Decizia nr. 38/1996

---------------

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/1992

privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, constata următoarele:

Prin încheierile din 21 decembrie 1995 și din 17 ianuarie 1996, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă - a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/1992 , invocată de apelantele pirite Societatea Comercială "Crisana Comtur" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.594 C/1995 și Societatea Comercială "Bonaluci Prod." - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426 C/1995.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/1992 , care obliga pe debitori - agenți economici, indiferent de forma de organizarea și de tipul de proprietate - de a plati o penalitate de 4% pentru fiecare zi de întârziere și autorizeaza Guvernul de a actualiza nivelul acestei penalități în raport cu evoluția ratei dobinzii la creditele bancare, sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție. Prevederile legale menționate încalcă libertatea contractuală, prin dispoziții guvernamentale neputindu-se stabili clauze obligatorii ale unui contract. O asemenea practica legislativă ar fi, totodată, similară celei din economia centralizata.

Curtea de Apel Oradea, exprimindu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază ca excepția nu este intemeiata, dispozițiile

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/1992

neîncălcând libertatea contractuală reglementată de art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, fiind vorba de o clauza penală accesorie, care devine exigibilă numai în situația în care debitorul ar urma să fie obligat prin hotărâre judecătorească la daune-interese.

Judecătoria Oradea, prin Încheierea din 8 decembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 10.739/1994, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , ridicată de pârâtul Pantea Ilie.

În motivarea excepției se arata ca dispozițiile

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/1992

sunt în contradictie cu prevederile art. 134 din Constituție.

Exprimindu-și opinia, Judecătoria Oradea considera ca dispozițiile

art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992

sunt în contradictie cu cele ale art. 134 din Constituție, întrucît obligația prevăzută în sarcina părților nu are în vedere ordinea publică sau bunele moravuri.

Prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 2.234/1995, Tribunalul Ialomita a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/1992 , considerind ca aceste dispoziții, prin impunerea unor sancțiuni sub forma penalitatilor de întârziere în raporturile comerciale dintre agenții economici, în lipsa unei convenții în acest sens a părților contractante, constituie o încălcare a principiilor economiei de piața și, în special, a principiului libertății comerțului, ignorindu-se astfel prevederile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție.

În fine, Tribunalul Bihor, prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 1.874/1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 7 din Legea nr. 76/1992

invocată de pirita Societatea Comercială "TVS Holding" - S.R.L. Oradea.

Motivând excepția ridicată, Societatea Comercială "TVS Holding" - S.R.L. Oradea susține ca dispozițiile sus-menționate contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție deoarece încalcă libertatea contractuală, fiind similare practicilor legislative din economia centralizata.

Opinia Tribunalului Bihor este ca prin

art. 7 din Legea nr. 76/1992

se aduce atingere libertății contractuale a partenerilor comerciali, astfel încât dispoziția respectiva contravine prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate privesc aceeași dispoziție legală,

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , și pentru mai buna administrare a justiției, judecătorul-raportor a propus conexarea dosarelor nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 și nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Curtea Constituțională, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, constata ca este legal investită și este competența să soluționeze excepțiile.

Dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/1992

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.

Prin deciziile menționate, Curtea a statuat ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/1992

sunt constituționale, atât sub aspectul concordanței cu prevederile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, cît și cu alte prevederi constituționale, întrucît prin acestea se reglementează obligația statului de a asigura libertatea comerțului, ceea ce nu înseamnă consacrarea, prin legea fundamentală a tarii, a dezinteresului total al statului asupra modului în care se desfășoară relațiile economice într-o economie de piața, cu atât mai mult cu cît ele au loc într-o dificila perioada de tranzitie. Statul, în considerarea obligației sale prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, este în măsura sa introducă, prin mijloacele legale ce îi stau la dispoziție, mecanisme financiare și juridice apte sa descurajeze pe rau-platnici, evitând blocajul financiar și constituind, pe aceasta cale, un minimum de garanție pentru agenții economici corecti, fapt care corespunde interesului public ca economia naționala sa funcționeze corespunzător în condițiile proprii economiei de piața.

Posibilitatea limitării prin lege a libertății de voința a părților, în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, este stabilită și de prevederile art. 1088 din Codul civil, precum și de cele ale art. 43 din Codul comercial.

Cît privește argumentul ca dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , prin care se autorizeaza Guvernul sa actualizeze nivelul penalitatilor, sunt neconstituționale întrucît "prin dispoziții guvernamentale nu se pot stabili clauze obligatorii ale unui contract", acesta urmează să fie respins, dat fiind ca, în cazul în care este vorba, clauza contractuală s-a stabilit prin lege, iar nu printr-un act al Guvernului, acesta având de realizat cel mult o operație aritmetica pentru actualizarea nivelului sancțiunii.

Considerentele care fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 89 din 4 octombrie 1995 și nr. 18 din 27 februarie 1996 subzistă și în speta de fața, întrucît nu exista nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c.), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexeaza dosarele nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 și nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , invocate de Societatea Comercială "Crisana Comtur" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.594/C/1995 al Curții de Apel Oradea, de Societatea Comercială "Bonaluci Prod." - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426/C/1995 al Curții de Apel Oradea, de Pantea Ilie în Dosarul nr. 10.739/1994 al Judecătoriei Oradea, de Tribunalul Ialomita, din oficiu, în Dosarul nr. 2.234/1995 și de Societatea Comercială "TVS Holding" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.874/1995 al Tribunalului Bihor.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 3 aprilie 1995.