Decizia nr. 10/1996
privind excepția de neconstituționalitate a Decretului-lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990 privind asigurarea unui climat de ordine și legalitate
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Costica Bulai - judecător
Antonie Iorgovan - judecător
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Tribunalul Calarasi, prin Încheierea din 9 noiembrie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a
Decretului-lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990
privind asigurarea unui climat de ordine și legalitate, invocată de inculpatul Bobe Constantin.
În motivarea excepției se susține ca
s-a aplicat într-un moment al evoluției sociale, respectiv în perioada imediat următoare după Revoluția din 1989 și până la intrarea în vigoare a Constituției României din anul 1991, dar ca, după această dată, aplicarea lui nu se mai impune. Totodată se arata ca
este contrar Constituției, care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece creează o situație mai favorabilă unei categorii de oameni.
Exprimindu-și opinia, Tribunalul Calarasi apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile
art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Decretul-lege nr. 41/1990 , în discuție în speta, nu s-a urmărit altceva decît instituirea unor pedepse mai grele decît cele prevăzute în art. 239 din Codul penal, dacă faptele de ultraj sunt săvârșite asupra unui ofițer, maistru militar, subofițer sau militar în termen din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Poliției sau al altor unități ale Ministerului de Interne, aflat în executarea unei misiuni de asigurare a ordinii și liniștii publice, de apărare a avutiei naționale, a vieții, integrității corporale și a bunurilor cetățenilor ori în legătură cu activități îndeplinite în executarea unei asemenea misiuni. Scopul urmărit a fost acela de a asigura o protecție sporită pentru persoanele aflate în executarea unor misiuni speciale de apărare a ordinii publice.
Referindu-se, în general, la prevederile
Decretului-lege nr. 41/1990 , instanța arata ca acestea nu au fost abrogate în nici un fel și nici nu contravin prevederilor constituționale.
În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a solicitat, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susține ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece
nu contravine prevederilor Constituției. Adoptarea acestui act normativ a fost determinata de necesitatea asigurării unei securitati sporite pentru acele persoane care, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, au de îndeplinit misiuni speciale de apărare a ordinii și liniștii publice, a vieții și integrității corporale a cetățenilor, precum și de apărare a bunurilor acestora, a întregii avutii naționale.
își păstrează și în prezent actualitatea, în raport cu dispozițiile constituționale, deoarece este vorba de o lege penală specială, care a fost adoptată în scopul de a sanctiona mai sever faptele de ultraj (insulta, calomnie, amenințare ori acte de violenta sau vătămare corporală), atunci când sunt îndreptate împotriva autorităților publice cu atribuții speciale de apărare a ordinii de drept, ori împotriva judecătorilor sau procurorilor aflați în exercițiul funcțiunii.
În continuare, se arata ca
nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii, deoarece persoanele arătate în decretul-lege menționat nu se bucura de o protecție specială în calitate de cetățeni, ci numai atunci când se afla în exercițiul funcțiunii sau în legătură cu funcția îndeplinită în calitate de judecători sau procurori, ori în cazul în care un polițist sau un militar din cadrul Ministerului Apărării Naționale executa o misiune de apărare a ordinii de drept.
Pe de altă parte, se arata, de asemenea, în punctul de vedere al Guvernului, ca
nu este o lege temporară și nici o lege excepționala, determinata de existenta unor cauze și condiții excepționale, ci o lege cu caracter de continuitate, aplicabilă până la ieșirea ei din vigoare printr-una dintre modalitățile cunoscute de legislația noastră penală. Faptul ca decretul-lege în discuție a fost adoptat la scurt timp după Revoluția din 1989 nu înseamnă ca efectele sale se limitează la acea perioada, neexistand în cuprinsul sau vreo dispoziție în acest sens.
În fine, se mai susține ca excepția ridicată nu vizează în realitate o problemă de neconstituționalitate, ci mai curînd una de interpretare privind corelatia acestei legi penale speciale cu dispozițiile din Codul penal privitoare la infracțiunea de ultraj, chestiune de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.
Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate de inculpatul Bobe Constantin, deși dispozițiile legale invocate a fi neconstituționale sunt anterioare intrării în vigoare a Constituției, deoarece Tribunalul Calarasi a apreciat ca textele nu sunt neconstituționale și deci, în raport cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, a considerat ca ele au rămas în vigoare, iar în baza lor s-au stabilit, după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei. Rezultă ca excepția poate viza numai
art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, și deci Curtea urmează a se pronunța numai cu privire la aceste dispoziții legale.
Conform dispozițiilor din
art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani (în loc de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda) faptele de ultraj prevăzute și în art. 239 alin. 1 din Codul penal, dacă sunt săvârșite contra unui ofițer, maistru militar, subofițer sau militar în termen din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Poliției sau al altor unități ale Ministerului de Interne, aflat în executarea unei misiuni de asigurare a ordinii și liniștii publice, de apărare a avutiei naționale, a vieții, integrității corporale și a bunurilor cetățenilor ori în legătură cu activități îndeplinite în executarea unei asemenea misiuni. De asemenea, conform dispoziției din alin. (2) al aceluiași articol, se sancționează cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (în loc de închisoare de la 6 luni la 5 ani) ultrajul cu violenta (lovirea sau orice acte de violenta, precum și vătămarea corporală) comis față de una dintre persoanele și în condițiile arătate la alin. (1). Limitele sporite ale pedepsei prevăzute pentru ultrajul savirsit în condițiile
Decretului-lege nr. 41/1990 , în comparatie cu ultrajul reglementat de art. 239 din Codul penal, se explica prin caracterul special al condițiilor și deci prin pericolul social sporit pe care îl prezintă ultrajul prevăzut în legea specială. Tocmai de aceea, dispozițiile din
nu sunt incidente decît atunci când persoanele arătate în art. 1 se afla în îndeplinirea unei sarcini speciale de apărare a ordinii de drept ori sunt agresate fizic sau moral în timpul îndeplinirii unor astfel de misiuni. Per a contrario, incidența lor este exclusa atunci când aceleași persoane se afla în îndeplinirea unei sarcini obișnuite, de rutina, chiar în apărarea ordinii de drept. Pentru acele situații speciale în care se afla persoanele menționate, tinindu-se seama de importanța misiunii și de riscurile la care se pot expune cei care o îndeplinesc, legea specială a introdus un plus de pedeapsa pentru ultraj. Nu este vorba deci de instituirea unui privilegiu pentru subiectii pasivi ai ultrajului comis în aceste condiții, asa cum afirma autorul excepției de neconstituționalitate, ci de asigurarea unei protecții corespunzătoare a acestora, în interesul general al societății. Afirmatia ca prin dispozițiile
se încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii este asadar lipsită de suport real.
Nu poate fi reținut nici argumentul ca acest act normativ ar avea caracter excepțional, întrucît ar fi fost adoptat în scopul reprimării unor acte de răzbunare, posibile imediat după evenimentele din decembrie 1989. Deși necesitatea adoptării lui a apărut într-adevăr în acea perioada,
nu este legat de vreo situație excepționala, ci se referă la manifestări infractionale posibile și în prezent, astfel încât aplicarea sa este o necesitate.
Prin acest act normativ, care este o lege penală specială, s-a realizat o completare necesară a legislației noastre penale, astfel încât menținerea ei în vigoare este neindoielnica.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , invocată de inculpatul Bobe Constantin în Dosarul nr. 1.187/1995 al Tribunalului Calarasi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 6 februarie 1996.
*) Definitivă prin nerecurare.
Ioan Deleanu - președinte
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.