Decizia nr. 485/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 29/1990

privind contenciosul administrativ, excepție ridicată de Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă prevăzută de textul de lege criticat nu reprezintă o jurisdicție specială în accepțiunea constituțională a noțiunii, astfel încât nu se aduce atingere principiului liberului acces la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.395/2004, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 29/1990

privind contenciosul administrativ, excepție ridicată de Hu Zhi Hong.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat "impune, ca prim grad de jurisdicție, urmarea unei proceduri prealabile, și ca un al doilea grad de jurisdicție, cererea formulată tribunalului. Ca atare, procedura prealabilă este o jurisdicție administrativă obligatorie, ce se desfășoară în fața unui organ cu activitate jurisdicțională în această materie". Or, potrivit art. 21 din Constituție, accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin nici un mijloc, cu atât mai mult cu cât alin. (4) prevede că jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative.

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ arată că, pentru a ne afla în prezența unei activități de jurisdicție realizate de un organ independent de părțile în conflict, "ce funcționează în cadrul unui organ al administrației publice, este obligatoriu ca această activitate să se desfășoare după o procedură imperativă, prevăzută de lege, să fie întemeiată pe contradictorialitate, egalitatea părților, publicitatea dezbaterilor și dreptul la apărare". Însă, în ceea ce privește procedura prealabilă prevăzută de

art. 5 din Legea nr. 29/1990 , aceasta asigură controlul legalității actelor administrative de autoritate de către însuși organul care a emis actul, precum și de către organul ierarhic superior, astfel încât nu poate fi calificată drept o procedură jurisdicțională specială. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a textului de lege criticat este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că reglementarea supusă controlului de constituționalitate nu constituie o încălcare a Legii fundamentale, ci, potrivit jurisprudenței Curții în această materie, nici o dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau ierarhic.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile

art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 29/1990

nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiție, întrucât procedura reglementată nu reprezintă o jurisdicție specială administrativă, deci o activitate realizată conform unei proceduri imperative, prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanțelor de judecată, desfășurată însă paralel și separat de aceasta.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 29/1990

privind contenciosul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 5 alin. 1 și 2: "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (4): "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 29/1990

s-a pronunțat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 188/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, sau

Decizia nr. 220/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale. Cu acest ultim prilej, Curtea a reținut că textele de lege criticate stabilesc obligativitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile sesizării instanței judecătorești, precum și limitele și condițiile pentru realizarea acestei proceduri speciale, obligatorii.

De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin aceste dispoziții a recursului grațios sau ierarhic reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate, iar pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității.

În ceea ce privește "jurisdicțiile speciale administrative", Curtea a stabilit că acestea reprezintă "o activitate jurisdicțională realizată de un organ de jurisdicție ce funcționează în cadrul unei instituții a administrației publice sau al unor autorități administrative autonome, care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanțelor de judecată, desfășurată însă paralel și separat de aceasta. Textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor

art. 5 din Legea nr. 29/1990 , prevederi care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal, întrucât dispoziția constituțională a desființat condiția prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicțională. Nici o dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau ierarhic."

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A). d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 29/1990

privind contenciosul administrativ, excepție ridicată de Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2004.