Decizia nr. 51/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Civimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 482/2004 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2004 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 482/2004, Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Civimpex" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Legea nr. 64/1995

reprezintă o reglementare derogatorie de la dreptul comun, ce vine în contradicție cu normele imperative generale cuprinse în art. 4 din Codul de procedură civilă. Derogarea prevăzută de dispozițiile textului de lege criticat, potrivit căruia: "Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11", nu se justifică, recursul trebuind să fie judecat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziția de lege criticată nu vine în contradicție cu dispozițiile Legii fundamentale. De asemenea, arată că autorul excepției pune în discuție concursul dintre normele generale de competență materială stabilite de art. 4 din Codul de procedură civilă și cele speciale ale

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, ținând seama de scopul și de specificul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, cât și de cerința ca soluționarea cauzelor să se desfășoare cu celeritate, legiuitorul a prevăzut recursul ca singura cale de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic și competența în materie a curții de apel. Opțiunea legiuitorului în stabilirea competenței în acest fel își are temeiul în dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, care dispun în mod expres că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, dispozițiile criticate nu sunt contrare vreunei prevederi din Constituție, ci sunt adoptate pentru realizarea cerințelor acesteia - reglementarea prin lege a competenței judecătorești pentru soluționarea cererilor de recurs în anumite cauze expres prevăzute.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil. Referitor la raportarea de către autorul excepției a textului de lege criticat la dispozițiile art. 14 din Codul de procedură civilă, arată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

Legea nr. 64/1995

a fost republicată, dându-li-se textelor o nouă numerotare, art. 7 alin. (1) devenind art. 8 alin. (1). Astfel, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 8 alin. (1): "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 126 din Constituția României, ce au următorul conținut:

- Art. 126: "(1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

(4) Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit

art. 2 din Legea nr. 64/1995 , scopul acestei legi este instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Specificul domeniului supus reglementării, și anume procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o stabilirea curții de apel ca instanță de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic ca urmare a îndeplinirii principalelor sale atribuții prevăzute de

art. 11 din Legea nr. 64/1995 . De altfel, Curtea constată că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri numai în cazurile prevăzute de lege, iar nu în toate cazurile.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit ca instanță de recurs în această materie curtea de apel nu relevă nici un aspect de neconstituționalitate, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o soluție diferită, alta decât cea din dreptul comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, și din redactarea adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Cu privire la raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile art. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, eventuala necorelare existentă între dispozițiile unor legi diferite neintrând sub incidența controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Civimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 482/2004 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.