Codul penal din 21 iunie 1968

Articolul 1

Scopul legii penale

Legea penală apără, împotriva infracțiunilor, Republica Socialistă România, suveranitatea, independența și unitatea statului, proprietatea socialistă, persoana și drepturile acesteia, precum și întreaga ordine de drept.

Articolul 2

Legalitatea incriminării

Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvîrșirii acestor fapte.

Articolul 17

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Articolul 18

Pericolul social al faptei

Fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Articolul 19

Vinovăția

Vinovăție există cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrșită cu intenție sau din culpă.

1) Fapta este săvîrșită cu intenție cînd infractorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrșirea acelei fapte;

b. prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

2) Fapta este săvîrșită din culpă cînd infractorul:

a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei ca el nu se va produce;

b. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Fapta constînd într-o acțiune săvîrșită din culpă constituie infracțiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.

Fapta constînd într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvîrșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul cînd legea sancționează numai săvîrșirea ei cu intenție.

Articolul 20

Conținutul tentativei

Tentativa constă în punerea în executare a hotărîrii de a săvîrși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au săvîrșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

Nu există tentativă atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

Articolul 21

Pedepsirea tentativei

Tentativa se pedepsește numai cînd legea prevede expres aceasta. Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Articolul 22

Desistarea și împiedicarea rezultatului

Este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune.

Articolul 23

Participanții

Participanți sînt persoanele care contribuie la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Articolul 24

Autorul

Autor este persoana care săvîrșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Articolul 25

Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvîrșească o faptă prevăzută de legea penală.

Articolul 26

Complicele

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Articolul 27

Pedeapsa în caz de participație

Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvîrșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvîrșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72.

Articolul 28

Circumstanțele personale și reale

Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrîng asupra celorlalți.

Circumstanțele privitoare la faptă se răsfrîng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Articolul 29

Instigare neurmată de executare

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.

Articolul 30

Împiedicarea săvîrșirii faptei

Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvîrșite pînă în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă.

Articolul 31

Participația improprie

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție.

Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 32

Formele pluralității

Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidivă.

Articolul 33

Concursul de infracțiuni

Concurs de infracțiuni există:

a) cînd două sau mai multe infracțiuni au fost săvîrșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvîrșirea sau ascunderea altei infracțiuni;

b) cînd o acțiune sau inacțiune, săvîrșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Articolul 34

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

În caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează:

a) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor pînă la 3 ani;

b) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor pînă la o pătrime din acel maxim;

c) cînd s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

d) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii potrivit dispoziției de la lit. a, la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziției de la lit. b.

Sporul prevăzut la lit. a se poate mări pînă la 5 ani, dacă una dintre infracțiunile aflate în concurs este o infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale.

Prin aplicarea dispozițiilor din alineatele precedente nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

Articolul 35

Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni

Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul pedepsei confiscării parțiale a averii.

Măsurile de siguranță de natură deosebită, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

Articolul 36

Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35.

Dispozițiile art. 34 și 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Articolul 37

Recidiva

Recidiva există în următoarele cazuri:

a) cînd după rămînerea definitivă a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare;

b) cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune;

c) cînd după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou infracțiune.

Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute la lit. a și b se poate ține seama și de hotărîrea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii.

Articolul 38

Condamnările care nu atrag starea de recidivă

La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărîrile de condamnare privitoare la:

a) infracțiunile săvîrșite în timpul minorității;

b) infracțiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracțiuni de legea penală.

De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Articolul 39

Pedeapsa în caz de recidivă

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 lit. a se poate mări pînă la 5 ani.

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvîrșită ulterior.

În cazul săvîrșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor pînă la 5 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul general al amenzii, sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni.

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c se aplică în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.

Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a și dispozițiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Sporurile prevăzute în prezentul articol se pot mări pînă la 7 ani, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior este infracțiune contra securității statului, contra avutului obștesc, ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o pagubă importantă economiei naționale.

Articolul 40

Pedeapsa în unele cazuri cînd nu există recidivă

Cînd după condamnarea definitivă cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sînt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

Articolul 41

Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu există pluralitate de infracțiuni.

Infracțiunea este continuată cînd o persoană săvîrșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Infracțiunea este complexă cînd în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravată, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Articolul 42

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispozițiilor art. 34.

Articolul 43

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă

Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținindu-se seama de infracțiunea săvîrșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decît cea pronunțată anterior.

Articolul 44

Legitima apărare

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvîrșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Articolul 45

Starea de necesitate

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de necesitate.

Este în stare de necesitate acela care săvîrșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obștesc.

Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a săvîrșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Articolul 46

Constrîngerea fizică și constrîngerea morală

Nu constituie infracțiunea fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constrîngeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constringeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod.

Articolul 47

Cazul fortuit

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Articolul 48

Iresponsabilitatea

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpîn pe ele.

Articolul 49

Beția

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe.

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.

Articolul 50

Minoritatea făptuitorului

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Articolul 51

Eroarea de fapt

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrșirii infracțiunii.

Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și faptelor săvîrșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Articolul 52

Pedeapsa și scopul ei

Pedeapsa este o măsură de constringere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.

Articolul 53

Felurile pedepselor

Pedepsele sînt principale, complimentare și accesorii.

1) Pedepsele principale sînt:

a. închisoarea de la 15 zile la 25 de ani;

b. amenda de la 500 la 5.000 lei.

2) Pedepsele complimentare sînt:

a. interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

b. degradarea militară;

c. confiscarea averii, parțială sau totală.

3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.

Articolul 54

Pedeapsa cu moartea

Ca măsură excepțională pentru infracțiunile cele mai grave se aplică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, pedeapsa cu moartea.

Pedeapsa cu moartea nu se aplică infractorului care nu împlinise vîrsta de 18 ani de la data săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, pedeapsa cu moartea nu se aplică femeii gravide sau care are copil în vîrstă pînă la 3 ani la data săvîrșirii infracțiunii ori pronunțării hotărîrii; în aceste cazuri se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani.

Cînd legea prevede că pedeapsa cu moartea nu poate fi aplicată, se pronunță pe lîngă pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa confiscării averii, dacă este prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, precum și pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă.

Articolul 55

Înlocuirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea nu poate fi executată dacă condamnata este gravidă sau are copil în vîrstă pînă la 3 ani; în aceste cazuri pedeapsa cu moartea se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani. Pedeapsa cu moartea se înlocuiește cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani, dacă nu a fost executată în termen de 2 ani în cazul cînd condamnatul a fost prezent la judecată, iar pentru cel care nu a fost prezent la judecată sau care s-a sustras de la executare, în termen de 2 ani de la data cînd s-a predat sau a fost prins, ori de 7 ani de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă.

Cînd pedeapsa cu moartea definitiv pronunțată se înlocuiește cu pedeapsa închisorii, se menține pedeapsa confiscării averii. Instanța aplică în mod obligator pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă.

Articolul 111

Scopul măsurilor de siguranță

Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntîmpinarea săvîrșirii faptelor prevăzute de legea penală.

Măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d.

Articolul 112

Felurile măsurilor de siguranță

Măsurile de siguranță sînt:

a) obligarea la tratament medical;

b) internarea medicală;

c) interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupație;

d) interzicerea de a se afla în anumite localități;

e) expulzarea străinilor;

f) confiscarea specială.

Articolul 113

Obligarea la tratament medical

Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pînă la însănătoșire.

Cînd persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.

Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.

Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății.

Articolul 114

Internarea medicală

Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoșire.

Această măsură poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecății.

Articolul 115

Interzicerea unei funcții sau profesii

Cînd făptuitorul a săvîrșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație.

Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Articolul 116

Interzicerea de a se afla în anumite localități

Cînd persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnată pentru alte infracțiuni, dacă instanța constată că prezența acesteia în localitatea unde a săvîrșit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua față de această persoană măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărîrea de condamnare.

Condiția ca făptuitorul să fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, cînd se pronunță o condamnare mai mare de 5 ani.

Această măsură poate fi luată pe o durată pînă la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial.

Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

Articolul 117

Expulzarea

Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul țării.

Dispoziția alineatului precedent se aplică și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țară.

În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.

Articolul 118

Confiscarea specială

Sînt supuse confiscării speciale:

a) lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală;

b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvîrșirea unei infracțiuni, dacă sînt ale infractorului;

c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni sau pentru a răsplăti pe infractor;

d) lucrurile dobîndite în mod vădit prin săvîrșirea infracțiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

e) lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale.

Articolul 119

Efectele amnistiei

Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care această pedeapsă nu a fost încă executată.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate.

Articolul 120

Efectele grațierii

Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară.

Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată.

Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de grațiere.

În cazul comutării pedepsei cu moartea în pedeapsa închisorii, se aplică cu privire la pedeapsa complimentară privativă de drepturi dispozițiile art. 55 alin. 3.

Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative.

Articolul 121

Prescripția răspunderii penale

Prescripția înlătură răspunderea penală.

Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii.

Articolul 122

Termenele de prescripție a răspunderii penale

Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt:

a) 15 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa cu moartea sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani;

c) 8 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Articolul 123

Întreruperea cursului prescripției

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

Articolul 124

Prescripția specială

Prescripția înlătură răspunderea penală oricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Articolul 125

Prescripția executării pedepsei

Prescripția înlătură executarea pedepsei principale.

Prescripția nu înlătură executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii.

Articolul 126

Termenele de prescripție a executării pedepsei

Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt:

a) 20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda.

Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 92 este de un an.

Termenele arătate în alineatele precedente se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă.

În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, termenul de prescripție începe să curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitivă.

Măsurile de siguranță nu se prescriu.

Articolul 127

Întreruperea cursului prescripției executării

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni.

Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.

Articolul 128

Suspendarea cursului prescripției

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.

Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în codul de procedură penală.

Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Articolul 129

Termenele de prescripție pentru minori

Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori.

Articolul 130

Prescripția executării pedepsei care a înlocuit pedeapsa cu moartea

Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuiește pedeapsa cu moartea potrivit art. 55, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripție curge de la rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte.

Articolul 131

Lipsa plîngerii prealabile

În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plîngeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plîngeri înlătură răspunderea penală.

Retragerea plîngerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.

Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele.

Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.

Plîngerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsă.

Articolul 132

Împăcarea părților

Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.

Articolul 133

Efectele reabilitării

Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d.

Articolul 134

Reabilitarea de drept

Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvîrșit nici o altă infracțiune.

Reabilitarea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracțiuni contra avutului obștesc.

Articolul 135

Reabilitarea judecătorească

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească:

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii pînă la 5 ani pentru infracțiuni contra avutului obștesc, precum și în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani pentru celelalte infracțiuni, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate;

d) în cazul pedepsei cu moartea comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

Procurorul General poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.

Articolul 136

Calculul termenului de reabilitare

Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.

În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere.

Articolul 137

Condițiile reabilitării judecătorești

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:

a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;

b) își are asigurată existența prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul cînd are vîrsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;

c) a avut o bună conduită;

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau cînd instanța constată că cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare.

Cînd instanța constată că nu este îndeplinită condiția de la lit. d, dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Articolul 138

Reînnoirea cererii de reabilitare

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsă de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor codului de procedură penală.

Articolul 139

Anularea reabilitării

Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

Articolul 189

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta este săvîrșită prin simulare de calități oficiale, prin răpire, ori de către o persoană înarmată, sau de către două ori mai multe persoane împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material, ori dacă victima este un minor sau este supusă unor suferințe, ori dacă sănătatea sau viața îi sînt puse în pericol, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Articolul 190

Sclavia

Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 191

Supunerea la muncă forțată sau obligatorie

Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decît cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o muncă obligatorie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 192

Violarea de domiciliu

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ținînd de acestea, fără consimțămîntul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

În cazul în care fapta se săvîrșește de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții, sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 193

Amenințarea

Fapta de a amenința o persoana cu săvîrșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 194

Șantajul

Constrîngerea unei persoane prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Cînd constrîngerea constă în amenințarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 195

Violarea secretului corespondenței

Deschiderea, fără drept, a unei corespondențe, adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe, precum și divulgarea conținutului unei corespondențe, chiar atunci cînd a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greșală, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de acesta din greșală sau din întîmplare.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 196

Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoștință în virtutea profesiei ori funcției, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 197

Violul

Raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrîngerea acesteia, sau profitînd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, dacă:

a) victima nu împlinise vîrsta de 14 ani;

b) fapta a fost săvîrșită de mai multe persoane;

c) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;

d) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Faptele prevăzute în alin. 1 și 2 nu se pedepsesc, dacă înainte ca hotărîrea să fi rămas definitivă a intervenit căsătoria dintre autor și victimă, iar în caz de participație, dacă a intervenit căsătoria dintre victimă și oricare dintre participanți. Această cauză de nepedepsire produce efecte față de toți participanții.

Articolul 198

Raportul sexual cu o minoră

Raportul sexual cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează raportul sexual cu o persoană de sex feminin între 14-18 ani, dacă fapta este săvîrșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa.

Cînd fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvîrșită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c, ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 lit. d, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Dispozițiile art. 197 alin. final se aplică și în cazul faptelor prevăzute în alin. 1-3.

Articolul 199

Seducția

Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determină o persoană de sex feminin mai mică de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 200

Relațiile sexuale între persoane de același sex

Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a se apăra, ori de a-și exprima voința, sau prin constrîngere, se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Articolul 201

Perversiunea sexuală

Săvîrșirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dispozițiile art. 200 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decît cele prevăzute în art. 200.

Articolul 202

Corupția sexuală

Actele cu caracter obscen săvîrșite asupra unui minor sau în prezența unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 203

Incestul

Raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 204

Sancționarea tentativei

Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 197-198 și 200-203 se pedepsește.

Articolul 205

Insulta

Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 206

Calomnia

Afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 207

Proba verității

Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiunea de insultă sau calomnie.

Articolul 246

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 247

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

Îngrădirea de către un funcționar a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 248

Abuzul în serviciu contra intereselor obștești

Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145 sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 249

Neglijența de serviciu

Încălcarea din culpă de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Articolul 250

Purtarea abuzivă

Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an.

Lovirile sau alte violențe săvîrșite în aceleași condiții se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 251

Divulgarea unor secrete privind interesele obștești

Divulgarea secretului de stat, dacă nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 169, precum și divulgarea de date sau informații care deși nu constituie secrete de stat, nu sînt destinate publicității, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor obștești, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 252

Neglijența în păstrarea secretului de stat

Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum și neglijența care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natura sa aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Articolul 253

Refuzul înapoierii în țară

Fapta cetățeanului român care, avînd o însărcinare de stat în străinătate, nu se întoarce în țară la terminarea misiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă este săvîrșită de o persoană avînd o însărcinare de interes obștesc în străinătate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Articolul 254

Luarea de mită

Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Articolul 255

Darea de mită

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci cînd mituitorul a fost constrîns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

Dispozițiile art. 254 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 și 3.

Articolul 256

Primirea de foloase necuvenite

Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amenda.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Articolul 257

Traficul de influență

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrșită de către o persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt salariat, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dispozițiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 258

Faptele săvîrșite de alți salariați

Dispozițiile art. 248 și 249 privitoare la funcționari se aplică și altor salariați, dacă s-a cauzat o pagubă avutului obștesc ori economiei naționale.

De asemenea, dispozițiile din prezentul capitol privitoare la funcționari se aplică și altor salariați, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 1, maximul pedepsei reducîndu-se însă cu o treime.

Articolul 259

Denunțarea calomnioasă

Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plîngere, cu privire la săvîrșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă cel care a săvîrșit fapta declară mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plîngerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, ca denunțul, plîngerea sau probele sînt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

Articolul 260

Mărturia mincinoasă

Fapta martorului care într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă, în cazurile penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărîre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărîre sau după ce s-a dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dispozițiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

Articolul 261

Încercarea de a determina mărturia mincinoasă

Încercarea de a determina o persoană prin constrîngere ori corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani,

Dispozițiile din alineatul precedent se aplică și în cazul în care fapta este săvîrșită față de un expert sau de un interpret.

Articolul 262

Nedenunțarea unor infracțiuni

Omisiunea de a denunța de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 223-226, 229, 231 alin. 2-4 și art. 276 alin. 3, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată, nu se pedepsește.

Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștiințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

Articolul 263

Omisiunea sesizării organelor judiciare

Fapta funcționarului sau a altui salariat care luînd cunoștință de săvîrșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală potrivit legii de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Dacă fapta este săvîrșită de către o persoană cu funcție de conducere într-o organizație socialistă, sau de către o persoană cu atribuții de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 264

Favorizarea infractorului

Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 privește o persoană care a săvîrșit o infracțiune contra avutului obștesc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Favorizarea săvîrșită de soț sau de o rudă apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 233 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3, 229 alin. 3 și 231 alin. 4 se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni favorizarea nu se pedepsește.

Articolul 265

Omisiunea de a încunoștința organele judiciare

Fapta de a nu aduce la cunoștință organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă prin aducerea la cunoștință, persoana care are această obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul sau pentru o rudă apropiată.

Articolul 266

Arestarea nelegală și cercetarea abuzivă

Reținerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative, în alt mod decît cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsa se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret.

Articolul 267

Supunerea la rele tratamente

Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.

Articolul 268

Represiunea nedreaptă

Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, știind că este nevinovată, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 269

Evadarea

Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Dacă fapta este săvîrșită prin folosire de violențe, de arme sau de alte instrumente, ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al închisorii.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 270

Înlesnirea evadării

Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvîrșit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadării în condițiile art. 269 alin. 2 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoare de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadării săvîrșită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește.

Articolul 271

Nerespectarea hotărîrilor judecătorești

Împotrivirea la executarea unei hotărîri judecătorești prin acte de violență sau de amenințare față de organul de executare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărîri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvîrșește prin amenințare sau violență, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Nerespectarea hotărîrilor judecătorești, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță prevăzute în art. 112 lit. c și d, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni.

Articolul 272

Reținerea sau distrugerea de înscrisuri

Reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acesta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 273

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Articolul 274

Neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă

Neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu știință arătată în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 275

Părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate

Părăsirea postului, în orice mod și sub orice formă, de angajații care asigură direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajații care asigură direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Cînd prin faptele prevăzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 276

Distrugerea și semnalizarea falsă

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvîrșirea de acte de semnalizare falsă sau săvîrșirea oricăror alte acte de natură a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofă de cale ferată.

În cazul cînd faptele prevăzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este moartea și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Săvîrșirea din culpă a faptelor arătate în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește în cazul alin. 1 și 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, și închisoare de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofă de cale ferată.

Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în acest articol este săvîrșită de către un angajat al căilor ferate, la maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă se poate adăuga un spor pînă la 2 ani, fără a se putea depăși maximul general al pedepsei.

Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.

Articolul 277

Accidentul și catastrofa de cale ferată

Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea importantă adusă materialului rulant de cale sau altor instalații feroviare în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

Catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport.

Articolul 278

Punerea în mișcare a acțiunii penale

Acțiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 273 alin. 1, 274 alin. 1 și 275 alin. 1 și 2 se pune în mișcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.

Articolul 279

Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

Deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și nedepunerea armei sau a muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului.

Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:

a) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

b) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția celor prevăzute la lit. a, precum și a armelor de panoplie, ori a muniției respective în cantități mari;

c) portul de arme, fără drept, în localul organizațiilor de stat sau obștești, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

Articolul 280

Nerespectarea regimului materiilor explozive sau radioactive

Fabricarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea sau orice operație privind circulația materiilor explozive ori radioactive, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 281

Exercitarea fără drept a unei profesii

Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decît cele legale, dacă legea specială prevede că săvîrșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Articolul 282

Falsificarea de monede sau de alte valori

Falsificarea de monedă metalică, monedă de hîrtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituții de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 283

Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport

Falsificarea de timbre, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internațional, ori punerea în circulație a unor astfel de valori falsificate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 284

Falsificarea de valori străine

Dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplică și în cazul cînd infracțiunea privește monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.

Articolul 285

Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori

Fabricarea ori deținerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 286

Falsificarea instrumentelor oficiale

Falsificarea unui sigiliu, unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizațiile prevăzute în art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 287

Folosirea instrumentelor oficiale false

Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ștampile cu stema țării se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 288

Falsul material în înscrisuri oficiale

Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvîrșit de un funcționar ori alt salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Sînt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 289

Falsul intelectual

Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 290

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 291

Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscînd că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani cînd înscrisul este sub semnătură privată.

Articolul 292

Falsul în declarații

Declararea necorespunzătoare adevărului făcută unei organizații din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd potrivit legii ori împrejurărilor declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Articolul 293

Falsul privind identitatea

Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare o organizație din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.

Articolul 294

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roșii

Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roșie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum și folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitație a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an.

Dacă fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Articolul 303

Bigamia

Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Persoana necăsătorită care se căsătorește cu o persoană pe care o știe căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancționează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decît bigamia.

Articolul 304

Adulterul

Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a soțului nevinovat.

Soțul nevinovat poate cere oricînd încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămînerea definitivă a hotărîrii, încetarea executării pedepsei.

Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau prin scrisori care emană de la soțul vinovat.

Urmărirea sau procesul penal încetează și în caz de moarte a soțului care a făcut plîngerea, precum și în caz de anulare a căsătoriei soțului vinovat.

Urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soț, sau dacă viața conjugală era întreruptă în fapt și soții trăiau despărțiți.

Dispozițiile art. 27 nu sînt aplicabile.

Articolul 305

Abandonul de familie

Săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice sau morale;

b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor de întreținere prevăzute de lege;

c) neplata cu rea-credință, timp de 2 luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, se pedepsește, în cazurile prevăzute la lit. a și b cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, iar în cazul prevăzut la lit. c, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul cînd stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.

Revocarea suspendării condiționate nu are loc decît în cazul cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvîrșește din nou infracțiunea de abandon de familie.

Articolul 306

Relele tratamente aplicate minorului

Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Articolul 307

Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului

Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, dacă creșterea și educarea copilului ar fi primejduită, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 308

Zădărnicirea combaterii bolilor

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani.

Articolul 309

Contaminarea venerică

Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale între persoane de același sex, sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoană care știe că suferă de o astfel de boală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 310

Răspîndirea bolilor la animale sau plante

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspîndirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Articolul 311

Infectarea apei

Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

Articolul 312

Traficul de stupefiante

Producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe, ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanțelor stupefiante, precum și organizarea ori îngăduirea consumului de asemenea produse sau substanțe, în locuri anumite.

Articolul 313

Falsificarea de alimente sau alte produse

Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății, expunerea spre vînzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau băuturi cunoscînd că sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătății.

Punerea în consumul public de carne sau produse de carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Articolul 314

Punerea în primejdie a unei persoane în neputința de a se îngriji

Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putința de a se îngriji, de către acela care o are sub pază sau îngrijire, punîndu-i în pericol iminent viața, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Este apărată de pedeapsă persoana care, după săvîrșirea faptei, își reia de bună-voie îndatoririle.

Articolul 315

Lăsarea fără ajutor

Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putința de a se salva, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Articolul 316

Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înștiințare

Neînștiințarea autorității de către cel ce găsește o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Articolul 317

Propaganda naționalist-șovină

Propaganda naționalist-șovină, ațîțarea urii de rasă sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 318

Împiedicarea libertății cultelor

Împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta de a obliga o persoană, prin constrîngere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Articolul 319

Profanarea de morminte

Profanarea prin orice mijloace a unui mormînt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Articolul 320

Tulburarea folosinței locuinței

Fapta prin care se tulbură în mod repetat folosința locuinței locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedică normala folosință a locuinței, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Articolul 321

Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

Fapta persoanei care, în public, săvîrșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-a tulburat grav liniștea publică, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 322

Încăierarea

Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a săvîrșit această faptă se pedepsește pentru infracțiunea săvîrșită, al cărei maxim se reduce cu un an. Ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți au săvîrșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani pentru fapta de vătămare a integrității corporale sau sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale, sau care a încercat să despartă pe alții, să respingă un atac ori să apere pe altul.

Articolul 323

Asocierea pentru săvîrșirea de infracțiuni

Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvîrșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decît cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvîrșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvîrșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.

Articolul 324

Instigarea publică și apologia infracțiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvîrși fapte ce constituie infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvîrșirea căreia s-a instigat.

Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvîrșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează lăudarea în public a celor care au săvîrșit infracțiuni sau a infracțiunilor săvîrșite de aceștia.

Articolul 325

Răspîndirea de materiale obscene

Fapta de a vinde sau răspîndi, precum și de a confecționa ori deține în vederea răspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 326

Cerșetoria

Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerînd ajutor material, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani.

Articolul 327

Vagabondajul

Fapta persoanei care nu are locuința statornică și nici mijloace de trai și care, deși are capacitatea de a munci, nu exercită în mod obișnuit o ocupație sau profesie, ori nu prestează nici o altă muncă pentru întreținerea sa, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani.

Articolul 328

Prostituția

Fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicînd în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Articolul 329

Proxenitismul

Îndemnul sau constrîngerea la prostituție, ori înlesnirea practicării prostituției, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție, ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrșită față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 330

Jocul de noroc

Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează organizarea sau îngăduirea în mod obișnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară, în scopul de a realiza foloase materiale.

Articolul 348

Sustragerea de la serviciul militar

Fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau sănătății, simulează o boală sau infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

Articolul 349

Defetismul

Răspîndirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase relative la situația economică și politică a țării, la starea morală a populației în legătura cu declararea și mersul războiului, precum și săvîrșirea altor asemenea fapte de natură să slăbească rezistența morală a populației, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Articolul 350

Jefuirea celor căzuți pe cîmpul de luptă

Jefuirea pe cîmpul de luptă a morților sau răniților de obiectele aflate asupra lor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta arătată în alineatul precedent, care, fără să fie săvîrșită pe cîmpul de luptă, este urmarea unor operații de război.

Articolul 351

Folosirea emblemei Crucii Roșii în timpul operațiilor militare

Folosirea, fără drept, în timp de război și în legătură cu operațiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roșie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 352

Sustragerea de la rechiziții militare

Refuzul nejustificat de a pune la dispoziția forțelor armate bunurile legal rechiziționate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligații, ori nedeclararea la recensămînt a bunurilor supuse rechiziționării, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

În cazul cînd fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Articolul 353

Sustragerea de la recrutare

Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Articolul 354

Neprezentarea la încorporare sau concentrare

Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștințare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați.

În timp de mobilizare sau război, precum și în caz de chemare urgentă, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Termenele de prezentare prevăzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemați se află în străinătate.

Articolul 355

Punerea în mișcare a acțiunii penale

Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.