Decizia nr. 14/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și ale art. 488 și ale art. 634 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 9
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice
- Legea nr. 76/2012 24 mai 2012 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
- Decizia nr. 409/2014 3 iulie 2014 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de u…
- Decizia nr. 277/2015 23 aprilie 2015 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (2) din Leg…
- Decizia nr. 266/2020 4 iunie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 alin. (3)-(5) di…
- Decizia nr. 50/2024 30 ianuarie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 26…
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 72 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , ale
art. 488
și ale
art. 634 din Codul de procedură civilă , excepție invocată de Alexandru Țăranu în Dosarul nr. 3.496/120/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 656D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere
Decizia nr. 50 din 30 ianuarie 2024 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 28 aprilie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.496/120/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 72 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , ale
art. 488
și ale
art. 634 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Alexandru Țăranu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat într-o cauză privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modificarea
art. 155 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice prin
art. 72 din Legea nr. 76/2012
este neconstituțională, deoarece temeiul adoptării legii de modificare, respectiv
art. 75
și
art. 76 alin. (1) din Constituție , nu are în vedere și adoptarea unei legi organice referitoare la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială prevăzute la
art. 73 alin. (1) lit. p) din Constituție . Or, potrivit
art. 75 alin. (1) din Constituție , se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele legilor organice prevăzute la
art. 73 alin. (3) lit. e) ,
k) ,
l) ,
n)
și
o) , iar
art. 76 alin. (1) din Constituție
nu face nicio referire la
art. 73 alin. (1) lit. p) din Legea fundamentală .
6.
În continuare, se arată că dispozițiile
art. 155 din Legea nr. 263/2010 , în forma modificată prin
Legea nr. 76/2012 , și cele ale
art. 634 din Codul de procedură civilă
sunt neconstituționale prin faptul că exclud dreptul la calea de atac a recursului în conflictele de asigurări sociale împotriva hotărârilor date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, încălcând astfel egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție și dreptul de proprietate al acestora. Totodată, se subliniază că aceste principii sunt consacrate și în
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în
art. 1 din primul Protocol adițional
la
Convenție
și în
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenție .
7.
În ceea ce privește
art. 488 din Codul de procedură civilă , se arată că acesta este neconstituțional deoarece reglementează limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate dispune casarea unor hotărâri, printr-o încadrare punctuală, strictă, fiind în contradicție și cu
art. 486 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă
referitor la cuprinsul cererii de recurs, dar și cu
art. 487 referitor la motivarea recursului din Codul de procedură civilă .
Art. 488 din Codul de procedură civilă
este neconstituțional și din considerentul că prin încadrarea punctuală a motivelor pentru care se poate cere casarea unei hotărâri se încalcă și
art. 22
privind rolul activ al judecătorului. Astfel, prin limitarea strictă a cazurilor de casare este îngrădit dreptul unei persoane fizice, fără studii juridice, la exercitarea căii de atac a recursului, fiind afectată egalitatea în fața legii, în raport cu cei care sunt asistați sau reprezentați juridic, dar și accesul liber la justiție și dreptul de proprietate privată.
8.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 72 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, precum și ale
art. 488
și ale
art. 634 din Codul de procedură civilă . Textele legale criticate au următorul cuprins:
–
art. 72 din Legea nr. 76/2012 :
Articolul 155 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
Articolul 155
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
–
art. 488 din Codul de procedură civilă :
(1)
Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1.
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
2.
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
4.
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
5.
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
6.
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7.
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
(2)
Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.;
–
art. 634 din Codul de procedură civilă :
(1)
Sunt hotărâri definitive:
1.
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
2.
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3.
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
4.
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
5.
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
6.
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2)
Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
14.
În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale,
privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată prin
art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023
privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile de lege cu care a fost sesizată, care sunt incidente în cauza în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate.
15.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 21
- Accesul liber la justiție și în
art. 148
- Integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, în susținerea excepției se invocă
art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât Curtea reține drept normă de referință
art. 26 - Viața intimă, familială și privată din Constituție , astfel cum acesta se interpretează, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor textului convențional menționat.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește dispozițiile
art. 488 din Codul de procedură civilă , Curtea observă că neconstituționalitatea acestora este dedusă din compararea soluțiilor legislative consacrate prin textele de lege la care se face referire și la care se raportează critica de neconstituționalitate. Astfel, așa cum Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa (spre exemplu,
Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013), examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției . Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele, aspect ce conduce, din această perspectivă, la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate ( Decizia nr. 266 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 6 august 2020, paragraful 18,
Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20,
Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23).
17.
Totodată, Curtea observă că, în critica dispozițiilor
art. 488 din Codul de procedură civilă , autorul excepției invocă în mod formal încălcarea unor dispoziții cuprinse în Constituție fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea și textul de lege criticat. Mai mult, analizând conținutul lor normativ explicit, între textele de lege criticate și textele constituționale invocate nu se poate reține nicio legătură de natură să genereze o potențială încălcare a celor din urmă.
18.
Curtea nu se poate substitui autorului excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în cazul verificării constituționalității legilor sau ordonanțelor Guvernului pe cale incidentală, în cadrul pronunțării asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, cu atât mai mult cu cât
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009,
Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, sau
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
19.
Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția motivării excepției, cuprinsă în
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă
este inadmisibilă.
20.
În continuare, referitor la critica adusă legii de modificare, respectiv
Legii nr. 76/2012 , formulată prin raportare la
art. 75
și
art. 76 alin. (1) din Constituție , Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, întrucât autorul excepției pleacă de la o premisă greșită, apreciind că legea a fost adoptată ca lege ordinară, însă Curtea observă, din formula de atestare a legii, că aceasta a fost adoptată ca lege organică.
21.
Referitor la prevederile
art. 72 din Legea nr. 76/2012
și la cele ale
art. 634 din Codul de procedură civilă , Curtea observă că soluția legislativă cuprinsă de acestea a mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.
22.
Prin
Decizia nr. 50 din 30 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 19 iunie 2024, paragrafele 13-20, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care este atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind
art. 126 alin. (2) din Constituție , normă potrivit căreia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul a consacrat în mod expres, în materia cererilor referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă și asigurări sociale, dublul grad de jurisdicție. Curtea a mai reținut că, potrivit
art. 152 din Legea nr. 263/2010 , jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. Întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoana beneficiază de o examinare în fond a cauzei sale atât în fața tribunalului, cât și în fața curții de apel.
23.
Totodată, potrivit
art. 156
(în vigoare la data sesizării Curții Constituționale) din
Legea nr. 263/2010 , prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale
privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În sistemul
actualului Cod de procedură civilă , recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, exercitându-se doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât pe calea recursului se realizează exclusiv o analiză a legalității hotărârii atacate. Așa fiind, legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum este aceea a cererilor referitoare la asigurările sociale de muncă, să nu fie supuse recursului. În acest sens sunt
Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, prin care Curtea a statuat că, în materia căilor extraordinare de atac, legiuitorul are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, sau
Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26, prin care Curtea a constatat că existența unor reglementări diferențiate, sub aspectul normelor de procedură, în funcție de specificul materiei reglementate, nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. Totodată, prin
Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate.
24.
În jurisprudența sa, cu titlu exemplificativ fiind
Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021, referitor la încălcarea art. 16 din Constituție coroborat cu
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia analizată are în vedere specificul și implicațiile sociale ale conflictelor de muncă, precum și faptul că acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a reglementat două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac - apelul. Stabilirea unor reguli diferențiate, ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația particulară în care se află persoanele implicate, nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări.
25.
Curtea nu a reținut nici critica referitoare la încălcarea
art. 21 din Constituție
prin raportare la exigențele
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție.
26.
Totodată, Curtea a mai statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin
Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în
Legea fundamentală
nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit
art. 129 din Constituție , căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.
Legea fundamentală
nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.
27.
Referitor la
art. 634 din Codul de procedură civilă , Curtea a reținut că hotărârile definitive sunt titluri executorii indiferent de instanța care le-a pronunțat. Hotărârile definitive enumerate în cuprinsul acestui text de lege sunt, într-o exprimare succintă, acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor. Hotărârile care nu mai pot fi atacate cu apel și recurs sunt definitive de la data pronunțării lor. Hotărârile care pot fi atacate cu apel, fără ca părțile să exercite calea de atac, devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului. Hotărârile care pot fi atacate cu recurs, fără ca părțile să exercite calea de atac, devin definitive la data expirării termenului de exercitare a recursului. Data rămânerii definitive a hotărârii este data expirării termenului de exercitare a căii de atac și în cazul în care apelul, respectiv recursul sunt respinse ca tardive. În cazul exercitării căii de atac, hotărârea din apel, nesupusă recursului, și hotărârea din recurs devin definitive la data pronunțării.
28.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 488 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Alexandru Țăranu în Dosarul nr. 3.496/120/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile
art. 72 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și ale
art. 634 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.