Decizia nr. 543/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 și ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde Iulia Țucu, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Iulia Țucu solicită respingerea excepției ca inadmisibilă. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că autorul excepției nu a arătat în ce constă încălcarea textelor din Constituție invocate, astfel încât excepția apare ca fiind nemotivată. Pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.235/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 și ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mircea Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele legale criticate încalcă art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1), art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și

art. 1, 2, 3, 4, 5, 7 și 19 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. De asemenea, sunt invocate ca fiind încălcate dispozițiile art. 1, 17, 18, 19, 52 și 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În susținerea excepției, autorul acesteia formulează unele considerații cu privire la oportunitatea reglementărilor legale. Astfel, se arată că sintagma "sau judecătorul care îl înlocuiește", cuprinsă în art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă, transferă "responsabilitatea președintelui instanței (...) în sarcina unor judecători mai tineri, ușor influențabili", prin aceasta fiind încălcate dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 92/1992 . Se mai arată că, prin dispozițiile art. 129 alin. 1 și ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "s-a diminuat răspunderea judecătorului și s-a maximizat responsabilitatea justițiabilului".

Judecătoria Sectorului 1 București consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că prin textele de lege criticate nu este încălcată nici o dispoziție constituțională. Se mai arată că prin dispozițiile art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a urmărit o justă și eficientă soluționare a cauzelor deduse judecății, prin eliminarea termenelor intermediare, care pot duce la tergiversarea soluționării cauzei. Art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabilește atribuția judecătorului de a veghea la respectarea îndeplinirii actelor procedurale de către părți și la exercitarea drepturilor procedurale cu bună-credință, precum și de a asigura o justă evaluare a probelor administrate în cauzele civile. În ceea ce privește dispozițiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se apreciază că acest text de lege se aplică în situații deosebite, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau unor interese legitime, astfel încât nu este încălcat principiul contradictorialității și nici dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că dispozițiile art. 114 și ale art. 581 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat că aceste texte de lege nu încalcă nici o dispoziție constituțională. Se mai arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu arată în ce constă încălcarea dispozițiilor constituționale invocate.

Avocatul Poporului arată că în încheierea de sesizare a Curții Constituționale "nu sunt indicate prevederile constituționale pretins încălcate, astfel încât stabilirea cadrului constituțional în care urmează să fie examinată excepția de neconstituționalitate revine exclusiv Curții Constituționale". Se apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici unei dispoziții constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 și ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 42, art. I pct. 46 și, respectiv,

art. I pct. 213 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat prin

art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 114 alin. 1: "La primirea cererii de chemare în judecată președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea.";

- Art. 129 alin. 1: "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.";

- Art. 581 alin. 3: "Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (1) referitor la îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor statului ce-i revin din tratatele la care este parte, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, art. 41 alin. (1) și (2) referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor și art. 126 alin. (1) și (2) referitor la instanțele judecătorești.

De asemenea, sunt invocate unele dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 1, 17, 18, 19, 52 și 53.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează nici un motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constituționale pretins încălcate.

Curtea reține că, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale pot fi făcute în formă scrisă și motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , rezultă că de esența controlului de constituționalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, raportând dispozițiile legale criticate la textele constituționale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

Legii nr. 47/1992 .

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. 1, art. 129 alin. 1 și ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.235/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.