Decizia nr. 77/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 și art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Bușu și Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecătoriei Horezu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încală prevederile constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.647/2004, Judecătoria Horezu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 și art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Bușu și Elena Cîrjan într-o cauză având ca obiect contestația la executare formulată față de sancțiunea amenzilor administrative aplicate lor prin Ordonanța din 10 martie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu în Dosarul nr. 1.225/P/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, pentru că încalcă următoarele principii constituționale:

- prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi în fața legii a cetățenilor, în forma sa specifică de egalitate în drepturi procesuale, respectiv a posibilității de a acționa în justiție în aceleași modalități procesuale ca și persoana căreia i s-a aplicat un regim sancționator mai sever, și anume prin hotărâre penală;

- dispozițiile art. 21 din Constituție, care consacră principiul accesului liber la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime, prin aceea că limitează posibilitatea de acces la justiție doar pentru cei care contestă o măsură dispusă, printr-o hotărâre penală, de instanța de judecată;

- dispozițiile art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și pe cel al legalității pedepsei, prin aceea că aplicarea amenzii administrative și executarea ei înainte de a se epuiza căile de atac împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus aplicarea acestei măsuri reprezintă o încălcare a principiului mai sus enunțat.

De asemenea, se invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, care prevăd efectul nesuspensiv de executare a plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului prin care s-a aplicat amenda administrativă, ca formă de înlocuire a răspunderii penale. Autorii excepției susțin că aceste dispoziții încalcă principiile constituționale consacrate de art. 16 alin. (1) și art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție.

Judecătoria Horezu consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale și că nu încalcă principiile privind accesul liber la justiție, prezumția de nevinovăție și egalitatea în drepturi a cetățenilor, invocate de contestatori.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât prin textele de lege criticate nu se creează privilegii sau discriminări pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică sau avere. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 461 din Codul de procedură penală în raport de art. 21 din Constituție, apreciază că și aceasta este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, accesul la justiție nefiind prin aceasta îngrădit. În sfârșit, Guvernul consideră că, față de conținutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de punere în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, este neîntemeiată și critica privind neconstituționalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli speciale referitoare la plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, precum și la contestația la executare nu contravine sub nici un aspect principiului egalității în drepturi a cetățenilor, atât timp cât este asigurată egalitatea juridică a acestora în utilizarea lor. Totodată, arată că dispozițiile legale criticate nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garanțiile procesuale. În plus, instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, dispozițiile legale criticate fiind conforme art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 461 și art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 461 (Contestația la executare): "Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Contestația împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluționează de instanța civilă, potrivit legii civile.";

- Art. 278 alin. 4 (Plângerea contra actelor procurorului): "Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 275 alin. 4 (Dreptul de a face plângere): "Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii."

În opinia autorilor excepției, aceste dispoziții de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 21 alin. (1) - "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", art. 23 alin. (11) - "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată" și art. 23 alin. (12) din Constituție - "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 din Codul de procedură penală în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. Art. 461 din Codul de procedură penală prevede, limitativ, cazurile în care se poate face contestație la executare. Contestația la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Ca atare, prin dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală nu se instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în situația prevăzută de textul legal criticat, fiind în concordanță cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi.

Nu poate fi reținută nici susținerea în sensul că textul de lege criticat ar îngrădi liberul acces la justiție. Contestația la executare reglementată de dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală reprezintă în sine o garanție a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedură, precum și a modalităților de exercitare a drepturilor procesuale (cum este și cea privind cazurile în care se poate face contestație la executare) este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă liberul acces la justiție, Curtea Constituțională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege" (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 461 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție, este de observat că, întrucât contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală vizează nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii penale, iar nu nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, dispozițiile constituționale privind prezumția de nevinovăție și legalitatea pedepsei nu sunt incidente în cauză.

De altfel, prin criticile formulate, autorii excepției de neconstituționalitate susțin necesitatea unei soluții legislative diferite de cea instituită prin dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală, arătând că ar fi necesar ca și cei care contestă o măsură ce nu este dispusă printr-o hotărâre penală să o poată contesta. Aceasta nu este o problemă de resortul contenciosului constituțional, Curtea statuând în acest sens, în jurisprudența sa, că nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este "[...] unica autoritate legiuitoare a țării".

2. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 4 raportate la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, în sensul că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.

Prevederile art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală au un caracter general, aplicându-se tuturor măsurilor și actelor procurorului, cu excepția celor pentru care legiuitorul prevede o derogare. Ele prevăd că "Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii". În legătură cu caracterul general al dispozițiilor art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, se observă că legiuitorul prevede în art. 249^1 o derogare de la aceste dispoziții, astfel acest articol reglementând modalitatea de punere în executare a ordonanței prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. În alin. 4 al art. 249^1 din Codul de procedură penală se prevede că punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, și anume de 20 de zile, iar dacă s-a făcut plângere și a fost respinsă, după respingerea acesteia. Drept urmare, nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu se instituie privilegii sau discriminări.

De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea autorilor excepției în sensul că textele de lege criticate ar contraveni dispozițiilor art. 23 alin. (11) și (12) din Constituție, deoarece din conținutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedură penală rezultă că până la soluționarea plângerii, de către procurorul ierarhic superior, făcută împotriva ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, persoana împotriva căreia s-a dispus această sancțiune este considerată nevinovată, iar sancțiunea administrativă a amenzii nu se pune în executare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 461 și art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Bușu și Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecătoriei Horezu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.