Decizia nr. 97/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Decizia nr. 467/2024 15 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 , ale art. 483 al…
Interpretează 2
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Decizia nr. 52/2018 1 februarie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea …
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 din Codul de procedură civilă , excepție invocată de Municipiul Caransebeș, prin primar, în Dosarul nr. 1.821/59/2016* al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 949D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere
Decizia nr. 467 din 15 octombrie 2024 . Legiuitorul instituie un reper obiectiv în ceea ce privește procedura aplicabilă integral unei cauze, iar accesul liber la justiție poate suferi limitări, în contextul în care
Legea fundamentală
nu prevede parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea civilă din 1 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.821/59/2016*, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 27 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Municipiul Caransebeș, prin primar, într-o cauză aflată în faza recursului, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ prin care s-au solicitat constatarea valorii prejudiciului cauzat, precum și obligarea la plata pretențiilor.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși raționamentul expus în
Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018
vizează în mod expres situația recursului împotriva hotărârilor pronunțate după publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017
în Monitorul Oficial al României, Partea I, acesta este pe deplin incident, pentru identitate de rațiune, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de aplicare a
art. 55 alin. (3^1) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, prin raportare la
art. 27 din Codul de procedură civilă , în procesele aflate pe rol la data modificării operate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020
pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice.
6.
Astfel, în prezent, calea de atac prevăzută de lege în litigiile care au ca obiect executarea contractelor de achiziție publică este calea devolutivă a apelului ce asigură dublul grad de jurisdicție prin faptul că provoacă o judecată pe fond și un control judiciar complet, atât asupra aspectelor de fapt, cât și asupra aspectelor de drept, în cadrul căreia instanța de apel poate proceda la o reapreciere sau readministrare a probelor. Or, dacă exercitarea căii devolutive de atac nu ar fi recunoscută în procesele aflate pe rol anterior adoptării
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2020 , deși hotărârea atacată a fost pronunțată după modificarea legislativă a
art. 55 alin. (3^1) din Legea nr. 101/2016 , iar părțile ar fi ținute de limitele de casare restrictive reglementate de
art. 488 din Codul de procedură civilă , s-ar ajunge într-o situație de inegalitate juridică ce nu ar fi justificată de criterii ori rațiuni obiective.
7.
Prin urmare, în raport cu preceptele configurate în jurisprudența instanței de contencios constituțional, o interpretare literală a
art. 27 din Codul de procedură civilă , nu ca regulă de principiu dezirabil a fi aplicată în genere, ci cu efect decisiv asupra determinării căilor de atac, este contrară dispozițiilor constituționale.
8.
Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 27 din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“
14.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
referitor la principiul legalității,
art. 15 alin. (2)
potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor și în
art. 16
- Egalitatea în drepturi. Totodată, în susținerea excepției se invocă
art. 6
- Dreptul la un proces echitabil din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât Curtea reține drept normă de referință
art. 21 din Constituție , astfel cum acesta se interpretează, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor textului convențional menționat.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale
art. 126 alin. (2) , potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Dispozițiile legale criticate reprezintă voința legiuitorului, care, prin
noul Cod de procedură civilă , înlocuind vechiul principiu al aplicării imediate a noii norme de procedură, a ales aplicarea dispozițiilor noii legi de procedură civilă numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia.
16.
Așadar, dispozițiile
art. 27 din Codul de procedură civilă
au rolul de a asigura caracterul echitabil și predictibil al procedurii, stabilind, în completarea
art. 25
și
26 din Codul de procedură civilă , că, indiferent de modificările aduse legii de procedură în timpul desfășurării procesului civil, hotărârea pronunțată de instanța judecătorească rămâne supusă căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, în acord cu principiul previzibilității care trebuie să guverneze modul de desfășurare a proceselor civile. Prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea prevederilor
art. 1 alin. (5)
și
art. 15 alin. (2) din Constituție .
17.
În continuare, Curtea observă că printr-o jurisprudență constantă a reținut că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin
Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, paragraful 36. Mai mult, potrivit
art. 129 din Constituție , căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.
Legea fundamentală
reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau
Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , anterior citată, paragraful 18). Prin urmare, textul criticat nu încalcă accesul liber la justiție.
18.
În ceea ce privește egalitatea în fața legii, Curtea reține că dispozițiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără discriminări. Totodată, având în vedere că există suficiente garanții procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate. Prin urmare, textul legal criticat nu încalcă principiul egalității în drepturi și nici dreptul la un proces echitabil.
19.
Referitor la susținerile autorului excepției privind incidența
Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, Curtea constată că aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât vizează căile de atac existente exclusiv în litigiile aflate pe rolul instanțelor civile, de drept comun, privite din perspectiva pragului valoric de 1.000.000 lei, respectiv admisibilitatea căii de atac a recursului doar pentru litigiile civile al căror obiect depășește 1.000.000 lei.
20.
Astfel, prin
Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 , anterior citată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, sunt neconstituționale. Prin decizia menționată, Curtea a statuat că instanța supremă nu are competența să se pronunțe în legătură cu efectele deciziilor Curții Constituționale sau să dea dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curții Constituționale și, pe această cale, în mod expres sau implicit, să infirme, să altereze sau să limiteze efectele acestora. În consecință, Curtea a reținut că, în urma pronunțării și publicării
Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , în privința
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, nu devin incidente prevederile
art. 27 din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul“, pentru că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică imediat situațiilor pendinte. În concluzie, potrivit efectelor
Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în toate cererile evaluabile în bani, fără incidența unui prag valoric.
21.
În acest context, Curtea observă că revine instanței judecătorești stabilirea modalității de aplicare a
art. 55 alin. (3^1) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, coroborat cu
art. 27 din Codul de procedură civilă , având în vedere că identificarea textelor de lege în vigoare, incidente într-un anumit domeniu la un moment dat, și coroborarea acestora în funcție de aprecierea rangului actului normativ din care norma juridică incidentă face parte, urmate de interpretarea și aplicarea acestora în cazuri concrete, caracterizate prin împrejurări de fapt proprii, reprezintă operațiuni ce intră în competența judecătorului a quo (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 796 din 27 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012).
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Municipiul Caransebeș, prin primar, în Dosarul nr. 1.821/59/2016* al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 27 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.