Decizia nr. 220/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Nicolae Cheseg și Lica Cheseg în Dosarul nr. 7.985/2002 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal sunt prezenți Nicolae Cheseg și Lica Cheseg, prin avocat Igon Dima, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul părților prezente arata ca excepția a rămas fără obiect, întrucât Curtea Suprema de Justiție a casat sentinta Judecătoriei Sibiu și a trimis cauza la aceeași judecătorie pentru soluționarea fondului acesteia. În acest sens depune un certificat eliberat de Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă în Dosarul nr. 4.120/2002.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca asupra constituționalității textului legal criticat Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca textul legal criticat este constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.985/2002, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Nicolae Cheseg și Lica Cheseg.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin ca textul de lege criticat contravine art. 72 alin. (3) lit. k) și l) și art. 114 din Legea fundamentală, pe motiv ca "regimul general al proprietății, protecția socială, precum și ordonanța președințială sunt reglementate prin legi organice, astfel că nu pot fi supuse reglementării prin ordonanțe ale Guvernului".

Instanța de judecată apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca din interpretarea sistematica a dispozițiilor art. 114 din Constituție rezultă ca interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele simple, emise în temeiul unei legi de abilitare. Aceasta limitare nu poate fi valabilă în cazul ordonanțelor de urgenta, dacă se are în vedere finalitatea instituției, și anume, salvgardarea interesului public care reclama instituirea unor măsuri urgente impuse de existenta cazului excepțional.

Guvernul arata ca dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale reglementează raporturile dintre chiriași și proprietari, oferind soluții situațiilor litigioase ivite în procesul aplicării

Legii nr. 112/1995 , și stabilește cuantumul chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe. Aceste dispoziții nu reglementează regimul general al proprietății și moștenirii și nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială, domenii în care Constituția prevede necesitatea reglementării prin lege organică. Este invocată, în acest sens, jurisprudenta Curții, cu referire la Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , dispoziții al căror conținut este următorul: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) și l) și ale art. 114 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 72 alin. (3) lit. k) și l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;"

- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Cu privire la argumentele aduse de autorii excepției, Curtea constata ca interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicție decurgând nemijlocit din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgenta, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă ar fi interzisă, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției delegării legislative.

În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.

De asemenea, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea Constituțională a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără indoiala, în conținutul unor asemenea reglementări pot exista și norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituție pentru astfel de legi. Aceasta nu înseamnă transformarea tuturor dispozițiilor Codului de procedura civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă".

În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens asupra dispozițiilor art. 11 alin. (2) și ale

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, ca, de exemplu, prin deciziile nr. 26 din 30 ianuarie 2001 și nr. 25 din 23 ianuarie 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001 și, respectiv, nr. 171 din 4 aprilie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile acelor decizii subzistă și în speta de fața, astfel ca excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Nicolae Cheseg și Lica Cheseg în Dosarul nr. 7.985/2002 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.