă starea lor îi împiedica în exercitarea profesiei sau a funcției, este nefondata. În cazul în care aceste persoane prestează, ca și oricare alt salariat, o activitate pentru care invaliditatea lor nu constituie un impediment, reducerea de impozit ar avea exclusiv semnificatia unui avantaj contrar prevederilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

În obiecția de neconstituționalitate se susține ca acordarea reducerii de impozit numai persoanelor impiedicate în exercițiul funcției, din cauza invaliditatii, contravine dispozițiilor art. 46 din Constituție, potrivit cărora "Statul asigură realizarea unei politici naționale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire și de reintegrare socială a handicapaților ...." . Din aceste dispoziții constituționale rezultă însă ca scutirea de impozite nu este prin natura ei o măsura de protecție socială specifică. Ocrotirea socială a handicapaților urmărește, în esenta, integrarea lor socioprofesionala. În acest sens, prin legile nr. 53/1992 și nr. 57/1992 s-au instituit forme și modalități speciale de ocrotire, în scopul integrării socioprofesionale a persoanelor handicapate, îndeosebi în domeniile medical, vamal (legat de importul unor produse specifice), al învățământului, al transportului, locativ, al recalificarii în munca, al regimului de muncă, al pensiilor și concediilor de odihnă, al taxelor de abonament la diverse servicii etc.

În orice caz, constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului de a institui formele și modalitățile de protecție socială a persoanelor handicapate și a invalizilor în funcție de politica sa în acest domeniu.

În ce privește teza a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanța, potrivit căreia reducerile instituite în prima teza a acestui articol nu se aplică celor care au calitatea de asociați și îndeplinesc, totodată, funcția de administrator sau o alta funcție remunerată la unitatea unde sunt asociați, Curtea constata ca aceasta prevedere nu include persoanele care îndeplinesc o asemenea funcție remunerată pe baza contractului de muncă.

Potrivit Legii privatizării societățile comerciale nr. 58/1991, Legii nr. 77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează, Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cît și principiile generale ale economiei de piața, orice salariat poate să dobindeasca acțiuni la societatea unde este încadrat. Legea nr. 77/1994 chiar presupune ca unica ipoteza o asemenea situație. Or, dacă salariații ar fi, din cauza invaliditatii de care suferă, decăzuți de la reducerea de impozit, ca urmare a dobândirii calității de asociați, s-ar crea o discriminare între aceștia și ceilalți salariați, care, prin exercitarea drepturilor lor de a dobîndi acțiuni, nu suferă nici un neajuns de ordin fiscal, ca o consecința a optiunilor lor. În fond, persoana salariata având o asemenea incapacitate, dar care este și asociat, se găsește în aceeași situație cu salariatul aflat în incapacitate, dar care însă nu are și calitatea de asociat. De aceea diferentierea între aceste două categorii este contrară prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute în art. 49 din Constituție, referitoare la restrîngerea unor drepturi.

În consecința, prin expresia orice alta funcție remunerată nu se poate înțelege și categoria de persoane cu invaliditate, la care face referire textul, ci numai situațiile în care aceste persoane ar fi remunerate pe alt temei decît contractul de muncă, cum sunt colaboratorii externi, administratorii unei societăți comerciale care, potrivit Legii nr. 31/1990, desfășoară activitatea pe baza unei împuterniciri acordate de adunarea generală a acționarilor. Cu referire la aceasta ultima categorie, întrucît situația lor este aceea de mandatari ai acționarilor, ea este similară cu calitatea, în general, de mandatar al unei persoane. În fond, actionarii, ca orice mandant, atunci când le-au acordat încrederea de a fi administratori, au avut în vedere, în mod necesar, și invaliditatea lor, iar administratorii au acceptat mandatul fără a ignora starea lor de invaliditate.

Având în vedere considerentele expuse, vazind și dispozițiile art. 16, art. 46 și art. 144 lit. a) din Constituție, precum și prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, cît privește fondul,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Legea pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 17/1995

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 32/1991

privind impozitul pe salarii, republicată, cu referire la dispozițiile art. 6 lit. g), teza I, din ordonanța, este constituțională.

2. Dispozițiile tezei a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanța sunt constituționale numai în măsura în care expresia orice alta funcție remunerată se referă la funcțiile îndeplinite pe alt temei decît contractul de muncă.

Deliberarea a avut loc la data de 5 decembrie 1995 și la ea au participat: Ioan Muraru, președinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.