Decizia nr. 2/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Ogledean în Dosarul nr. 983/2004/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că autoarea excepției Maria Ogledean a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, datorită imposibilității de prezentare la acest termen a apărătorului ales.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

Curtea, deliberând, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 156 din Codul de procedură civilă și respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens se arată că excluderea de sub incidența

Legii nr. 10/2001

a terenurilor ce fac obiectul unor legi speciale de reparație reprezintă o opțiune a legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 983/2004/C, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Ogledean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens se susține că inexistența unui cadru legislativ care să reglementeze modalitatea de stabilire a valorii terenurilor care intră sub incidența

Legii nr. 18/1991 , a

Legii nr. 1/2000

și a

Legii nr. 169/1997 , în cazul în care aceste terenuri nu pot fi restituite în natură, coroborată cu prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , duce la încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, se arată că este încălcat accesul liber la justiție, deoarece "instanțele judecătorești resping acțiunile întemeiate pe

Legea nr. 10/2001

dacă terenurile au făcut obiect al uneia dintre legile reparatorii anterioare".

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens se arată că restricția cuprinsă în textul de lege criticat "nu constituie o limitare a dreptului de proprietate imobiliară și nu afectează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil al persoanelor fizice solicitante".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu încalcă art. 44 alin. (1) din Constituție, ci reprezintă un caz de aplicare a dispozițiilor alin. (1) teza a doua din acest text constituțional. Se mai arată că, prin exceptarea de la restituire a terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin alte acte normative, legiuitorul a urmărit să stabilească, în fapt, domeniul de aplicare a legii. Nu este încălcat nici art. 21 din Constituție, deoarece persoanele îndreptățite au deschise căile procedurale reglementate prin actele normative sub incidența cărora intră terenurile a căror restituire se cere.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că textul de lege criticat nu împiedică părțile interesate de a se adresa instanțelor de judecată și de a se prevala de toate garanțiile procesuale. Nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44, deoarece, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, opțiunea legiuitorului de a scoate de sub incidența

Legii nr. 10/2001

terenurile al căror regim de restituire a fost reglementat prin alte legi speciale are la bază exercitarea dreptului statului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută, cu privire la proprietatea funciară. Se mai arată că nu este întemeiată raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 44 alin. (3) și (4) din Constituție, deoarece textul de lege criticat nu face referire la expropriere sau naționalizare, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 44 alin. (5), (6), (7), (8) și (9) din Constituție, se arată că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 8 alin. (1): "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, și prin

Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 ."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi legale contravin dispozițiilor cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) și în art. 44 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat exclude din domeniul de aplicare a

Legii nr. 10/2001

acele terenuri care au intrat sub incidența unor legi speciale anterioare. Prin urmare, în temeiul acelor acte normative, persoanele îndreptățite au avut posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată și de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât nu sunt întemeiate susținerile autorului excepției de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, Curtea a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, prin

Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003) că dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

De altfel, prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții, și la

art. 21 și 44 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, s-a reținut că, "în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituție (devenit art. 61 alin (1) după republicare), «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării». Prin urmare, Curtea Constituțională nu are competența să modifice ori să completeze prevederea legală supusă controlului, deoarece aceste atribuții aparțin în exclusivitate autorității legiuitoare. Soluția de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară". Soluțiile pronunțate în deciziile anterior menționate, precum și considerentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea, deoarece în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Ogledean în Dosarul nr. 983/2004/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.