Legea nr. 188/1930

Articolul 1

Silozurile, pentru depozitarea și condiționarea produselor agricole și derivatelor lor, vor funcționa după normele prevăzute în legea asupra magazinelor generale din 28 Iunie 1881, modificată în 6 Iunie 1892, cu derogarile prevăzute în prezenta lege.

Articolul 2

Silozurile pot fi construite și exploatate de către Stat direct, sau de una ori mai multe societăți la cari Statul va fi participant cu minimum 35% din capitalul social în numerar sau cu aport în natură.

În cota sa Statul își va putea asocia cu aport în numerar sau în natura:

Instituțiile cooperative, Camerele de comerț și de industrie și societățile de credit agricol, asociațiunile și sindicatele de producători agricoli.

Articolul 3

Societățile se înființează pe regiuni.

În cuprinsul regiunii respective, o singura Societate va beneficia de scutirile, privilegiile și avantajele prezentei legi.

Se poate însă înființa o singura Societate pentru întreg cuprinsul tarii, în care caz se va bucura în mod exclusiv de toate avantajele legii de fața. Drepturile câștigate se respecta.

Articolul 4

Societățile de silozuri, pentru a se putea constitui și funcționa, au nevoie, pe lîngă îndeplinirea celorlalte formalități cerute de codul de comerț sau de legea pentru organizarea și administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor și avutiilor publice, de autorizațiunea Consiliului de Miniștri.

Societatea se înființează pentru o durată care să asigure amortizarea în condițiuni prielnice, pentru deponentii de mărfuri, a capitalului investit, dar în nici un caz nu va trece de 50 ani.

La expirarea termenului stipulat, silozurile cu toate instalațiile lor și inventarul societății, trec de drept și gratuit în proprietatea Statului, Societatea se obliga sa construiască sau sa amenajeze silozuri în măsura trebuintelor, Statul rezervandu-și dreptul de a pretinde mărirea capacității cînd necesitățile publice o vor cere. Aprecierea acestor necesitați se va face prin comun acord. În caz de neînțelegere se va recurge la comisia de arbitri prevăzută la art. 18.

Statul va pune la dispoziția societății terenurile necesare construcției și funcționarii silozurilor, asigurând totodată, fără taxe speciale, legătură de C.F.R. între acestea și gara din apropiere.

Terenurile alese pentru construirea silozurilor vor fi cat mai apropiate de centrele de C.F. sau de o apa navigabila.

Terenurile Statului vor fi cedate contra unui număr de acțiuni în limitele cotei sale sau contra numerar.

Terenurile particulare necesare construirii și funcționarii silozurilor se declara de utilitate publică.

Ele vor fi expropriate la cererea colectivă a Ministerelor Agriculturii și Domeniilor și de Industrie și Comerț după normele legilor de expropriere pentru cauza de utilitate publică aflate în vigoare pe teritoriul unde sînt situate.

Pentru a înlesni deservirea silozurilor, în regiunea respectiva, societatea va avea dreptul:

Sa amenajeze râurile proprii pentru navigabilitate, sa construiască canaluri și sa imbunatateasca drumurile de acces. Aceste lucrări se vor efectua după un plan aprobat de Stat, care își rezerva dreptul de a decide.

Articolul 5

Proiectele tehnice complete și devizele pe baza cărora se vor construi silozurile vor fi aprobate în prealabil de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor și celui de Industrie și Comerț, cu avizul consiliului superior al silozurilor, prevăzut în prezenta lege.

Articolul 6

Societățile de silozuri au dreptul de a elibera recepise-warante cari să se bucure de privilegiile prevăzute la legea magazinelor generale din 28 Iunie 1881, cu modificările din 6 Iunie 1892;

Banca Naționala e autorizata sa considere ca intrepozite în sensul art. 20, alin. g, al statutelor sale, toate silozurile aparținînd societăților de silozuri autorizate.

Banca Naționala poate încheia convențiuni speciale cu societățile de silozuri, urmând ca recepisele-warante, eliberate de acestea, să se bucure de avantajele prevăzute de statutele și de legea Băncii Naționale.

Banca Naționala nu va face avansuri asupra altor recepise-warante de cereale și derivate, decât asupra acelora eliberate de societățile de silozuri.

Drepturile câștigate vor fi respectate.

Articolul 7

Se vor bucura de avantajele recepisei-warante, prevăzute la art. 6, și magaziile proprii la inmagazinare pe care societatea le va administra ca accesorii silozurilor.

Articolul 8

În stațiunile de C.F.R., în apropierea căror vor funcționa silozuri, Regia Autonomă a C.F.R. nu va mai putea întrebuința magaziile sale proprii decât pentru intrepozitarea strict necesară pînă la expedierea lor. În același timp Regia Autonomă a C.F.R. nu va putea elibera recepise-warante în sensul art. 6.

Pînă la începerea funcționarii silozurilor într-o stațiune sau regiune, Regia Autonomă C.F.R. este autorizata sa elibereze recepise-warante, care să se bucure de privilegiile prevăzute de legea din 28 Iunie 1881, iar Banca Naționala este autorizata sa considere ca intrepozite, în sensul art. 20, alin. g al statutelor sale, magaziile C.F.R.

Banca Centrala Cooperativa și Centrala Cooperativa Import și Export, cu societățile cooperative afiliate lor, vor acorda avansuri numai pe cerealele și derivatele lor depozitate în silozuri, cu excepția zonelor unde ele nu fiinteaza.

Articolul 9

La constituire societății se vor prevedea normele după cari se vor stabili tarifele de intrepozitare în silozurile publice.

Tarifele minimale vor fi calculate astfel ca sa acopere:

a) Cheltuielile de manipulare și intrepozitare a cerealelor;

b) Cheltuielile de personal, și

c) Cheltuielile generale.

În aceste din urma cheltuieli se va recunoaște în special:

1. Cota anuală uniforma de amortizare a investitiunilor pînă la epoca cînd silozurile urmează sa reintre în patrimoniul Statului, precum, și

2. Un beneficiu net minimal care se va stabili prin actul de constituire al societății.

Articolul 10

În cazul cînd s-ar constata ca tarifele anuale, calculate conform art. 9, ar fi împovărătoare pentru deponenti, Statul va putea să le reducă chiar în cursul anului, respectând însă minimalul prevăzut la art. 9.

Articolul 11

Toate tarifele silozurilor și modificările lor, înainte de a intră în vigoare, se vor aduce la cunoștința publică prin publicații detailate.

Ele se vor aplica în mod egal tuturor deponentilor.

În manipularea cerealelor, atît la încărcarea cat și la descărcarea din silozuri, nici un fel de preferinta nu poate fi acordată unui deponent asupra altora.

Articolul 12

Societățile de silozuri nu pot să facă comerț de cereale pe cont propriu sau în comision. Ele nu pot intra nici într-un fel de participație, asociație sau tovarasie cu alte instituțiuni sau cu particulari cari fac astfel de operațiuni.

Articolul 13

Statul garantează acționarilor o renta neta de 7% la capitalul efectiv vărsat.

În timpul perioadei de construcție a unui siloz, pînă la punerea lui în exploatare, procentul de 7% la cheltuielile de construcție se capitalizeaza la finele fiecărui an bugetar.

În cazul cînd, la finele anului bugetar, ar rezultă pierdere, Statul se obliga a o acoperi.

Articolul 14

Societățile de silozuri vor fi scutite, timp de 15 ani de la înființarea lor, de orice impozite și de taxe către Stat, județ sau comuna, pentru terenurile, clădirile, registrele, actele și operațiunile lor.

De asemenea mașinile importate pentru construcția și utilajul silozurilor publice vor fi scutite de taxele vamale.

Articolul 15

După 25 de ani de funcționare, Statul are dreptul sa rascumpere silozurile, cu întreg inventarul Societății, plătind partea neamortizata din valoarea lor, cu un plus suplimentar de 15% asupra acestei părți neamortizate.

În acest caz Statul este obligat sa plătească funcționarilor pe cari i-ar concedia o despăgubire echivalenta cu salariul pe care l-ar primi în timp de un an.

Articolul 16

În caz de rasboiu, fie ca societatea de silozuri fi împiedicată sa continue exploatarea silozurilor, fie ca Statul ar socoti ca este în interesul sau exploatarea directa, el va lua administrația întregii întreprinderi, asigurând acționarilor renta minimala de 7% la capitalul vărsat.

În acest caz durata de funcționare se prelungește automat cu timpul cat întreprinderea a fost exploatată de Stat.

Articolul 17

Consiliul de administrație și comitetul censorilor la societățile de silozuri vor fi alcătuite din reprezentanți ai Statului și ai acționarilor proporțional cu aportul lor în constituirea capitalului, cu respectarea dispozițiunilor din codul de comerț.

Articolul 18

Eventualele neintelegeri între Stat și societatea de silozuri, rezultate din aplicarea prezentei legi și din a statutelor sale, vor fi supuse, în ultima instanța, hotărîrii unui comitet de arbitri compus dintr-un arbitru desemnat de Stat, dintr-un arbitru desemnat de societatea de silozuri și dintr-un supra-arbitru desemnat de aceștia.

Statutele societății vor preciza calea de urmat, în caz ca cei doi arbitri nu se înțeleg în desemnarea supra-arbitrului.

Prin derogare de la legea pentru organizarea și administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor și avutiilor publice, comisarul guvernului, numit pe lîngă societate, va inainta cererea sa formulată, împotriva deciziunilor consiliului de administrație al societății, tot înaintea acestui comitet de arbitri.

Articolul 19

Supravegherea aplicării prezentei legi se va face sub răspunderea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, de către un consiliu superior al silozurilor publice.

Acest Consiliu se compune din:

1. Un membru desemnat de Ministerul Agriculturii;

2. Un membru desemnat de Ministerul de Industrie și Comerț;

3. Un membru desemnat de Regia Autonomă C.F.R.;

4. Un membru desemnat de Regia Autonomă a Porturilor;

5. Un membru desemnat de societățile de silozuri publice.

Membrii Consiliului sînt desemnați pe termen de 5 ani.