Normele din 24 noiembrie 2004

Carcasele și semicarcasele de bovine adulte, care provin de la animale sacrificate în abatoare autorizate și care poartă un marcaj de sănătate conform legislației în vigoare, sunt clasificate și identificate în conformitate cu prezentele norme tehnice.

Aplicarea prevederilor prezentelor norme tehnice este obligatorie pentru toate unitățile de abatorizare autorizate pentru export în Uniunea Europeană, fără a se ține seama de prevederile art. 2.

În sensul prezentelor norme tehnice, următorii termeni se definesc astfel:

a) carcasă - corpul întreg al animalului sacrificat, după scurgerea sângelui, eviscerare, îndepărtarea pielii și:

- fără cap și picioare; capul se separă de carcasă la nivelul articulației atloido-occipitală și picioarele se secționează la nivelul articulațiilor carpo-metacarpiene și tarso-metatarsiene;

- fără organele conținute în cavitățile toracică și abdominală, cu sau fără rinichi, grăsimea perirenală și pelviană;

- fără organele genitale și fără mușchii aferenți acestora, iar în cazul femelelor, fără uger și grăsimea mamară;

b) semicarcasă - produsul obținut prin separarea simetrică a carcasei , astfel cum a fost definită la lit. a), simetric, prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare, sacrale și prin mijlocul sternului și simfizei ischiopubiene.

În scopul stabilirii prețurilor pieței, carcasele vor fi prezentate fără înlăturarea grăsimii exterioare și:

- fără rinichi, grăsimea perirenală și pelviană;

- fără pilierii diafragmatici și diafragmă;

- fără coadă;

- fără măduva spinării;

- fără grăsime pe pliul flancului din sfertul posterior;

- fără grăsime pe interiorul părții superioare;

- fără vena jugulară și grăsimea adiacentă, gâtul fiind tăiat în conformitate cu regulile sanitare veterinare.

În momentul cântăririi și clasificării carcaselor , unitățile de abatorizare trebuie să îndeplinească prevederile alin. (1) și (2).

Carcasele de bovine adulte se diferențiază în următoarele categorii:

A - carcase de masculi tineri necastrați, în vârstă de până la 2 ani;

B - carcase de alți masculi necastrați;

C - carcase de masculi castrați;

D - carcase de femele care au fătat;

E - carcase de alte femele.

Carcasele de masculi tineri necastrați, în vârstă de până la 2 ani, vor fi distinse de carcasele altor masculi necastrați prin gradul de osificare a apofizei vertebrelor dorsale.

La carcasele masculilor tineri necastrați, în vârstă de până la 2 ani, extremitățile cartilaginoase ale apofizei spinoase a primelor nouă vertebre dorsale nu trebuie să prezinte semne de osificare.

Rezultatele clasificării, respectiv categoria, evaluarea conformației și a gradului de acoperire cu grăsime, se înscriu de către clasificator într-un raport de clasificare, al cărui model este întocmit de Comisia de clasificare a carcaselor.

Raportul de clasificare se întocmește în 3 exemplare: un exemplar este dat deținătorului de animale, unul abatorului și unul rămâne la clasificator. Abatorul și clasificatorul trebuie să păstreze rapoartele de clasificare timp de 4 ani.

Identificarea prevăzută la art. 1 alin. (1) este efectuată printr-o marcare care indică categoria, clasa de conformație și stratul de grăsime.

Marcarea se realizează prin ștampilare, pe suprafața exterioară a carcasei, cu o cerneală care nu este toxică, nu se șterge și care rezistă la căldură, conform unei metode aprobate de autoritățile naționale competente. Literele și cifrele trebuie să aibă înălțimea de minimum 2 cm.

Marcajele se fac:

a) pe sferturile posterioare, la nivelul capului de mușchi, la înălțimea celei de-a patra vertebre lombare;

b) pe sferturile anterioare, la 10-30 cm de la tăietura sternului.

Este permisă înlocuirea marcajului prin etichetare în următoarele condiții:

a) etichetele trebuie să indice, pe lângă informațiile prevăzute la alin. (1), numărul autorizației abatorului, numărul de identificare sau de sacrificare al animalului, data sacrificării și greutatea carcasei ;

b) dimensiunile etichetelor nu pot fi mai mici de 5 x 10 cm;

c) indicațiile menționate la lit. a) trebuie să fie perfect lizibile și nu este autorizată nici o modificare ulterioară;

d) etichetele nu pot fi depozitate și aplicate decât în unitățile autorizate, unde se sacrifică animalele;

e) etichetele trebuie să fie concepute astfel încât să nu fie posibilă falsificarea și ruperea lor și să fie atașate ferm pe fiecare sfert, în locurile prevăzute la alin. (3).

Clasificarea și identificarea trebuie să se realizeze în cel mult o oră de la începerea operațiunilor de sacrificare.

Marcajul și etichetele nu trebuie îndepărtate înaintea dezosării sferturilor.

Prețul pieței, care urmează a fi instituit pe baza baremului de clasificare a carcaselor de bovine adulte, reprezintă prețul comunicat de abator, fără T.V.A., plătit furnizorului pentru animalul livrat la abator.

Prețul se exprimă la 100 kg de carcasă prezentată conform art. 3 alin. (1) și (2), cântărită și clasificată.

Greutatea care se ia în considerare este greutatea carcasei calde, cât mai curând posibil după sacrificare, din care se scad 2%.

Clasificarea este verificată prin inspecții inopinate ale persoanelor desemnate de Comisia de clasificare a carcaselor.

Controalele trebuie efectuate cel puțin de două ori pe trimestru, în toate unitățile autorizate care efectuează clasificarea.