Hotărârea nr. 8/1996
referitoare la soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Ioan Deleanu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Ioan Griga - procuror
Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea contestației privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, formulată de domnul Iulian Somacescu și depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 91 din 8 septembrie 1996.
Contestația a fost înaintată Curții Constituționale la data de 9 septembrie 1996 și formează obiectul Dosarului nr. 175 D/1996.
Curtea a decis soluționarea contestației fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii acesteia în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și alin. (3) și
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la
art. 85 din Legea nr. 68/1992
și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.
În contestație se susține ca "alegerile prezidențiale planificate să aibă loc în anul 1996, simultan cu cele parlamentare, nu sunt constituționale, deci înscrierea de candidaturi pentru funcția de Președinte al României, existind deja un Președinte ales și obligat prin Constituție sa exercite acea funcție încă doi ani, este de asemenea neconstitutionala". În argumentarea acestei opinii, contestatorul considera ca, după adoptarea Constituției, alegerile pentru funcția de Președinte al României nu ar fi trebuit să aibă loc în 1992, și în 1994, până la împlinirea duratei mandatului de 4 ani, prevăzut de art. 83 alin. (1) din Constituție, calculată de la data validării alegerilor din 20 mai 1990, astfel încât scrutinul următor nu poate avea loc decît în anul 1998.
Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca argumentele prezentate de contestator constituie o interpretare personală, eronată, a prevederilor legale privind alegerea Președintelui României și, pe cale de consecința, solicita respingerea contestației ca neîntemeiată.
CURTEA,
luând în dezbatere contestația înaintată de Biroul Electoral Central, constata ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al
art. 27 din Legea nr. 47/1992
și al
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .
Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale
pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:
Contestația se întemeiază pe un singur motiv esențial, și anume ca mandatul de 4 ani pe care îl exercita domnul Ion Iliescu, în funcția de Președinte al României, se încheie în 1998, astfel încât alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996 nu pot avea loc, fiind neconstituționale.
Motivul invocat excede cadrul procesual al unei contestații formulate în temeiul
Legii nr. 69/1992 , întrucît obiectul sau îl constituie, în realitate, însăși constituționalitatea alegerilor de la 3 noiembrie 1996, ca și a celor ce au avut loc în 1992. Deci, prin contestație nu se invoca um impediment legal pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, raportat la candidatura domnului Constantin Niculescu, ceea ce ar putea forma obiectul unui litigiu electoral. Curtea, în limitele atribuțiilor sale prevăzute de art. 144 lit. d) din Constituție și de
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , raportate la prevederile
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , nu are competența de a se pronunța asupra constituționalității alegerilor din 1992, a celor ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 și nici de a proroga mandatul actual al Președintelui României până în anul 1998.
Cît privește contestarea, în general, a candidaturilor la funcția de Președinte al României pentru alegerile din acest an, este de observat ca, potrivit legii, contestația nu poate privi decît candidații individualizati după înregistrarea candidaturii lor la Biroul Electoral Central.
Fața de cele arătate, contestația este neîntemeiată.
Totodată, spre a inlatura orice speculatie posibila legată de motivele invocate în contestație, Curtea, în calitate de garant al supremației Constituției, constata ca aceste motive nu justifica teza neconstitutionalitatii alegerilor din 1992, care au fost legal validate, ca și a celor care vor avea loc la 3 noiembrie 1996, precum și a înregistrării de candidaturi pentru funcția de Președinte al României la aceste din urma alegeri.
Potrivit
art. 80 alin. 2 din Decretul-lege nr. 92/1990 , Parlamentul trebuia sa organizeze, după intrarea în vigoare a Constituției, noi alegeri în termen de cel mult un an, pentru toate autoritățile elective constituite în temeiul acelui decret-lege. De asemenea, art. 99 din același act normativ prevedea ca acesta se aplică până la adoptarea legii electorale elaborate pe baza Constituției. În acest sens,
a fost abrogat prin
art. 30 al Legii nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României.
De asemenea, art. 151 alin. (1) din Constituție prevede că "Instituțiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, rămân în vigoare până la constituirea celor noi".
Rezultă ca după intrarea în vigoare a Constituției, asa cum s-a arătat în
Hotărârea Curții Constituționale nr. 1/1996 , autoritățile publice cu caracter electiv - Parlamentul și Președintele României - și-au continuat activitatea, în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituție, pe baza legitimării conferite anterior, în urma scrutinului din 20 mai 1990. De aceea durata de 4 ani a mandatului presedintial, prevăzută de art. 83 alin. (1) din Constituție, nu este aplicabilă funcției de Președinte al României, astfel cum exercițiul ei a fost prorogat prin
art. 151 alin. (1) din Constituție, mai ales ca Decretul-lege nr. 92/1990
nu stabilise un termen pentru realizarea acestei funcții. Susținerea contestatorului este, deci, contrară nu numai principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, dar și faptului ca instituția mandatului presedintial a fost pentru prima oara reglementată prin Constituția din 1991.
Pe cale de consecința, alegerile parlamentare și președințiale din 1992 au fost conforme atât dispozițiilor sus-menționate din
Decretul-lege nr. 92/1990 , cît și dispoziției constituționale a art. 151 alin. (1) care, în mod expres, prevede că autoritățile publice existente rămân în vigoare "până la constituirea celor noi", iar alegerile ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 sunt conforme, în ce privește Președintele României, dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale
art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și cele ale art. 2 alin. (2) și ale
art. 11 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu la funcția de Președinte al României, formulată de domnul Iulian Somacescu.
Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasile Bica
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.