Decizia nr. 31/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, ridicată de Maria Ciubuc în Dosarul nr. 1.454/2004 al Judecătoriei Hârlău.

La apelul nominal este prezentă autoarea excepției, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea excepției, având cuvântul pe fond, depune la dosarul cauzei un set de acte, precum și concluzii scrise, prin care solicită luarea măsurilor de rigoare, conform legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.454/2004, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, ridicată de Maria Ciubuc într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Rezoluției din data de 28 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiție, întrucât cel care a făcut plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată are dreptul de a depune ca probe la instanță, potrivit textului de lege criticat, numai "înscrisuri noi". Se arată, totodată, că atâta vreme cât "situația de fapt, conform normelor procedurale, nu poate fi dovedită decât cu proba cu martori - așa cum este redactat textul de lege -, ar rezultă că instanța de judecată nu poate cenzura în totalitate actele emise de procuror și nici nu poate trage concluzia că acestea sunt legale sau nelegale". Autoarea excepției mai consideră că dispozițiile criticate sunt "în totală contradicție" cu prevederile art. 53 din Constituție, "care stabilește în mod limitativ cazurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți ale cetățenilor României".

Judecătoria Hârlău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin restrângerea doar la "înscrisuri noi" a mijloacelor de probă admise în cadrul soluționării unei plângeri împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, nu este îngrădit dreptul petentei de a-și dovedi plângerea.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției. Arată în acest sens că, prin restrângerea doar la "înscrisuri noi" a mijloacelor de probă admise în cadrul soluționării unei plângeri împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului, dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție al petentului, având în vedere soluțiile care, în conformitate cu dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, pot fi date de instanță unei astfel de plângeri. Astfel, în ipoteza în care se constată că urmărirea penală nu este completă, instanța trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, procurorul fiind obligat să se conformeze dispozițiilor date de instanță, dreptul la apărare al petentului fiind în acest fel garantat. De asemenea, atunci când probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru judecarea cauzei, instanța reține cauza spre rejudecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță aplicându-se în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că petentul are posibilitatea de a solicita administrarea oricărei probe pe care o consideră necesară. Totodată se arată că plângerea prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală a fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanța analizează legalitatea și temeinicia ordonanței sau a rezoluției procurorului, așa încât este firesc ca instanța, cu ocazia soluționării acesteia, să se raporteze la "lucrările și materialul din dosarul cauzei" care au fost avute în vedere de către procuror și pe care se întemeiază soluția.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituție, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 53, având următorul conținut:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă.

Curtea reține că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale.

Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind în sine o garanție a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului de netrimitere în judecată (cum este și regula potrivit căreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi) este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă liberul acces la justiție, Curtea Constituțională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.)

Susținerea autoarei excepției, în sensul că limitarea, prin textul de lege criticat, a mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată ar determina imposibilitatea instanței de judecată de a cenzura în totalitate actele emise de procuror și de a concluziona că acestea sunt sau nu sunt legale este contrazisă de reglementarea, prin dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de instanță unei astfel de plângeri, după cum urmează: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

În mod evident, indiferent de soluția pronunțată, instanța de judecată apreciază asupra legalității actului emis de procuror, atacat pe calea plângerii, aceasta fiind de altfel chiar rațiunea introducerii în Codul de procedură penală, prin

Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a dispozițiilor art. 278^1 . În temeiul acestui text legal, instanțele judecătorești, singurele autorități prin a căror activitate se realizează justiția [art. 126 alin. (1) din Constituție], verifică soluțiile de netrimitere în judecată pronunțate de procuror, confirmându-le sau infirmându-le, după caz.

Întrucât art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu reglementează nici o restrângere a exercițiului vreunui drept ori al unei libertăți, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, invocate de asemenea în motivarea excepției de neconstituționalitate. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum și prin

Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale. Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, ridicată de Maria Ciubuc în Dosarul nr. 1.454/2004 al Judecătoriei Hârlău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2005.