Decizia nr. 34/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. din Tărtășești în Dosarul nr. 7.985/2004 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat conține norme de procedură în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea procedurii de judecată și a competenței instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.985/2004, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. într-o cauză ce are ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Sentinței nr. 85 din 24 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale și contravin art. 126 alin. (3) din Constituție, prin "acordarea, către curțile de apel a competenței speciale de a judeca toate recursurile în materia procedurii de reorganizare judiciară și faliment", astfel încât "se ajunge la aplicarea neunitară a

Legii nr. 64/1995

pe întreg teritoriul țării și la formarea unor practici judiciare divergente între curțile de apel din țară". Autorul excepției apreciază că prin această reglementare Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să își exercite rolul coordonator, iar practicile divergente ale curților de apel sunt de natură a știrbi în mod grav prestigiul justiției, contravenind astfel exigențelor legiuitorului cu privire la o practică judecătorească unitară, realizată prin intermediul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

reclamă soluționarea cu celeritate atât a recursului, de către curtea de apel, cât și soluționarea cauzelor de către instanța imediat superioară celei care instrumentează procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, având în vedere scopul și specificul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, arată că

Legea nr. 64/1995

stabilește recursul ca singura cale de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic, precum și competența de soluționare a acestuia în sarcina curții de apel. Din această perspectivă, apreciază critica autorului excepției ca fiind evident neîntemeiată, dispozițiile legale contestate fiind conforme prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea procedurii de judecată și a competenței instanțelor judecătorești. Referitor la asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești, acest lucru este prevăzut atât de art. 126 alin. (3) din Constituție, cât și de art. 329 din Codul de procedură civilă. Ca atare, realizarea interpretării și aplicării unitare a legii este asigurată de reglementări exprese constituționale și, în mod corespunzător, ale legii ordinare.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate instituie o procedură derogatorie de la normele procedurale de drept comun, justificată de necesitatea asigurării unei anumite celerități a executării silite a comercianților aflați în imposibilitatea de plată a datoriilor comerciale. În acest context, reglementarea cuprinsă în textul de lege criticat, care stabilește curtea de apel ca instanță de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic în exercitarea atribuțiilor sale, este în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost ridicată în fața instanței de fond, îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 64/1995 , modificată și completată, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textul de lege dedus controlului de constituționalitate devenind art. 8 alin. (1) ca urmare a renumerotării textelor, soluția legislativă fiind preluată în aceeași formă în noua reglementare.

În aceste condiții, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității art. 8 alin. (1) din legea menționată, care are următoarea redactare: "Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituție, prevederi potrivit cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 64/1995

reglementează o procedură specială privind reorganizarea judiciară și falimentul. Or, dispozițiile legale criticate, prin care s-a stabilit competența de soluționare a recursului către curțile de apel, nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție, cu atât mai mult cu cât reglementările criticate sunt norme de procedură, iar potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege", legiuitorul fiind în drept să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru situații speciale.

Ca atare, pentru aceste argumente Curtea apreciază că susținerea autorului excepției, potrivit căreia acordarea competenței speciale de soluționare a tuturor recursurilor formulate în materia procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către curțile de apel ar duce la aplicarea neunitară a dispozițiilor

Legii nr. 64/1995 , este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. din Tărtășești în Dosarul nr. 7.985/2004 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2005.