Hotărârea nr. 62/1996

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 417 din 12 octombrie 1996, a domnului Alexandru Ioan Bulai;

- nr. 430 din 13 octombrie 1996, a domnului Drossu Niculina Mircea Ion;

- nr. 427 din 13 octombrie 1996, a domnului Petria Eugeniu Dragos;

- nr. 420 din 12 octombrie 1996, a domnului Paraschiv Constantin.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 284D/1996, nr. 287D/1996, nr. 291D/1996 și nr. 292D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) și (3) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației domnului Alexandru Ioan Bulai se susține ca prin înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un nou mandat de Președinte al României sunt incalcate dispozițiile art. 81 alin. (4) din Constituție și ale

art. 10 din Legea nr. 69/1992 . Prevederile legale citate nu fac nici o referire la durata mandatului sau a legii în baza căreia acesta a fost examinat și apreciază ca, atât din punct de vedere juridic, cît și din punct de vedere politic, interzicerea exercitării a mai mult de doua mandate ca Președinte al României constituie, după ani de regim totalitar, un imperativ care trebuie aplicat cu rigoare. În final, contestatorul face "câteva rememorari" cu privire la persoana domnului Ion Iliescu: l-a cunoscut în anul 1956 când iniția înființarea asociațiilor studențești, recomandind ca alegerile

organelor de conducere să se facă democratic și programul de activitate să fie elaborat independent; în toamna însă, când au început miscarile studențești ce au culminat cu Revoluția din Ungaria, domnul Ion Iliescu, în loc să se situeze în fruntea "rumorii" din mediile studențești, a preferat "stabilitatea"; în decembrie 1989, deși numele domnului Ion Iliescu a fost clamat la Timișoara, Domnia sa "a vrut la Cabinetul 1"; votat președinte aproape în unanimitate, s-a instalat într-unul dintre palatele care amintesc de regimurile "retrograde" și s-a inconjurat de o camarila care concurează cu succes la titlul de "cea mai abjecta" din istoria tarii.

În motivarea contestației depuse de domnul Drossu Niculina Mircea Ion se susține ca domnul Ion Iliescu candidează la alegerile din 3 noiembrie 1996 pentru un al treilea mandat neconstitutional la funcția de Președinte al României. Se susține, de asemenea, ca domnul Ion Iliescu a fost în mod permanent și stabil în rindul membrilor C.C. al P.C.R., ales de la un congres la altul, în timpul dictaturii instaurate cu începere de la 6 martie 1945; la Congresul al X-lea al P.C.R., fiind în apogeul carierei sale comuniste, aducea osanale lui Nicolae Ceaușescu. În continuarea contestației, domnul Drossu Niculina Mircea Ion arata ca, fiind deținut politic timp de 45 de ani, a fost supus torturilor, tratamentelor psihiatrice, în scopuri politice și obligat să se autoacuze de fapte imaginare; în decembrie 1989 a fost reținut și torturat la Militia Capitalei și la Penitenciarul Jilava; în iunie 1990 a fost maltratat de mineri; în septembrie 1991 a fost impuscat din balconul executivului; de 7 ani este alungat din locuinta fără o hotărâre judecătorească definitivă; solicita ca prezenta contestație să fie soluționată cu citarea părților și a domnului Ion Iliescu la interogatoriu, pentru a preintimpina o contestație în anulare și a nu fi încălcat art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului. Apreciază ca domnul Ion Iliescu, deși garant al Constituției, este primul care o încalcă, situându-se mai presus de lege, prin aceea ca refuza să-i răspundă la numeroasele cereri și reveniri pe care i le-a adresat. Deși la data de 3 septembrie 1995, în fața mai multor oficialitati și ziariști, a vorbit personal cu domnul Ion Iliescu și a primit asigurări ca problemele sale vor fi rezolvate, la data de 7 septembrie 1995 a fost închis, incatusat și batut în beciul Tribunalului Municipiului București. În anii 1990-1996, în zilele de 7 ianuarie și 3 martie, a încercat să între la Cotroceni, dar, "în pofida portilor deschise", a fost scos din palat în mod brutal. În martie 1996 i s-a inscenat un accident de masina. Deși au trecut 7 ani de la adoptarea Constituției, instituția Avocatul Poporului nu exista.

În motivarea contestației, domnul Petria Eugeniu Dragos susține ca domnul Ion Iliescu s-a complacut în mod suspect în dezastrul în care a adus țara guvernele Roman; a organizat "tribunalul ilegal care a condamnat la moarte pe sotii Ceaușescu"; este în proces cu cotidianul "Ziua" pentru acuzatia de a fi KGB-ist; sprijină foarte mult nedemiterea domnului Imre Virgil Astaloszy Magureanu, care a fost demascat de presa pentru atitudini dictatoriale și ambitii de putere; este acuzat ca a inscenat luptele din Revoluția din 1989 pentru a confisca puterea în România; nu a demis Guvernul Vacaroiu, care a continuat dezastrul Roman; face parte dintre guvernantii actuali pe care îi susține. Este ingrijorat de o posibila asasinare preventivă a unor mari patrioti români; este constient ca-și risca libertatea și viața; toți colaboratorii săi apropiati și familia sunt atacati parapsihologic.

În motivarea contestației domnului Paraschiv Constantin se susține ca, prin participarea la alegerile din 1996, domnul Ion Iliescu încalcă prevederile

art. 10 din Legea nr. 69/1992 . Se mai susține ca domnul Ion Iliescu "este imoral, criminal, corupt, mincinos".

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motive exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 292D/1996, nr. 291D/1996 și nr. 287D/1996 la Dosarul nr. 284D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca motivele invocate sunt neintemeiate, ținând seama și de cele statuate prin hotărârile anterioare ale Curții Constituționale pronunțate în contestațiile formulate la înregistrarea candidaturilor pentru funcția de Președinte al României la alegerile președințiale din anul 1996. Celelalte motive invocate în contestații nu sunt motive de neeligibilitate, ci consideratiuni personale, economice și politice de natura campaniei electorale. În concluzie, solicita respingerea contestațiilor.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

În legătură cu motivele din contestații referitoare la depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un nou mandat, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja prin mai multe hotărâri recente, neexistand nici un temei pentru a se reveni asupra celor statuate.

Inevitabil deci considerentele acestor hotărâri nu pot fi altele decît cele din hotărârile anterioare cu privire la examinarea acelorași motive de contestare.

Referitor la cererea de publicitate a dezbaterilor, formulată de domnul Drossu Niculina Mircea Ion, Curtea Constituțională a decis soluționarea contestației fără citarea părților, în condițiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 16 din Legea nr. 47/1992 . Consecința faptului ca judecata s-a făcut fără citarea părților, cererea de chemare la interogatoriu a domnului Ion Iliescu este inadmisibila.

Celelalte motive invocate de contestatori nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și ale art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. Sub acest aspect, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din anul 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor, aceste motive exced atribuțiilor Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi apreciate, eventual, numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) și ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Alexandru Ioan Bulai, Drossu Niculina Mircea Ion, Petria Eugeniu Dragos și Paraschiv Constantin.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.