Decizia nr. 12/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Vasile Marin în Dosarul nr. 2.679/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Se dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 357C/2001, nr. 358C/2001 și nr. 359C/2001.

La apelul nominal, în Dosarul nr. 357C/2001, răspund Cornelia Ghidarcea și Elena V. Sanda, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. La apelul nominal, în Dosarul nr. 358C/2001, se prezintă Nicolae Niculescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. La apelul nominal, în Dosarul nr. 359C/2001, lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 357C/2001, nr. 358C/2001 și 359C/2001 au același obiect, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii acestor cauze.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt întrunite condițiile cerute de art. 164 din Codul de procedură civilă și, în consecința, este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 357C/2001, nr. 358C/2001 și nr. 359C/2001 la Dosarul nr. 197/2001.

Cornelia Ghidarcea, având cuvântul, solicita respingerea excepției și restituirea de urgenta a dosarului la instanța care soluționează fondul cauzei. Celelalte părți prezente se raliaza acestor solicitări.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca anterior Curtea a statuat ca nimic nu interzice Guvernului sa intervină în domeniul legilor organice pe calea unei ordonanțe de urgență. Referitor la dispozițiile

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

prin care s-au introdus la

art. 17 din Legea nr. 92/1992

alineatele 1^1 -1^3, Curtea a admis, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, nepublicata la această dată, o alta excepție referitoare la art. 17 alin. 1^1. Pune concluzii de respingere, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. 2.697/2001, prin încheierile din 1 octombrie 2001 și 3 octombrie 2001, pronunțate de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarele nr. 5.137/2001 și nr. 5.151/2001, precum și prin Încheierea din 10 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă în Dosarul nr. 6.563/2001, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepții ridicate de Vasile Marin și de Compania Naționala "ROMARM" - S.A. în litigii ce au ca obiect contestații împotriva desfacerii unor contracte individuale de muncă.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține, pe de o parte, ca, fiind o lege organică,

Legea nr. 92/1992

nu putea fi modificată printr-o ordonanța de urgență, iar pe de altă parte, ca prin art. I pct. 6 al ordonanței (prin care s-au introdus, la

art. 17 din Legea nr. 92/1992 , alineatele 1^1 -1^3) s-au încălcat prevederile art. 123 și art. 125, raportate la art. 1 alin. (3) și art. 51 din Constituția României.

De asemenea, se mai susține ca modificarea adusă Legii pentru organizarea judecătorească, în sensul instituirii asistentilor judiciari, contravine dispozițiilor constituționale amintite, dispoziții care stabilesc ca "numai judecătorului i se atribuie jurisdictio și imperium, adică prerogativa de a rosti (a spune) dreptul și de a impune executarea silită a hotărârilor". Prin instituirea asistentilor judiciari, în calitate de membri cu vot deliberativ în completul de judecată, se nesocoteste principiul independentei judecătorilor, deoarece asistenții judiciari - unul reprezentând sindicatele, celălalt reprezentând asociațiile patronale - "au anumite interese în judecarea cauzelor și nu se poate afirma ca pot fi independenți și impartiali".

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 - 1^3 din Legea nr. 92/1992 , modificată, este intemeiata, deoarece alcătuirea completelor de judecată în cazul soluționării litigiilor de muncă, în prima instanța, de către complete formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari este neconstitutionala, incalcandu-se art. 123 și 125, raportate la art. 1 alin. (3) și la art. 51 din Constituția României.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, arata ca excepția este nefondata.

Tribunalul Gorj - Secția civilă, exprimandu-și opinia, arata, de asemenea, ca excepția este nefondata, deoarece completele specializate formate dintr-un judecător și doi asistenți judiciari au fost create "tocmai în vederea infaptuirii în mai bune condiții a actului de justiție".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca asistenții judiciari au același statut ca și judecătorii profesionisti și aceleași garanții de independenta și imparțialitate. Introducerea în completele pentru soluționarea litigiilor de muncă a asistentilor judiciari nu contravine dispozițiilor constituționale, deoarece Legea fundamentală interzice numai înființarea de instanțe extraordinare, iar nu și înființarea de instanțe judecătorești specializate în soluționarea unor categorii de litigii, cum sunt și litigiile de muncă. Instituția asistentilor judiciari, existenta și în alte state, reprezintă "o concretizare a principiului tripartitismului intalnit la nivelul Organizației Internaționale a Muncii încă de la apariția sa, precum și a principiului dialogului social care domina legislația muncii, garanție a păcii sociale".

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textele legale deduse controlului de constituționalitate nu contravin Legii fundamentale, deoarece instituirea asistentilor judiciari în cadrul completelor de judecată care soluționează litigiile și conflictele de muncă este o problemă de procedura, a carei reglementare "s-a dat în competența legiuitorului ordinar", potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, susținerile autorilor excepțiilor, concluziile părților prezente, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele judecătorilor-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 - 1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001. Dispozițiile menționate au următorul cuprins:

- Art. 17 alin. 1^1: "Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.";

- Art. 17 alin. 1^2: "Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) și alin. 2. Asistenții judiciari depun jurământ în condițiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 17 alin. 1^3: "Condițiile și procedura de propunere a candidaților pentru a fi numiți asistenți judiciari, de către Consiliul Economic și Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.";

Autorii excepției de neconstituționalitate considera ca aceste prevederi sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea constata ca, deși în motivarea acestora s-a susținut neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, în realitate critica privește numai neconstituționalitatea dispozițiilor art. 17 alin. 1^1 din această lege.

Prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 (publicată între data pronunțării și cea a redactarii prezentei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002), Curtea a constatat ca prevederile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, care prevedeau ca în cauzele privind conflictele de muncă hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 51 și art. 123-125 din Constituția României.

Considerentele din acea decizie sunt valabile și în cauza de fața.

Cu acel prilej Curtea a reținut în esenta:

Potrivit dispozițiilor art. 123 din Constituție justiția este infaptuita, în numele legii, de judecători independenți și care se supun numai legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 124 din Legea fundamentală, judecătorii, numiți de Președintele României, sunt inamovibili, nu pot presta alte activități, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, și le este interzis să facă parte din partidele politice, conform dispozițiilor art. 37 alin. (3). La îndeplinirea acestor deziderate veghează Consiliul Superior al Magistraturii compus din magistrați aleși de Parlament.

Asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției la propunerea Consiliului Economic și Social și reprezintă unul - patronatele, iar celălalt, sindicatele, ei nefiind, asemenea judecătorilor, total independenți, ci reprezintă organizațiile care i-au propus. Fiind doi și având vot deliberativ, dețin majoritatea față de judecător, ceea ce este contrar imparțialității justiției. De asemenea, aceștia nu sunt inamovibili și nu li se interzice să facă parte din partide politice sau sa exercite alte funcții publice în afară celei de asistent judiciar, putând fi astfel afectată independenta justiției.

Constituția nu interzice ca asistenții judiciari, cu statut de funcționar public, sa asiste judecătorul care soluționează conflicte sau litigii de muncă, să aibă vot consultativ în luarea hotărârilor, nu pot însă fi investiti sa desfășoare activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, ridicată de Vasile Marin în Dosarul nr. 2.679/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 București și de Compania Naționala "ROMARM" - S.A. în dosarele nr. 5.151/2001 și nr. 5.137/2001 ale Tribunalului București - Secția a III-a civilă și în Dosarul nr. 6.563/2001 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1^2 și 1^3 din aceeași lege, ridicată de aceeași autori în aceleași dosare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2002.