Decizia nr. 481/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Raiffeisen Bank - S.A., consilierul juridic, constatându-se lipsa autorului excepției și a celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece asupra dispozițiilor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , ocazie cu care a constatat că art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.411/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Constantin Istrate în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs declarat împotriva Deciziei penale nr. 40A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpați și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece prin limitarea folosirii căii de atac a recursului numai pentru o anumită categorie de decizii pronunțate de instanțele de apel i se îngrădește dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit dispozițiilor constituționale invocate, cât și a celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod public, echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituționale invocate. Dimpotrivă, textul atacat este în deplin acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală, care încredințează legiuitorului dreptul de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv căile de atac și condițiile exercitării acestora.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Această soluție decurge din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și din cele ale art. 129, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

De asemenea, în considerarea unor situații deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție și nici posibilitatea exercitării căilor de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părțile din proces.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu îngrădește sub nici un aspect dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului, și nu oprește partea interesată de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Faptul că legea nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, urmărește asigurarea celerității procedurii, având în vedere urgența impusă de rejudecarea cauzelor penale.

Conceptul de "proces echitabil" nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac ale hotărârilor judecătorești.

De asemenea, prevederile legale criticate sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care a avut în vedere instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea modalităților de exercitare a căilor de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Pot fi atacate cu recurs: [...]

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitoare la principiul prezumției de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare și ale art. 129 referitoare la "Folosirea căilor de atac", precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003, pronunțându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală îngrădește dreptul de exercitare a căilor de atac, întrucât nu prevede calea de atac a recursului și împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanță cu art. 129 din Constituție, care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în condițiile legii și, prin urmare, este în competența exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate [art. 126 alin. (2) din Constituție]. Faptul că împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului referitoare la garantarea dreptului la apărare ori a prezumției de nevinovăție, având în vedere că la rejudecarea fondului instanța este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

De asemenea, în legătură cu susținerile de neconstituționalitate privind exercitarea căilor de atac și concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996. Prin această decizie, Curtea Constituțională, statuând în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, a constatat că noțiunea de "proces echitabil" nu implică imperios "existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac ale hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecință, posibilitatea exercitării acestor căi de atac [...] de către toate părțile din proces".

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2004.