Decizia nr. 20/2005

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Anghel în Dosarul nr. 2.079/2003 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Victor Gafiuc, în baza delegației depuse la dosar, constatându-se lipsa părților Florea Cristache și Victoria Pavel, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care reiterează argumentele expuse în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând, în final, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.079/2003, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de petentul Ion Anghel în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea plângerii formulate împotriva mai multor rezoluții ale procurorului prin care s-au dispus neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și sesizarea instanței de judecată în vederea anulării titlului de proprietate și a restabilirii situației anterioare și, totodată, s-a constatat că nu se poate da curs solicitării petentului privind continuarea procesului penal, deoarece dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă numai la învinuit sau inculpat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece "nu acordă tuturor persoanelor cercetate (în speță, făptuitorului) dreptul de a solicita stabilirea prin justiție a vinovăției sau nevinovăției sale".

Judecătoria Urziceni și-a exprimat opinia în sensul că "efectul prescripției de înlăturare a răspunderii penale rămâne câștigat cauzei, iar la împlinirea prescripției statul nu mai poate trage la răspundere penală persoanele care se fac vinovate de săvârșirea unei fapte penale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece "interdicția părții vătămate de a cere continuarea procesului penal în caz de prescripție nu duce la o limitare a accesului acesteia la justiție, și nici nu îngrădește egalitatea în drepturi a persoanelor". De asemenea, "art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici art. 124 alin. (2) din Constituție, întrucât și în acest caz justiția se înfăptuiește în numele legii, și anume potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală privind prescripția, înfăptuirea justiției însemnând nu numai soluționarea în fond a cauzelor, ci și soluționarea lor pe calea excepției, prin aplicarea dispozițiilor penale și procedural penale care reglementează aceste excepții".

Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât "textul legal criticat nu încalcă sub nici un aspect principiul liberului acces la justiție. Faptul că, în caz de amnistie, prescripție ori de retragere a plângerii prealabile învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal nu afectează drepturile procesuale ale părților și nici nu îngrădește exercițiul dreptului pe care îl are orice persoană de a se adresa justiției".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal."

Autorul excepției consideră că acest text de lege este neconstituțional, deoarece nu acordă tuturor persoanelor cercetate (în speță, făptuitorului) dreptul de a solicita stabilirea prin justiție a vinovăției sau nevinovăției sale, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 124 alin. (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea învinuitului și inculpatului de a cere continuarea procesului penal în cazurile, limitativ prevăzute de text, în care acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripția, a fost retrasă plângerea prealabilă sau există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. Scopul continuării procesului penal, în situația în care în faza de urmărire penală sau în faza de judecată a intervenit unul dintre cele patru cazuri menționate care duc la stingerea acțiunii penale, este acela al aflării adevărului în ceea ce privește existența faptei și a vinovăției.

Curtea constată că prevederile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală se constituie în norme de procedură care, în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", pot fi stabilite exclusiv de legiuitor.

Autorul excepției de neconstituționalitate nu critică textul art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conține, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv posibilitatea făptuitorului de a cere continuarea procesului penal, urmărind completarea textului în acest sens.

Potrivit competenței sale însă, astfel cum este ea prevăzută în

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate pronunța numai asupra înțelesului ei contrar Constituției. Astfel fiind, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Anghel în Dosarul nr. 2.079/2003 al Judecătoriei Urziceni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.