Convenția din 4 iulie 2003

Articolul 2

Înființarea de oficii consulare

1. Oficiul consular al statului trimițător poate fi înființat pe teritoriul statului de reședință numai cu acordul acestui stat.

2. Sediul oficiului consular, rangul și circumscripția sa consulară se stabilesc prin înțelegere între statul trimițător și statul de reședință.

3. Modificări ulterioare ale sediului oficiului consular, rangului său și circumscripției consulare pot fi efectuate de către statul trimițător numai cu acordul statului de reședință.

4. Consimțământul statului de reședință este necesar, de asemenea, în cazul în care orice consulat general sau consulat dorește să deschidă un viceconsulat ori agenție consulară într-o altă localitate în afara celei în care acesta își are sediul.

5. Consimțământul expres și prealabil al statului de reședință este necesar, de asemenea, pentru deschiderea unei cancelarii, ca parte componentă a oficiului consular existent, în afara sediului acestuia din urmă.

Articolul 3

Numirea și admiterea șefului oficiului consular

1. Până la numirea șefului oficiului consular, statul trimițător trebuie să primească, pe cale diplomatică, consimțământul prealabil al statului de reședință, față de persoana propusă, privind admiterea acesteia în calitate de șef al oficiului consular.

2. Statul de reședință nu este obligat să comunice statului trimițător motivele refuzului său în ceea ce privește numirea persoanei propuse în calitate de șef al oficiului consular.

Articolul 4

Patenta consulară

După primirea acordului statului de reședință, statul trimițător trimite prin reprezentanța sa diplomatică Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință patenta consulară privind numirea șefului oficiului consular, care să ateste atribuțiile sale, cu indicarea numelui de familie și a prenumelui, clasei, rangului, a circumscripției consulare în care acesta își va exercita funcțiile, precum și sediul oficiului consular.

Articolul 5

Exequaturul

1. Șeful oficiului consular poate începe exercitarea funcțiilor sale după ce statul de reședință îi va fi eliberat autorizația, denumită exequatur, în forma stabilită de statul de reședință și care se va elibera într-un timp cât mai scurt.

2. Statul de reședință care refuză acordarea exequaturului nu este obligat să comunice statului trimițător motivele refuzului său.

3. Statul de reședință poate permite șefului oficiului consular să își îndeplinească funcțiile, în mod provizoriu, până la eliberarea exequaturului. În acest caz toate prevederile prezentei convenții sunt aplicabile.

Articolul 6

Exercitarea temporară a funcțiilor șefului oficiului consular

1. Dacă, în virtutea oricăror împrejurări, șeful oficiului consular nu își poate exercita atribuțiile sau dacă funcția de șef al oficiului consular este temporar vacantă, statul trimițător poate acorda împuterniciri unui funcționar consular al oficiului consular respectiv sau din cadrul altui oficiu consular din statul de reședință ori unui membru al personalului diplomatic din cadrul reprezentanței sale diplomatice în acest stat pentru conducerea temporară a oficiului consular. Numele și prenumele acestei persoane vor fi comunicate, în prealabil, Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință.

2. Persoana împuternicită să conducă provizoriu oficiul consular este admisă de statul de reședință în calitate de șef al oficiului consular. Acesteia îi revin aceleași obligații și beneficiază de aceleași drepturi, privilegii și imunități care se acordă șefului oficiului consular, în conformitate cu prevederile prezentei convenții.

3. Numirea unui membru al reprezentanței diplomatice a statului trimițător în cadrul oficiului consular, în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol, nu aduce atingere privilegiilor și imunităților care îi sunt acordate acestuia în virtutea statutului său diplomatic.

Articolul 7

Notificarea către autoritățile circumscripției consulare

De îndată ce șeful oficiului consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să își exercite funcțiile, statul de reședință va notifica fără întârziere despre aceasta autorităților competente ale circumscripției consulare. În afară de aceasta, va asigura luarea măsurilor necesare pentru ca șeful oficiului consular să își poată îndeplini atribuțiile în virtutea calității sale și să beneficieze de privilegiile ce decurg din prezenta convenție.

Articolul 8

Cetățenia funcționarilor consulari

1. Funcționarii consulari de carieră pot fi numai cetățeni ai statului trimițător care nu au domiciliul pe teritoriul statului de reședință.

2. Funcționarii consulari onorifici pot avea cetățenia statului trimițător, a statului de reședință sau a unui stat terț.

Articolul 9

Interzicerea unor activități lucrative

Funcționarii consulari, angajații consulari și membrii personalului de serviciu nu trebuie să desfășoare activități comerciale sau de altă natură, aducătoare de profit, în afară de exercitarea funcțiilor consulare sau a atribuțiilor ce le revin în cadrul oficiului consular.

Articolul 10

Exercitarea de funcții consulare într-un stat terț

Statul trimițător poate, după notificarea statelor corespunzătoare, să încredințeze oficiului consular deschis în statul de reședință exercitarea de funcții consulare într-un stat terț, dacă nu se înregistrează nici o obiecție expresă din partea oricărora dintre aceste state.

Articolul 11

Exercitarea de funcții consulare în numele unui stat terț

După notificarea corespunzătoare a statului de reședință, oficiul consular al statului trimițător poate, dacă statul de reședință nu se opune, să exercite funcții consulare în statul de reședință în numele unui stat terț.

Articolul 12

Notificarea către statul de reședință a numirii, sosirii și plecării membrilor oficiului consular

Statul trimițător comunică în scris Ministerului Afacerilor Externe al statului de reședință:

a) numele, prenumele, calitatea și cetățenia oricărui membru al oficiului consular, numirea membrilor oficiului consular, sosirea acestora, plecarea definitivă sau încetarea funcțiilor lor, precum și orice alte modificări care influențează statutul lor și care s-au produs în perioada activității lor, în cadrul oficiului consular;

b) sosirea și plecarea definitivă a unui membru de familie a oricărui membru al oficiului consular, precum și, în cazurile corespunzătoare, despre faptul că o persoană sau alta devine sau încetează de a fi un asemenea membru de familie;

c) sosirea și plecarea definitivă a membrilor personalului particular și, în cazurile corespunzătoare, încetarea activității lor în calitatea respectivă;

d) angajarea și concedierea persoanelor care au domiciliul în statul de reședință, în calitate de membri ai oficiului consular sau de membri ai personalului particular, care au dreptul la privilegii și imunități.

Articolul 13

Documentele care atestă identitatea

1. Autoritatea competentă a statului de reședință eliberează fiecărui funcționar consular un document care atestă identitatea sa și calitatea.

2. Prevederile pct. 1 din prezentul articol se aplică, de asemenea, și membrilor familiilor funcționarilor consulari, precum și angajaților consulari, membrilor personalului de serviciu și membrilor familiilor lor, cu condiția ca aceste persoane să nu aibă domiciliul în acest stat.

Articolul 14

Încetarea activității unui membru al oficiului consular

1. Funcțiile unui membru al oficiului consular încetează, în special:

a) prin înștiințarea statului de reședință de către statul trimițător despre faptul că funcțiile acestuia încetează;

b) prin anularea exequaturului;

c) prin notificarea de către statul de reședință a statului trimițător asupra faptului că statul de reședință a încetat să îl mai considere în calitate de membru al oficiului consular.

2. Statul de reședință poate oricând să informeze statul trimițător despre faptul că orice funcționar consular devine persona non grata sau că oricare membru al personalului consular este inacceptabil. Într-o asemenea situație, statul trimițător trebuie, în mod corespunzător, să recheme această persoană sau să-i înceteze funcțiile sale în cadrul oficiului consular.

3. Dacă statul trimițător refuză să execute sau nu își îndeplinește într-un termen rezonabil obligațiile prevăzute la pct. 2 din prezentul articol, statul de reședință poate, în mod corespunzător, să anuleze exequaturul persoanei în cauză sau să înceteze să îl mai considere ca membru al personalului consular.

4. Persoana numită în calitate de membru al oficiului consular poate fi declarată ca inacceptabilă înainte de sosirea pe teritoriul statului de reședință sau, dacă aceasta se află deja în statul de reședință, înainte ca aceasta să treacă la exercitarea atribuțiilor sale în cadrul oficiului consular. În orice situație asemănătoare, statul trimițător anulează numirea acesteia.

5. În cazurile indicate la pct. 2 și 4 din prezentul articol, statul de reședință nu este obligat să comunice statului trimițător motivele hotărârii sale.

Articolul 15

Ansamblul funcțiilor consulare

În conformitate cu prevederile prezentei convenții, funcțiile consulare sunt:

a) apărarea în statul de reședință a drepturilor și intereselor cetățenilor statului trimițător, precum și a drepturilor și intereselor statului trimițător în ansamblu;

b) favorizarea dezvoltării legăturilor comerciale, economice, culturale și științifice dintre statul trimițător și statul de reședință, precum și sprijinirea relațiilor de prietenie dintre ele, pe alte căi, în conformitate cu prevederile prezentei convenții;

c) obținerea prin toate mijloacele licite de informații privind viața economică, comercială, culturală și științifică din statul de reședință și transmiterea acestora către autoritățile, persoanele fizice și juridice interesate ale statului trimițător;

d) eliberarea, anularea, corectarea, retragerea sau reținerea pașapoartelor și a altor documente de călătorie ale cetățenilor statului trimițător;

e) eliberarea, prelungirea sau anularea vizelor ori a documentelor corespunzătoare ale persoanelor care doresc să călătorească în statul trimițător;

f) acordarea de sprijin și asistență cetățenilor statului trimițător;

g) identificarea, cu ajutorul organelor competente ale statului de reședință, a locului de domiciliu al cetățenilor statului trimițător, când este vorba despre interesele lor patrimoniale sau de altă natură;

h) exercitarea atribuțiilor de notar, de înregistrare a actelor de stare civilă și a altor atribuții similare, precum și îndeplinirea unor funcții cu caracter administrativ, cu condiția ca, în această situație, nimic să nu contravină legislației statului de reședință;

i) legalizarea de documente;

j) ocrotirea intereselor cetățenilor statului trimițător, în caz de succesiune mortis causa pe teritoriul statului de reședință, în conformitate cu legislația acestuia;

k) ocrotirea, în cadrul stabilit de legislația statului de reședință, a intereselor minorilor și a altor persoane lipsite de capacitate deplină de exercițiu, care sunt cetățeni ai statului trimițător, îndeosebi când se impune instituirea asupra acestora a oricărei forme de tutelă sau curatelă;

l) asigurarea reprezentării adecvate, cu respectarea practicii și regulilor admise în statul de reședință, a cetățenilor statului trimițător, în fața instanțelor judiciare sau a altor organe competente ale statului de reședință, în scopul obținerii, în conformitate cu legislația statului de reședință, a hotărârilor privind măsurile provizorii de apărare a drepturilor și intereselor acestor cetățeni, dacă, din motive de absență sau din alte cauze, cetățenii statului trimițător nu își pot exercita în termen apărarea drepturilor și intereselor lor;

m) transmiterea documentelor judiciare și extrajudiciare sau îndeplinirea de comisii rogatorii pentru instanțele statului trimițător, în conformitate cu tratatele internaționale în vigoare la care părțile contractante sunt membre sau, în lipsa acestora, sub orice altă formă care nu contravine legislației statului de reședință;

n) exercitarea drepturilor de supraveghere și inspecție, prevăzute de legislația statului trimițător, asupra navelor și aeronavelor statului trimițător, precum și asupra echipajelor acestora;

o) acordarea de ajutor navelor și aeronavelor indicate la lit. n) din prezentul articol, precum și echipajelor acestora, preluarea de declarații referitoare la navigația vaselor, vizarea și certificarea documentelor de navigație și, fără a aduce atingere drepturilor autorităților statului de reședință, cercetarea oricăror evenimente petrecute în timpul deplasării, precum și acordarea de sprijin în reglementarea oricărui fel de divergențe dintre căpitan și alți membri ai echipajului, în măsura în care aceasta se prevede în legislația statului trimițător;

p) exercitarea oricăror alte funcții încredințate oficiului consular de către statul trimițător, care nu sunt interzise de legislația statului de reședință sau față de îndeplinirea cărora statul de reședință nu are obiecțiuni ori care sunt prevăzute de tratatele internaționale la care sunt membre părțile contractante.

Articolul 16

Comunicarea și contactele cu cetățenii statului trimițător

1. Funcționarul consular are dreptul de a se întâlni și de a comunică liber cu orice cetățean al statului trimițător, de a-l îndruma și de a-i acorda orice sprijin, inclusiv de a lua măsuri pentru a-i asigura asistență juridică în caz de necesitate. Statul de reședință nu va limita în nici un mod comunicarea cetățeanului statului trimițător cu funcționarul consular și accesul acestuia în sediul oficiului consular.

2. Autoritățile competente ale statului de reședință, în orice împrejurare și în măsura în care este posibil, vor favoriza contactul funcționarilor consulari cu cetățenii statului trimițător aflați pe teritoriul statului de reședință, precum și căutarea cetățenilor dispăruți ai statului pe care îl reprezintă. În caz de catastrofe și alte evenimente grave autoritățile competente ale statului de reședință sprijină funcționarii consulari în luarea măsurilor de ajutorare a cetățenilor statului trimițător.

Articolul 17

Exercitarea funcțiilor consulare

1. Funcționarul consular are dreptul să exercite funcțiile consulare indicate în prezenta convenție, precum și alte funcții consulare încredințate de statul trimițător, dacă acestea nu contravin legislației statului de reședință sau față de exercitarea cărora statul de reședință nu are obiecțiuni.

2. Funcționarul consular are dreptul să își exercite funcțiile numai în limitele circumscripției consulare. În afara cadrului acesteia funcționarul consular poate să își exercite funcțiile numai cu acordul statului de reședință, în fiecare caz concret.

Articolul 18

Comunicarea cu autoritățile statului de reședință

În exercitarea funcțiilor lor, funcționarii consulari se pot adresa în scris sau verbal:

a) autorităților locale competente din cadrul circumscripției lor consulare;

b) autorităților centrale competente ale statului de reședință, în măsura în care aceasta este permisă de legislația statului de reședință ori de înțelegerile internaționale la care sunt membre părțile contractante.

Articolul 19

Reprezentarea în fața autorităților statului de reședință

1. Funcționarul consular are dreptul ca, în conformitate cu legislația statului de reședință, să ia măsuri pentru asigurarea reprezentării corespunzătoare a cetățenilor statului trimițător în fața justiției și a organelor puterii statului de reședință, dacă aceștia, din cauza absenței sau a altor motive obiective, nu sunt în măsură să își apere în termen drepturile și interesele lor.

2. Funcționarul consular poate, de asemenea, propune justiției sau altui organ al puterii amânarea examinării cauzei referitoare la cetățeanul statului trimițător, atât timp cât nu va fi informat și nu va avea posibilitatea reală de a se prezenta personal sau de a fi reprezentat.

3. Reprezentarea prevăzută la pct. 1 al prezentului articol încetează când persoanele reprezentate își vor numi împuterniciții lor sau își vor asuma apărarea drepturilor și intereselor lor ori renunță la reprezentarea intereselor lor de către funcționarul consular.

Articolul 20

Protecția intereselor și acordarea de asistență cetățenilor statului trimițător în caz de arestare și dezbatere judecătorească

1. Dacă oricare cetățean al statului trimițător este arestat pe teritoriul circumscripției consulare, autoritățile competente ale statului de reședință, în termen nu mai mare de 3 zile lucrătoare de la data arestării, vor înștiința despre aceasta oficiul consular al statului trimițător. Comunicarea trebuie să cuprindă: numele și prenumele complet al celui reținut, cauza reținerii, locul și data, precum și adresa persoanei oficiale care a dispus sau a aprobat această hotărâre.

2. Orice comunicare adresată oficiului consular de către cetățeanul statului trimițător, aflat sub arest, se transmite neîntârziat acestui oficiu consular de către organele statului de reședință.

3. Funcționarul consular are dreptul să îl viziteze, periodic, pe cetățeanul statului trimițător, aflat sub arest, nu mai târziu de 4 zile de la data arestării, pentru a discuta cu el și a lua măsuri în scopul asigurării reprezentării judiciare.

4. Funcționarul consular se abține de la luarea oricăror măsuri în numele cetățeanului statului trimițător, aflat sub arest, dacă acesta refuză în mod direct, în prezența sa, luarea unor asemenea măsuri.

5. Autoritățile statului de reședință îi informează pe cetățenii statului trimițător, aflați sub urmărire penală sau în faza de dezbatere judecătorească, asupra drepturilor lor, în conformitate cu prevederile prezentului articol. Despre această procedură se întocmește un înscris corespunzător care se depune la dosarul cauzei.

6. Referirea la persoana aflată în stare de arest, din prezentul articol, include persoana aflată sub pază, arestată sau supusă oricărei alte forme de limitare a libertății personale, inclusiv persoana aflată în stare de arest preventiv, în așteptarea dezbaterii judecătorești sau care își execută pedeapsa într-o închisoare, pe teritoriul statului de reședință.

7. Drepturile conferite de prezentul articol se realizează în conformitate cu legislația statului de reședință, cu condiția ca legile și reglementările menționate să nu anuleze aceste drepturi și ca aceste legi și reglementări să contribuie la deplina realizare a scopurilor pentru care sunt destinate aceste drepturi.

Articolul 21

Înregistrarea cetățenilor statului trimițător

1. Funcționarul consular are dreptul să efectueze înregistrarea cetățenilor statului trimițător aflați în circumscripția consulară.

2. Înregistrarea făcută de funcționarul consular nu îi scutește pe acești cetățeni de obligația respectării legislației statului de reședință în ceea ce privește regimul de ședere pentru străini.

Articolul 22

Funcții în materie de stare civilă

1. Funcționarul consular are dreptul:

a) să înregistreze nașterea și decesul cetățenilor statului trimițător, să primească ori să obțină comunicările și documentele corespunzătoare;

b) să oficieze și să înregistreze încheierea de căsătorii, să înregistreze desfacerea acestora, în conformitate cu legislația statului transmițător, cu condiția ca ambele persoane să fie cetățeni ai acestuia;

c) să obțină de la autoritățile statului de reședință comunicări, copii sau extrase din documentele referitoare la starea civilă a cetățenilor statului trimițător.

2. Prevederile lit. a) și b) ale pct. 1 din prezentul articol nu scutesc persoanele interesate de obligația de a respecta formalitățile cerute de legislația statului de reședință.

Articolul 23

Funcții în materie de cetățenie și colaborarea cu statul de reședință

1. Funcționarul consular are dreptul să primească declarații, precum și să obțină, să elibereze sau să înmâneze documente referitoare la probleme de cetățenie, în conformitate cu legislația statului trimițător.

2. Funcționarul consular, la solicitarea autorităților competente ale statului de reședință, acordă sprijin pentru clarificarea cetățeniei persoanelor care nu posedă documente de identitate și care, potrivit supozițiilor acestor autorități, sunt cetățeni ai statului trimițător. La confirmarea cetățeniei statului trimițător, funcționarul consular le va elibera acestora, fără întârziere, un document de identitate.

Articolul 24

Funcții în materie de tutelă și curatelă

1. Autoritățile competente ale statului de reședință vor informa neîntârziat oficiul consular despre orice situație care impune instituirea tutelei ori curatelei asupra minorilor sau altor persoane lipsite de capacitate deplină de exercițiu și care au cetățenia statului trimițător.

2. Funcționarul consular are dreptul să primească solicitări referitoare la apărarea drepturilor și intereselor minorilor sau altor persoane lipsite de capacitate deplină de exercițiu și care sunt cetățeni ai statului trimițător; să întreprindă, în caz de necesitate, demersuri în vederea instituirii asupra lor a tutelei ori a curatelei, în conformitate cu legislația statului de reședință și a prevederilor acordurilor internaționale, la care sunt membre părțile contractante; să propună autorităților competente ale statului de reședință candidaturi de persoane pentru exercitarea funcțiilor de tutelă ori curatelă și să exercite controlul asupra îndeplinirii acestor funcții.

3. Funcționarul consular are dreptul să se adreseze autorităților competente ale statului de reședință cu solicitarea de a acorda posibilitatea înapoierii acestor cetățeni în statul trimițător.

Articolul 25

Funcții notariale

1. Funcționarul consular are dreptul, dacă acest drept este în concordanță cu legislația statului trimițător și dacă nu contravine legislației statului de reședință, să exercite următoarele activități în cadrul oficiului consular:

a) să autentifice acte (tranzacții, contracte, testamente, procuri și altele), în afara contractelor privind înstrăinarea bunurilor imobile, situate pe teritoriul statului trimițător;

b) să ia măsuri în vederea conservării bunurilor succesorale;

c) să elibereze certificate privind dreptul la moștenire;

d) să elibereze certificate de cutumă privind dreptul de proprietate asupra cotei-părți din bunurile comune ale soților;

e) să certifice autenticitatea documentelor, înscrisurilor și copiilor acestora;

f) să certifice autenticitatea semnăturilor de pe documente;

g) să certifice autenticitatea traducerii documentelor dintr-o limbă în alta, la solicitarea cetățenilor statului trimițător;

h) să ateste faptul existenței în viață a unui cetățean;

i) să ateste faptul existenței unui cetățean într-un anumit loc;

j) să ateste identitatea unui cetățean cu persoana din fotografie;

k) să certifice data prezentării de documente;

l) să primească în depozit sume de bani și hârtii de valoare;

m) să învestească cu formulă executorie;

n) să primească documente spre păstrare;

o) să conserve probe;

p) să înregistreze proteste de mare;

q) să îndeplinească alte activități notariale prevăzute de legislația statului trimițător.

2. Documentele enumerate la pct. 1 din prezentul articol au aceeași putere juridică ca și documentele redactate, certificate sau traduse de autoritățile statului de reședință.

Articolul 26

Funcții în materie de succesiuni

1. Autoritățile competente ale statului de reședință vor înștiința neîntârziat funcționarul consular despre decesul pe teritoriul circumscripției sale consulare al unei persoane cunoscute acestor autorități ca fiind cetățean al statului trimițător; de asemenea, vor informa funcționarul consular despre existența bunurilor succesorale, testamentului, precum și despre faptul că o anumită persoană, aflată sau reprezentată pe teritoriul statului de reședință, a fost împuternicită cu administrarea acestor bunuri.

2. Autoritățile competente ale statului de reședință vor informa neîntârziat funcționarul consular despre bunurile succesorale rămase pe teritoriul statului de reședință, în cazul în care succesorul ori cel care refuză moștenirea este statul trimițător, o persoană juridică sau fizică cunoscută acestor autorități ca fiind cetățean al statului trimițător. Aceasta se referă și la cazurile când autoritățile competente ale statului de reședință vor avea cunoștință despre deschiderea unei succesiuni în favoarea unui cetățean al statului trimițător pe teritoriul unui stat terț.

3. Dacă funcționarul consular află primul despre decesul unui cetățean al statului trimițător pe teritoriul statului de reședință sau despre existența pe teritoriul statului de reședință a unor bunuri succesorale rămase în urma decesului unui cetățean al statului trimițător, acesta informează despre cele de mai sus autoritățile competente ale statului de reședință.

4. În ceea ce privește aspectele bunurilor succesorale indicate la pct. 1, 2 și 3 din prezentul articol, precum și în măsura în care legislația statului de reședință permite, funcționarul consular are dreptul:

a) să solicite statului de reședință să ia măsuri ori să întreprindă personal demersuri pentru asigurarea protejării, conservării și destinației acestor bunuri succesorale;

b) să participe în mod direct sau prin reprezentantul său ori în oricare alt mod la luarea măsurilor despre care se arată la lit. a) a prezentului punct;

c) să asigure reprezentarea cetățeanului statului trimițător care are interes legitim în această succesiune, dar care nu este prezent în statul de reședință și nu are un reprezentant al său în acest stat.

5. În cazul în care, în conformitate cu lit. c) a pct. 4 din prezentul articol, se întreprind măsuri pentru asigurarea reprezentării, această reprezentare are valabilitate până în momentul în care persoanele reprezentate în acest mod își numesc reprezentanții proprii sau preiau asupra lor apărarea drepturilor și intereselor lor.

6. Dacă un cetățean al statului trimițător decedează în timp ce se află temporar pe teritoriul statului de reședință, neavând domiciliul în acest stat, funcționarul consular, ținând cont de legislația statului trimițător, poate intra temporar în posesie și poate dispune de documentele, banii și alte bunuri personale ale decedatului, cu condiția ca pe teritoriul statului de reședință să nu existe o persoană care să aibă dreptul să pretindă asemenea documente, bani sau bunuri personale. Drepturile de posesiune provizorie se transferă, în conformitate cu legislația statului de reședință, persoanei numite în mod corespunzător de testamentar ori altei persoane împuternicite.

7. După îndeplinirea procedurilor referitoare la succesiune, statul trimițător și statul de reședință colaborează la transferul succesiunii:

a) prin eliberarea autorizației de import și export ale bunurilor ce fac parte din masa succesorală, în cazul în care importul și exportul acelor bunuri nu sunt expres interzise de legislația statelor de la care este necesar să fie eliberată autorizația de import sau de export;

b) prin eliberarea autorizației, în scopul valorificării oricărei părți din masa succesorală care nu se poate exporta, în conformitate cu prevederile lit. a) a prezentului punct;

c) prin eliberarea autorizației pentru transferul sumelor nete rezultate dintr-o asemenea valorificare, după deducerea onorariilor, impozitelor și taxelor către moștenitor sau cel care a renunțat la succesiune, în statul său de domiciliu, în orice valută liber convertibilă.

8. Funcționarul consular poate, în numele cetățeanului statului trimițător, dacă un asemenea cetățean nu se află pe teritoriul statului de reședință, să obțină de la autoritățile competente ale statului de reședință sau de la persoane particulare bani ori alte proprietăți asupra cărora cetățeanul în cauză are dreptul, ca urmare a decesului oricărei persoane, inclusiv masa succesorală, vărsăminte efectuate în conformitate cu legislația privind acordarea de compensații în cazuri de accidente, precum și despăgubiri în baza polițelor de asigurare de viață.

Articolul 27

Acordarea de asistență navelor

1. Funcționarul consular are dreptul să acorde sprijin și asistență navei statului trimițător, aflată în port sau în apele interioare ori în marea teritorială a statului de reședință.

2. Funcționarul consular are dreptul să se întâlnească și să ia legătura cu căpitanul și cu alți membri ai echipajului navei, pe navă și în orice loc, în conformitate cu legislația statului de reședință.

3. Funcționarul consular poate să se adreseze autorităților competente ale statului de reședință și să solicite concursul acestora în exercitarea funcțiilor sale, în toate problemele referitoare la nava statului trimițător, precum și în legătură cu căpitanul, cu alți membri ai echipajului și cu încărcătura.

Articolul 28

Acordarea de asistență căpitanului și altor membri ai echipajului navei

1. În măsura în care aceasta corespunde legislației statului trimițător și nu contravine legislației statului de reședință, funcționarul consular are dreptul:

a) să faciliteze accesul navei statului trimițător în marea teritorială, în apele interioare ale statului de reședință, precum și să acorde sprijin în legătură cu sosirea, plecarea navei și staționarea acesteia în port;

b) să cerceteze orice evenimente care s-au petrecut la bordul navei statului trimițător în timpul deplasării ori în timpul staționării navei în porturi, să îl interogheze pe căpitan sau pe oricare alt membru al echipajului, să controleze toate documentele navei, să primească informații referitoare la deplasarea și la punctele de destinație ale navei;

c) să contribuie la soluționarea litigiilor de orice natură dintre căpitan și oricare alt membru al echipajului, inclusiv diferendele legate de salariu și contractele de muncă, în conformitate cu legislația statului trimițător;

d) să contribuie la acordarea asistenței medicale necesare căpitanului, altor membri ai echipajului și pasagerilor navei, precum și să întreprindă demersuri privind întoarcerea lor în statul trimițător;

e) să obțină, să redacteze, să certifice ori să prelungească valabilitatea oricărei declarații sau a altui document prevăzut de legile și reglementările statului trimițător în legătură cu nava statului trimițător ori cu încărcătura acesteia;

f) să elibereze certificate provizorii privind dreptul de navigație sub pavilionul statului trimițător, în conformitate cu legislația statului trimițător, în cazul achiziționării navei peste graniță;

g) să întreprindă alte măsuri pentru aplicarea legilor și reglementărilor statului trimițător privind navele acestuia.

2. Funcționarul consular are dreptul, în conformitate cu legile și reglementările statului de reședință, să îl însoțească pe căpitan sau pe oricare alt membru al echipajului în fața instanței ori la alte autorități ale statului de reședință, pentru a le acorda sprijin.

Articolul 29

Asistența în caz de avarie a navelor

1. În cazul în care o navă a statului trimițător naufragiază, eșuează ori suferă orice altă avarie pe teritoriul statului de reședință, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, funcționarul consular și îi vor comunică măsurile întreprinse pentru salvarea pasagerilor, echipajului navei și a încărcăturii acesteia.

2. Funcționarul consular poate să acorde ajutor navei statului trimițător, membrilor echipajului acesteia și pasagerilor navei, care sunt cetățeni ai statului trimițător, ori să solicite statului de reședință să acorde un asemenea ajutor.

3. În caz de avarie a unei nave a statului trimițător, autoritățile competente ale statului de reședință vor lua măsurile necesare pentru salvarea navei, a echipajului, a încărcăturii, a bunurilor aflate la bord și vor contribui la prevenirea eventualelor dezordini pe navă.

4. Dacă proprietarul navei statului trimițător, căpitanul ori o altă persoană împuternicită nu poate acționa pentru luarea măsurilor necesare în scopul asigurării protecției și salvării navei sau a încărcăturii acesteia ori pentru a dispune de acestea, funcționarul consular al statului trimițător, în numele proprietarului, va întreprinde asemenea măsuri, pe care le-ar fi luat proprietarul navei sau al încărcăturii într-un astfel de caz, ori se va adresa statului de reședință cu solicitarea de a lua asemenea măsuri.

5. Prevederile pct. 1, 2 și 4 din prezentul articol se aplică și în cazul obiectelor care aparțin unui cetățean al statului trimițător ori al unui stat terț, care au fost găsite la țărm sau în apele statului de reședință ori au fost aduse într-un port al statului de reședință.

6. Autoritățile competente ale statului de reședință vor acorda tot sprijinul posibil funcționarului consular în luarea măsurilor legate de salvarea navei statului trimițător.

Articolul 30

Apărarea intereselor în cazul efectuării de cercetări la bordul navelor

1. Dacă instanțele judecătorești sau alte organe competente ale statului de reședință intenționează să adopte măsuri coercitive ori să efectueze cercetări la bordul navei statului trimițător aflate în apele interioare sau în marea teritorială, funcționarul consular trebuie să fie informat în prealabil despre aceasta de către autoritățile competente ale statului de reședință, cu scopul ca acesta să aibă posibilitatea de a fi prezent la luarea unor asemenea măsuri.

În cazul în care funcționarul consular sau reprezentantul său nu va fi prezent la luarea unor asemenea măsuri, autoritățile competente ale statului de reședință îi vor prezenta, la cererea acestuia, informații privind cele petrecute.

În cazul în care caracterul urgent al măsurilor care se impun a fi luate nu permite trimiterea cu anticipație a unei înștiințări funcționarului consular, autoritățile competente ale statului de reședință vor informa funcționarul consular, în scris, despre măsurile luate, chiar în condițiile absenței unei asemenea solicitări din partea acestuia.

2. Prevederile pct. 1 al prezentului articol se aplică, de asemenea, în cazul în care autoritățile competente ale statului de reședință îl invită pe căpitanul navei sau pe oricare alt membru al echipajului statului trimițător să depună mărturie pe țărm în legătură cu problemele privind nava.

3. Cu excepția acelor cazuri în care aceasta se realizează la solicitarea sau cu acordul funcționarului consular ori al căpitanului navei statului trimițător, autoritățile judecătorești sau alte organe competente ale statului de reședință nu se implică, la bordul navei statului trimițător, în problemele legate de relațiile reciproce dintre membrii echipajului, de raporturile de muncă, de disciplina la bordul navei, de alte măsuri cu caracter intern, care au legătură cu nava, cu condiția ca în această situație să nu fie încălcate legile și reglementările privind asigurarea ordinii și securității din statul de reședință.

4. Prevederile prezentului articol nu se aplică totuși în cazul unor măsuri obișnuite legate de controlul vamal, sanitar, de imigrație, al pașapoartelor sau în cazul altor măsuri aplicate de autoritățile competente ale statului de reședință la solicitarea ori cu acordul căpitanului navei.

Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților contractante ce decurg din acordurile internaționale la care ambele sunt părți.

Articolul 31

Funcții în caz de deces la bordul navei

În caz de deces sau de dispariție de la bordul navei statului trimițător a căpitanului ori a altui membru al echipajului navei, care nu este cetățean al statului de reședință, funcționarul consular are dreptul să întocmească inventarul tuturor bunurilor de valoare și al obiectelor lăsate la bord de către victime și va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor menționate mai sus.

Articolul 32

Funcții referitoare la aeronavele civile

Prevederile art. 27-31 din prezenta convenție se aplică în mod corespunzător și față de aeronavele civile, în măsura în care acestea nu contravin altor înțelegeri în vigoare între cele două state sau oricărei convenții internaționale privind aviația civilă, la care părțile contractante sunt părți.

Articolul 33

Funcții privind efectuarea de alegeri și referendumuri

1. Funcționarul consular are dreptul să îndeplinească procedurile privind participarea cetățenilor statului trimițător la alegeri și referendumuri în statul trimițător.

2. În cazul în care, la efectuarea referendumurilor sau alegerilor pentru organele puterii de stat ale statului trimițător în localurile oficiului consular, se constituie secția de votare pentru organizarea votării de către cetățenii statului trimițător, funcționarul consular informează în mod oficial despre aceasta autoritățile circumscripției consulare.

Secții de votare suplimentare în afara localurilor oficiului consular se constituie numai cu acordul autorităților din cadrul circumscripției consulare.

Articolul 34

Exercitarea altor funcții consulare

Funcționarul consular poate îndeplini orice alte funcții consulare, neindicate în prezenta convenție, ce i-au fost încredințate de statul trimițător, cu condiția ca statul de reședință să permită exercitarea sau să nu aibă obiecțiuni față de îndeplinirea acestora.

Articolul 35

Obligațiile statului de reședință privind acordarea de facilități, privilegii și imunități oficiului consular și personalului acestuia

1. Statul de reședință asigură condițiile necesare pentru activitatea normală a oficiului consular și ia măsuri corespunzătoare pentru ca membrii oficiului consular să își poată exercita funcțiile și să beneficieze de privilegiile și imunitățile prevăzute în prezenta convenție.

2. Statul de reședință este obligat să îi trateze pe membrii oficiului consular și pe membrii de familie ai acestora cu respectul cuvenit și să întreprindă toate măsurile ce se impun pentru prevenirea oricăror atentate la persoana lor, la libertatea sau demnitatea lor.

Articolul 36

Folosirea drapelului de stat și a stemei

1. Statul trimițător are dreptul să folosească drapelul și stema sa de stat în statul de reședință, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

2. Drapelul de stat al statului trimițător poate fi arborat pe sediul ocupat de oficiul consular, precum și pe reședința șefului oficiului consular.

Șeful oficiului consular poate arbora drapelul statului trimițător pe mijloacele sale de transport, când se deplasează pentru exercitarea obligațiilor sale de serviciu.

3. Emblema consulară prevăzută cu stema statului trimițător și denumirea oficiului consular, în limba oficială a statului trimițător și în limba oficială a statului de reședință, poate fi aplicată pe partea exterioară a clădirii în care sunt situate oficiul consular și reședința șefului oficiului consular.

4. În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol vor fi luate în considerare legile, reglementările și obiceiurile statului de reședință.

Articolul 37

Dobândirea de localuri și locuințe consulare

1. Statul trimițător are dreptul ca, în nume propriu sau prin intermediul oricărei persoane fizice ori juridice, împuternicită de acesta, în conformitate cu legislația statului de reședință și cu acordul acestuia, să achiziționeze sau să dobândească în proprietate, sub orice altă formă:

a) clădiri sau părți de clădiri destinate localurilor consulare, reședinței șefului oficiului consular, precum și spații de locuit sau părți de localuri pentru oricare membru al oficiului consular;

b) parcele de teren pentru construcția de localuri consulare sau locuințe pentru membrii oficiului consular ori părți ale acestor clădiri.

2. În conformitate cu condițiile menționate la pct. 1 din prezentul articol, statul trimițător poate, de asemenea, să modernizeze asemenea spații și locuințe consulare sau parcele de teren.

3. Statul de reședință, în caz de nevoie, acordă sprijinul necesar și asistență statului trimițător, în exercitarea drepturilor indicate la pct. 1 și 2 din prezentul articol.

4. Prevederile prezentului articol nu scutesc statul trimițător de obligația respectării legilor și reglementărilor statului de reședință în domeniul construcțiilor și sistematizării urbane, aplicabile în zona unde sunt situate asemenea parcele de teren, clădiri sau părți ale acestora.

Articolul 38

Inviolabilitatea localurilor consulare

1. Localurile consulare sunt inviolabile. Autoritățile statului de reședință nu pot pătrunde în localurile consulare, în părțile de localuri care sunt folosite exclusiv pentru nevoile oficiului consular sau pe terenurile aferente localurilor consulare fără acordul șefului oficiului consular, al șefului reprezentanței diplomatice a statului trimițător sau al persoanei desemnate de către unul dintre aceștia. Cu toate acestea, acordul șefului oficiului consular poate fi presupus în caz de incendiu sau altă calamitate naturală, care impune măsuri neîntârziate de apărare.

2. Statul de reședință trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurarea protecției localurilor consulare și prevenirea posibilității pătrunderii cu violență în localurile consulare sau producerii de deteriorări ale acestora, precum și a oricărei acțiuni care poate să tulbure liniștea ori să prejudicieze demnitatea oficiului consular.

3. Localurile consulare, mobilierul lor, bunurile oficiului consular, precum și mijloacele sale de transport se bucură de imunitate și nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziție în scopuri de apărare națională sau pentru necesități de utilitate publică ale statului de reședință. În cazul necesității înstrăinării localurilor pentru scopurile indicate mai sus se vor lua toate măsurile posibile pentru a se evita imposibilitatea îndeplinirii funcțiilor consulare și se va achita, fără întârziere, statului trimițător o compensație corespunzătoare și efectivă.

Articolul 39

Inviolabilitatea arhivei consulare

Arhiva consulară este inviolabilă în orice moment și indiferent de locul unde s-ar afla aceasta.

Articolul 40

Protecția localurilor consulare și a arhivei, precum și a intereselor statului trimițător în circumstanțe excepționale

1. În cazul ruperii relațiilor consulare dintre părțile contractante:

a) statul de reședință trebuie, chiar în caz de conflict armat, să respecte și să protejeze localurile consulare, precum și bunurile oficiului consular și arhiva consulară;

b) statul trimițător poate încredința protecția localurilor consulare, a bunurilor situate în acestea și arhiva consulară unui stat terț, acceptabil pentru statul de reședință;

c) statul trimițător poate încredința apărarea intereselor sale și a intereselor cetățenilor săi unui stat terț, acceptabil pentru statul de reședință.

2. În cazul închiderii temporare sau definitive a oficiului consular se aplică prevederile lit. a) de la pct. 1 din prezentul articol. În plus de aceasta:

a) dacă statul trimițător nu are în statul de reședință reprezentanță diplomatică, însă are pe teritoriul acestui stat un alt oficiu consular, îi poate încredința acestui oficiu consular protecția sediului oficiului consular închis, împreună cu bunurile situate în acesta și cu arhiva consulară, și, cu acordul statului de reședință, exercitarea funcțiilor consulare în circumscripția acestui oficiu consular;

b) dacă statul trimițător nu are în statul de reședință nici reprezentanță diplomatică, nici un alt oficiu consular, se aplică prevederile lit. b) și c) ale pct. 1 din prezentul articol.

Articolul 41

Scutirea statului trimițător de impozite și taxe

1. Statul trimițător este scutit în statul de reședință de orice impozite și taxe, naționale sau locale, asupra:

a) parcelelor de teren, clădirilor sau părților de clădiri care sunt proprietatea ori sunt închiriate de statul trimițător sau în numele acestuia și care se utilizează în scopuri consulare ori ca spații de locuit pentru membrii oficiului consular;

b) tranzacțiilor legate de dobândirea de proprietăți imobiliare, dacă statul trimițător le achiziționează exclusiv pentru scopuri consulare;

c) oricăror bunuri mobile, inclusiv mijloacele de transport, care sunt în proprietatea, posesia sau folosința sa și se utilizează de statul trimițător în scopurile oficiului consular.

2. Prevederile pct. 1 din prezentul articol nu se referă la plățile pentru prestările de servicii concrete.

3. Excepțiile fiscale prevăzute la pct. 1 din prezentul articol nu se extind asupra acelor impuneri, taxe și impozite care, potrivit legislației statului de reședință, se aplică persoanelor care au încheiat contracte cu statul trimițător sau cu persoana care acționează în numele acestuia și obiectelor arendate ori închiriate în acele cazuri în care, potrivit legislației statului de reședință, impunerile, taxele și impozitele nu sunt percepute de la chiriaș sau de la cel care ia în arendă.

Articolul 42

Libertatea de comunicare

1. Statul de reședință trebuie să permită și să protejeze libertatea de comunicare a oficiului consular în toate scopurile oficiale. În comunicarea cu guvernul, cu reprezentanțele diplomatice și cu alte oficii consulare ale statului trimițător, indiferent unde ar fi situate acestea, oficiul consular poate beneficia de toate mijloacele adecvate, inclusiv de curierii diplomatici și consulari, de valizele diplomatice și consulare și de mesajele codificate sau cifrate.

Totuși, instalarea unui post radioemițător și utilizarea acestuia de către oficiul consular pot fi efectuate numai cu acordul statului de reședință.

2. Corespondența oficială a oficiului consular este inviolabilă.

Prin corespondență oficială se înțelege întreaga corespondență referitoare la oficiul consular și la funcțiile sale.

3. Toate coletele ce compun valiza consulară trebuie să fie prevăzute cu semne exterioare vizibile, care să indice caracterul lor, și pot conține numai corespondență oficială și documente ori bunuri destinate exclusiv pentru utilizarea oficială.

4. Valiza diplomatică consulară nu poate să fie deschisă și nici reținută.

Totuși, în cazurile în care autoritățile competente ale statului de reședință au temeri serioase să presupună că valiza conține alte bunuri, în afara corespondenței, documentelor ori bunurilor enumerate la pct. 3 din prezentul articol, acestea pot cere ca valiza să fie deschisă în prezența lor și a reprezentantului împuternicit al statului trimițător.

În acest caz, dacă autoritățile statului trimițător refuză să îndeplinească această cerință, valiza se înapoiază la locul de expediere.

5. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial care să ateste statutul său și numărul coletelor ce compun valiza consulară. Cu excepția cazurilor în care există acordul statului de reședință, curierul consular nu poate fi nici cetățean al acestuia și nici persoană cu domiciliul în statul de reședință, dacă nu este cetățean al statului trimițător.

În exercitarea funcțiilor sale curierul consular trebuie să se afle sub protecția statului de reședință. El beneficiază de inviolabilitate personală și nu va fi supus nici arestării, nici reținerii, sub orice formă.

6. Statul trimițător, reprezentanța sa diplomatică și oficiile consulare pot numi curieri consulari ad-hoc. În asemenea cazuri, imunitățile prevăzute la pct. 5 din prezentul articol încetează în momentul depunerii la destinație de către acest curier a valizei consulare ce i-a fost încredințată.

7. Valiza consulară poate fi încredințată căpitanului navei sau comandantului aeronavei, care se îndreaptă spre un port ori aeroport în care este permis accesul. El trebuie să poarte un document oficial, care indică numărul de colete ce compun valiza consulară, însă nu este considerat curier consular. De comun acord cu autoritățile locale, oficiul consular poate să îl trimită pe unul dintre membrii săi să preia valiza consulară în mod direct și neîngrădit de la căpitanul navei sau comandantul aeronavei.

Articolul 43

Libertatea de deplasare

În măsura în care aceasta nu contravine legilor și reglementărilor statului de reședință, referitoare la zonele în care accesul este interzis sau limitat pentru considerente de siguranță națională, membrilor oficiului consular și membrilor lor de familie li se va permite să se deplaseze liber pe teritoriul statului de reședință.

Articolul 44

Taxe consulare

1. Oficiul consular poate percepe, pe teritoriul statului de reședință, taxe consulare, în conformitate cu legile și reglementările statului trimițător.

2. Sumele încasate în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol sunt scutite de orice fel de impozite, taxe și impuneri în statul de reședință.

3. Statul de reședință permite oficiului consular să depună sumele încasate în acest mod în contul său bancar oficial și să le transfere în statul trimițător în orice fel de valută liber convertibilă.

Articolul 45

Inviolabilitatea personală a funcționarilor consulari

1. Funcționarii consulari nu vor fi supuși arestării sau reținerii preventive decât în baza unei hotărâri pronunțate de o instanță de judecată competentă, în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave.

2. Cu excepția cazului prevăzut la pct. 1 din prezentul articol, funcționarii consulari nu pot fi încarcerați sau supuși vreunei alte forme de limitare a libertății lor personale decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive.

3. În cazul în care împotriva unui funcționar consular se instituie o procedură penală, acesta este obligat să se prezinte în fața instanțelor judecătorești competente. Totuși, procedura va fi desfășurată cu respectul cuvenit funcționarului consular, în virtutea poziției sale oficiale și, cu excepția cazului prevăzut la pct. 1 din prezentul articol, în asemenea mod încât să nu stânjenească exercitarea funcțiilor consulare. Atunci când, în împrejurările menționate la pct. 1 din prezentul articol a devenit necesar ca funcționarul consular să fie reținut, procedura de urmărire penală îndreptată împotriva lui trebuie să fie îndeplinită în termenul cel mai scurt posibil.

4. În cazul arestării sau reținerii preventive a unui funcționar consular sau în cazul începerii unei proceduri penale împotriva sa, statul de reședință va informa fără întârziere misiunea diplomatică sau oficiul consular al cărui membru este acesta.

Articolul 46

Imunitatea de jurisdicție

1. Funcționarii consulari și angajații consulari nu pot fi chemați în fața autorităților judiciare și administrative ale statului de reședință pentru actele îndeplinite în exercitarea funcțiilor consulare.

2. Totuși, prevederile pct. 1 din prezentul articol nu se aplică în cazul unei acțiuni civile:

a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcționar consular sau un angajat consular, dacă acesta nu a acționat, direct ori indirect, ca mandatar al statului trimițător; sau

b) intentate de un terț pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reședință de un vehicul, o navă sau o aeronavă.

Articolul 47

Renunțarea la imunități

1. Statul trimițător poate renunța la imunitatea de jurisdicție a unui membru al oficiului consular și a membrilor lui de familie. În toate cazurile, renunțarea trebuie să fie expresă și făcută în formă scrisă. Renunțarea la imunitatea de jurisdicție pentru cauze civile nu înseamnă renunțarea la imunitate în ceea ce privește executarea hotărârii judecătorești, pentru care este necesară o renunțare distinctă.

2. Dacă funcționarul consular sau o altă persoană care se bucură de imunitate de jurisdicție în statul de reședință în conformitate cu art. 46 și 49 din prezenta convenție intentează o acțiune într-o cauză în care ar beneficia de imunitate, atunci acesta nu are dreptul să facă trimitere la imunitatea de jurisdicție față de nici o cerere reconvențională legată în mod direct de acțiunea principală.

Articolul 48

Imunitatea de jurisdicție a membrilor de familie

1. Prevederile art. 45 și 46 din prezenta convenție se aplică și membrilor de familie ai funcționarului consular, cu condiția ca ei să aibă numai cetățenia statului trimițător, să nu aibă domiciliul în statul de reședință și să nu practice o activitate comercială pe teritoriul statului de reședință.

2. Facilitățile, privilegiile și imunitățile acordate angajaților consulari și membrilor personalului de serviciu, în conformitate cu art. 46, 47 pct. 1, art. 49, 51, 52 și 53 din prezenta convenție, se extind și asupra membrilor lor de familie, cu condiția ca aceștia să nu fie cetățeni ai statului de reședință, să nu aibă domiciliul permanent în acest stat și să nu practice o activitate comercială pe teritoriul acestuia.

Articolul 49

Depunerea mărturiei

1. Funcționarul consular nu este obligat să depună mărturie în fața instanțelor judecătorești ori a altor autorități competente ale statului de reședință.

2. Angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu poate fi citat în calitate de martor în desfășurarea de cauze judecătorești sau administrative. Angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu nu poate refuza să depună mărturie, cu excepția cazurilor menționate la pct. 4 din prezentul articol. Dacă angajatul consular sau un membru al personalului de serviciu refuză să depună mărturie, împotriva acestuia nu poate fi aplicat nici un fel de măsuri de constrângere sau de pedepsire.

3. Organul statului de reședință căruia îi sunt necesare mărturiile angajatului consular sau ale unui membru al personalului de serviciu trebuie să evite producerea de impedimente în îndeplinirea funcțiilor acestora. Acesta poate, când acest lucru este posibil și cu acordul persoanelor respective, să obțină asemenea mărturii la domiciliul lor sau la sediul oficiului consular ori să primească de la acestea mărturii în formă scrisă.

4. Angajații consulari sau membrii personalului oficiului consular nu sunt obligați să depună mărturie în problemele legate de exercitarea de către ei a funcțiilor lor ori să prezinte corespondență și documente oficiale referitoare la atribuțiile lor. De asemenea, ei nu sunt obligați să depună mărturie explicativă privind legislația statului trimițător.

5. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și membrilor de familie ai membrilor oficiului consular.

Articolul 50

Scutirea de prestații obligatorii și de alte obligații

1. Funcționarii consulari, angajații consulari, membrii personalului de serviciu și membrii familiilor lor sunt scutiți în statul de reședință de orice fel de prestații obligatorii. Această prevedere nu se aplică persoanelor menționate în art. 59 din prezenta convenție.

2. Funcționarii consulari, angajații consulari, membrii personalului de serviciu și membrii familiilor lor sunt scutiți de îndeplinirea oricăror obligații prevăzute de legile și reglementările statului de reședință referitoare la înregistrare, obținerea permisului de ședere și a altor obligații similare impuse străinilor. Această prevedere nu se aplică persoanelor menționate în art. 59 din prezenta convenție.

Articolul 51

Scutirea de taxe și impozite

1. Funcționarii consulari, angajații consulari, membrii personalului de serviciu al oficiului consular, precum și membrii familiilor lor sunt scutiți în statul de reședință de orice impozite și taxe, naționale și locale.

2. Scutirile prevăzute la pct. 1 din prezentul articol nu se aplică pentru:

a) impozitele indirecte incluse, de regulă, în prețul mărfurilor sau serviciilor;

b) impozitele și taxele asupra bunurilor imobile personale situate în statul de reședință;

c) impozitele și taxele asupra unei succesiuni și bunurilor dobândite în statul de reședință, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 55 din prezenta convenție;

d) impozitele și taxele asupra veniturilor particulare obținute din surse în statul de reședință, cu excepția salariului;

e) impozitele și taxele pentru tranzacții, inclusiv impozitele de orice fel aplicabile sau percepute în legătură cu asemenea tranzacții;

f) plata pentru servicii concrete.

3. Membrii personalului de serviciu sunt scutiți de plată tuturor impozitelor percepute în statul de reședință asupra salariilor primite de aceștia pentru îndeplinirea obligațiilor lor de serviciu.

4. Membrii oficiului consular care folosesc personal în serviciul particular, ale cărui venituri nu sunt scutite în statul de reședință de impozitul pe venit, trebuie să respecte prevederile legislației statului de reședință referitoare la sistemul de plată a impozitului pe venit de către aceste persoane.

5. Prevederile pct. 1 și 3 din prezentul articol nu se aplică persoanelor menționate în art. 59 din prezenta convenție.

Articolul 52

Scutirea de control și taxe vamale

1. Statul de reședință, în conformitate cu legislația sa în vigoare, permite importul și scutește de plată oricăror taxe vamale, impozite și impuneri legate de acestea, cu excepția taxelor pentru depozitare, transport și alte asemenea servicii:

a) obiectele destinate folosinței oficiale de către oficiul consular, inclusiv mobilier, aparatură, mijloace de transport;

b) obiectele destinate pentru instalarea și folosirea personală de către funcționarul consular sau membrii familiei lui, inclusiv autoturismele destinate folosinței lui personale ori utilizării de către membrii familiei lui.

Scutirea de taxele și impozitele menționate mai sus se aplică pentru toate bunurile importate sau exportate pe întreaga perioadă de ședere a acestuia în statul de reședință, în calitate de funcționar consular.

2. Angajații consulari și membrii personalului de serviciu beneficiază de privilegiile și scutirile menționate la pct. 1 din prezentul articol numai în ceea ce privește bunurile importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Bagajul personal al funcționarilor consulari și membrilor familiilor lor este scutit de controlul vamal. Acesta poate fi controlat numai în cazul în care sunt temeiuri serioase să se presupună că acesta conține bunuri, altele decât cele precizate la lit. b) a pct. 1 din prezentul articol ori bunuri al căror import și export sunt interzise de legislația statului de reședință. Un asemenea control trebuie să se efectueze în prezența funcționarului consular în cauză sau a unui membru al familiei acestuia.

4. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu poate fi interpretată ca autorizație de import în statul de reședință sau la exportul de bunuri din acest stat, al căror import sau export este interzis de legile statului de reședință.

Articolul 53

Scutirea de obținere a permisului de muncă

1. Membrii oficiului consular sunt scutiți, în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor pentru statul trimițător, de orice fel de obligații referitoare la obținerea permisului de muncă, stabilite de legislația statului de reședință în legătură cu angajarea în muncă a străinilor.

2. Membrii personalului particular al funcționarilor consulari și al angajaților consulari, dacă aceștia nu exercită în statul de reședință nici o altă activitate particulară în scopul obținerii de venituri, sunt scutiți de obligațiile indicate la pct. 1 din prezentul articol.

Articolul 54

Scutirile privind asigurările sociale

1. Cu excepția cazurilor prevăzute la pct. 3 din prezentul articol, dispozițiile privind asigurările sociale, în vigoare în statul de reședință, nu se aplică membrilor oficiului consular și nici membrilor familiilor lor, în ceea ce privește activitatea desfășurată de aceștia pentru interesul statului trimițător.

2. Scutirea prevăzută la pct. 1 din prezentul articol se aplică, de asemenea, și membrilor personalului particular care se află exclusiv în serviciul membrilor oficiului consular, cu condiția:

a) ca ei să nu fie cetățeni ai statului de reședință și să nu domicilieze permanent în acest stat;

b) ca lor să li se aplice dispozițiile privind asigurările sociale, în vigoare în statul trimițător sau într-un stat terț.

3. Membrii oficiului consular care angajează persoane cărora nu li se aplică scutirile prevăzute la pct. 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligațiile impuse angajatorilor de dispozițiile privind asigurările sociale, în vigoare în statul de reședință.

4. Scutirile prevăzute la pct. 1 și 2 din prezentul articol nu îngrădesc participarea benevolă la sistemul de asigurări sociale din statul de reședință, cu condiția ca o asemenea participare să fie permisă de acest stat.

Articolul 55

Bunurile succesorale ale unui membru al oficiului consular și ale membrilor familiei lui

În cazul decesului unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei acestuia, statul de reședință:

a) permite exportul bunurilor mobile ale decedatului, cu excepția bunurilor dobândite în statul de reședință și al căror export era interzis la data decesului acestuia;

b) nu percepe nici un fel de impozite naționale și locale asupra succesiunii ori taxe succesorale asupra bunurilor mobile care se găsesc în statul de reședință exclusiv în legătură cu șederea în acest stat a celui decedat, în calitate de membru al oficiului consular ori ca membru de familie al acestuia.

Articolul 56

Începutul și sfârșitul imunităților și privilegiilor consulare

1. Fiecare membru al oficiului consular beneficiază de imunitățile și privilegiile prevăzute în prezenta convenție de la data sosirii pe teritoriul statului de reședință, pe timpul deplasării spre destinația lui, iar dacă acesta se află deja pe acest teritoriu, din momentul în care a trecut la exercitarea obligațiilor sale în cadrul oficiului consular.

2. Membrii de familie ai unui membru al oficiului consular, precum și membrii personalului particular beneficiază de imunitățile și privilegiile prevăzute în prezenta convenție din momentul acordării acestuia de imunități și privilegii în conformitate cu pct. 1 din prezentul articol sau din momentul intrării lor pe teritoriul statului de reședință ori din momentul când ei au devenit membri ai familiei lui sau membri ai personalului particular, în raport de ceea ce a intervenit mai târziu.

3. Când funcțiile unui membru al oficiului consular încetează, imunitățile și privilegiile lui, precum și imunitățile și privilegiile unui membru al familiei acestuia sau ale unui membru al personalului particular încetează, de regulă, din momentul în care persoana respectivă părăsește statul de reședință sau după expirarea unui termen rezonabil, în funcție de care dintre momente intervine mai întâi, chiar în caz de conflict armat. În ceea ce privește persoanele menționate la pct. 2 din prezentul articol, imunitățile și privilegiile acestora încetează când nu mai sunt membri ai familiei unui membru al oficiului consular ori nu mai sunt în serviciul acestuia, cu mențiunea că, dacă aceste persoane intenționează să părăsească statul de reședință într-un termen rezonabil, imunitățile și privilegiile lor se mențin până în momentul plecării.

4. Totuși, în ceea ce privește faptele comise de funcționarul consular sau de angajatul consular în exercitarea funcțiilor lui, imunitatea de jurisdicție continuă să existe fără limitare în timp.

5. În cazul decesului unui membru al oficiului consular, membrii familiei lui continuă să beneficieze de imunitățile și privilegiile acordate până în momentul părăsirii statului de reședință sau până la expirarea unui termen rezonabil pentru părăsirea statului de reședință, în funcție de care dintre momente intervine mai întâi.

Articolul 57

Asigurarea pentru daune provocate terților

Membrii oficiului consular trebuie să respecte orice cerințe prevăzute de legislația statului de reședință referitoare la asigurarea de daune care pot fi provocate terților în ceea ce privește utilizarea oricărui mijloc de transport rutier, oricărei nave sau aeronave.

Articolul 58

Exercitarea funcțiilor consulare de către reprezentanți ai personalului diplomatic

1. Asupra reprezentanților personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimițător în statul de reședință, care exercită funcții consulare în această reprezentanță, se extind drepturile și obligațiile funcționarilor consulari prevăzute în prezenta convenție.

2. Exercitarea de funcții consulare de către persoanele indicate la pct. 1 din prezentul articol nu privează aceste persoane de imunitățile și privilegiile care le sunt acordate în virtutea statutului lor diplomatic.

Articolul 59

Cetățenii statului de reședință și alte persoane care domiciliază în acest stat

Membrii oficiului consular, cu excepția funcționarilor consulari, membrii familiilor acestora care sunt cetățeni ai statului de reședință sau persoanele care domiciliază în acest stat, precum și membrii personalului particular beneficiază de facilități, privilegii și imunități, în măsura în care acestea le sunt acordate de statul de reședință. Totuși, statul de reședință trebuie să-și exercite jurisdicția asupra acestor persoane într-un asemenea mod încât să nu provoace obstacole în exercitarea funcțiilor de către oficiul consular.

Articolul 60

Respectarea legilor și reglementărilor statului de reședință

1. Toate persoanele cărora, potrivit prezentei convenții, li se acordă privilegii și imunități sunt obligate, fără a aduce atingere privilegiilor și imunităților lor, să respecte legile și reglementările statului de reședință și să nu se amestece în treburile interne ale acestuia.

2. Localurile consulare nu trebuie să fie folosite în scopuri incompatibile cu exercitarea funcțiilor consulare.

3. Prevederea pct. 2 din prezentul articol nu exclude posibilitatea amplasării cancelariilor și a altor organe sau instituții în părți ale clădirii unde există spații consulare, cu condiția ca aceste spații alocate unor asemenea cancelarii să fie separate de spațiile de care se folosește oficiul consular. În această situație, cancelariile indicate nu sunt parte a spațiilor consulare, potrivit prezentei convenții.

Articolul 61

Dispoziții generale referitoare la facilitățile, privilegiile și imunitățile funcționarilor consulari onorifici

1. Prevederile art. 16, 18, 20, art. 24 pct. 1, art. 26 pct. 1, 2 și 3, art. 29 pct. 1, art. 35, 36, 37, 42, 43, 44 și ale art. 60 pct. 2 și 3 se aplică oficiilor consulare conduse de funcționarii consulari onorifici. În afară de aceasta, facilitățile, privilegiile și imunitățile unor asemenea oficii consulare sunt reglementate de art. 62, 63, 64 și 65.

2. Prevederile art. 45 pct. 4, art. 46, 47, art. 49 pct. 4, art. 56 și ale art. 60 pct. 1 se aplică funcționarilor consulari onorifici. În afară de aceasta, facilitățile, privilegiile și imunitățile unor asemenea funcționari consulari sunt reglementate de art. 66, 67, 68, 69 și 70.

3. Privilegiile și imunitățile prevăzute în prezenta convenție nu sunt acordate membrilor familiei funcționarului consular onorific sau angajatului consular care lucrează într-un oficiu consular condus de un funcționar consular onorific.

4. Schimbul de valize consulare între două oficii consulare, conduse de funcționari consulari onorifici și care sunt situate în state diferite, nu se va efectua fără acordul respectivelor două state de reședință.

Articolul 62

Protecția localurilor consulare

Statul de reședință este obligat să ia toate măsurile necesare pentru protecția spațiilor consulare ale oficiului consular condus de un funcționar consular onorific față de orice atac ori producerea de prejudicii și pentru preîntâmpinarea oricărei tulburări a liniștii oficiului consular sau atingerea demnității oficiului consular.

Articolul 63

Scutirea de impozite a localurilor consulare

1. Localurile consulare ale unui oficiu consular condus de un funcționar consular onorific sunt scutite de orice impozite, impuneri și taxe naționale și locale, cu excepția celor care reprezintă plata efectuării de servicii concrete.

2. Scutirea de impozite despre care se menționează la pct. 1 din prezentul articol nu se aplică acelor impuneri, taxe și impozite care, potrivit legislației statului de reședință, trebuie achitate de persoana care a încheiat un contract cu statul trimițător.

Articolul 64

Inviolabilitatea arhivei și a documentelor consulare

Arhiva consulară și documentele oficiului consular condus de un funcționar consular onorific sunt inviolabile în orice moment și indiferent de locul unde s-ar afla, cu condiția ca acestea să fie păstrate separat de alte acte oficiale și documente, inclusiv de corespondența personală a șefului oficiului consular și a oricărei alte persoane care lucrează cu acesta, precum și de materialele, cărțile și documentele referitoare la profesia și ocupația lor.

Articolul 65

Scutirea de taxe vamale

Statul de reședință, acționând în conformitate cu propria sa legislație, permite importul și scutește de plată tuturor taxelor vamale și a impozitelor, precum și a impunerilor legate de acestea (cu excepția cheltuielilor pentru păstrare, transport și alte servicii similare) următoarele bunuri, cu condiția ca acestea să fie destinate folosinței oficiale a oficiului consular condus de un funcționar consular onorific: stemele, drapelele oficiale, emblemele, ștampilele și matrițele, cărțile, materialul tipărit oficial, mobilierul de cancelarie, echipamentul de cancelarie și alte bunuri similare obținute de oficiul consular din statul trimițător sau la cerințele acestuia din urmă.

Articolul 66

Procedura penală

Dacă împotriva unui funcționar consular onorific se introduce o acțiune penală, această persoană trebuie să se prezinte în fața autorităților competente. Totuși, în timpul instrumentării cauzei, acestuia trebuie să i se acorde respectul conferit de poziția sa oficială, iar, cu excepția cazurilor în care el este arestat sau reținut, nu trebuie să fie obstrucționat în îndeplinirea funcțiilor sale consulare. Când apare necesitatea reținerii unui funcționar consular onorific, urmărirea judiciară împotriva lui trebuie să fie începută în cel mai scurt timp posibil.

Articolul 67

Protecția funcționarului consular onorific

Statul de reședință este obligat să acorde funcționarului consular onorific protecția cuvenită poziției sale oficiale.

Articolul 68

Scutirea de înregistrare pentru străini și de obținere a permisului de ședere

Funcționarul consular onorific, cu excepția celui care practică în statul de reședință o activitate profesională sau comercială, în scopul obținerii de venituri personale, este scutit de orice fel de obligații impuse de legislația statului de reședință în legătură cu înregistrarea străinilor și obținerea permisului de ședere.

Articolul 69

Scutirea fiscală

Funcționarul consular onorific este scutit de orice fel de impozite, impuneri și taxe pentru indemnizațiile și salariul pe care acesta le primește de la statul trimițător pentru exercitarea funcțiilor consulare.

Articolul 70

Scutirea de prestații personale și impuneri

Statul de reședință trebuie să scutească funcționarii consulari onorifici de orice prestații de muncă și/sau impuse de stat, indiferent de natura lor, precum și de obligații militare precum: rechizițiile, contribuțiile militare și încartiruirea militară.

Articolul 71

Intrarea în vigoare și termenul de valabilitate

1. Prezenta convenție intră în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data primirii ultimei notificări scrise privind îndeplinirea de către părțile contractante a procedurilor interne necesare pentru intrarea acesteia în vigoare.

2. Fiecare parte contractantă poate denunța prezenta convenție prin transmiterea pe canale diplomatice celeilalte părți contractante a unei notificări scrise privind o asemenea intenție. Prezenta convenție va rămâne în vigoare până la expirarea termenului de 6 luni de la data primirii unei asemenea notificări.

3. De la data intrării în vigoare a prezentei convenții, în relațiile dintre România și Federația Rusă își încetează aplicarea Convenția consulară dintre Republica Socialistă România și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnată la București la 14 martie 1972.

Semnată la Moscova la 4 iulie 2003, în două exemplare originale, fiecare în limbile română și rusă, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru România,

Mircea Geoană,

ministrul afacerilor externe

Pentru Federația Rusă,

Igor Ivanov,

ministrul afacerilor externe

_________________