Decizia nr. 326/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , excepție ridicată de Asociația "Figaro-Potra" din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecătoriei Alba Iulia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 23 alin. (8) și art. 130 alin. (1) din Constituție. Se arata că nu poate fi reținută obligația Ministerului Public de a sesiza instanța judecătorească cu privire la fapta ilicită a asociației, atunci când realizarea scopului se face prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice, rolul activ al procurorului manifestandu-se cu predilectie în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 6.426/2002, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , excepție ridicată de Asociația "Figaro-Potra" din Alba Iulia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

încalcă prevederile art. 130 din Constituție, întrucât se apreciază ca în cazul în care persoanele interesate de dizolvarea unei asociații au indicii ca membrii unei asociații desfășoară o activitate ilicită, acestea sunt obligate sa sesizeze de îndată pe procuror sau organele de cercetare penală, potrivit art. 227 din Codul de procedură penală.

De asemenea, se mai arata ca este inadmisibil ca o instanța civilă să constate și sa sanctioneze săvârșirea unor fapte penale în absenta hotărârii definitive de condamnare pronunțate de instanța penală, incalcand în acest mod prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovatie.

Judecătoria Alba Iulia arata ca argumentarea autoarei excepției pleacă de la o confuzie facuta între noțiunea de ilicit și cea de ilicit penal, în opinia instanței fiind de fapt vorba de un raport de la gen la specie, penale constituind doar o parte din faptele care contravin unor dispoziții legale și care pot fi apreciate ca fiind ilicite.

Prin urmare, Ministerul Public nu trebuie sesizat pentru orice activitate ilicită, ci numai în situația comiterii unei infracțiuni, asa cum rezultă din prevederile art. 227 din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte, textul de lege criticat nu obliga judecătorii sa încalce ordinea de drept, prezumandu-i vinovați pe membrii asociației, deoarece ipoteza de reglementare a articolului are în vedere scopul și activitatea asociației, deci a unei persoane juridice care nu răspunde penal. De altfel, dacă membrii asociației ar atrage incidența textului criticat, comitand fapte penale, nu poate fi pusă în discuție incompatibilitatea dintre

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

și dispoziția constituțională prevăzută de art. 23 alin. (8), întrucât autorii infracțiunilor ar urma să fie urmăriți și judecati pentru faptele lor, iar cauza, care ar avea ca obiect dizolvarea asociației, ar putea fi suspendată în baza art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea cauzei penale respective.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca, în conformitate cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , scopul pe care și l-a propus asociația nu poate fi ilicit sau contrar ordinii publice, întrucât aceasta nu ar putea fi înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor și nu ar dobândi personalitate juridică. Fața de necesitatea respectării ordinii de drept și a ocrotirii interesului public, interesează nu doar ca scopul, ci și ca mijloacele folosite pentru realizarea acestuia să fie licite și conforme ordinii publice. Dacă, pentru realizarea scopului, se utilizează mijloace ilicite sau potrivnice ordinii publice, orice persoană interesată se poate adresa instanței judecătorești cu o cerere prin care să solicite dizolvarea asociației. În acest context, prezumția de nevinovatie, statuata de art. 23 alin. (8) din Constituție, nu este incidența, deoarece ne aflam în prezenta unei situații ilicite, și nu a unei activități infractionale, iar atribuțiile Ministerului Public, prevăzute de art. 130 alin. (1) din Constituție, nu sunt afectate.

În același timp, chiar și în cazul în care membrii asociației au comis fapte penale, nu se încalcă art. 23 alin. (8) din Constituție, autorii infracțiunilor urmând a fi urmăriți și judecati pentru faptele lor, iar cauza civilă care are ca obiect dizolvarea asociației poate fi suspendată până la soluționarea cauzei penale.

Se apreciază, în concluzie, ca dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

sunt constituționale.

Guvernul arata ca răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o componenta a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale. Referitor la răspunderea juridică, aceasta se manifesta sub mai multe modalități. În privinta răspunderii civile, aceasta se concretizează, de regula, într-o obligație de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită. Răspunderea civilă poate să existe singura sau se poate cumula cu alte forme de răspundere, de exemplu, cu răspunderea penală; în cazul cumulului de raspunderi, fiecare dintre acestea își păstrează caracterul propriu și acționează în formele sale specifice. Este posibil ca fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie, în același timp, și infracțiune sau abatere administrativă, ceea ce înseamnă ca, în același timp cu pedeapsa prevăzută de lege, făptuitorului i se va aplica și sancțiunea civilă a obligării la plata despăgubirilor. Asocierea celor două sancțiuni nu duce nici la confundarea acestora, prin pierderea individualității, nici la modificarea naturii lor juridice.

Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

este neîntemeiată.

Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu contravine art. 130 din Constituție, ci este conform acestuia. Obligativitatea sesizării de către reclamanți mai întâi a Ministerului Public, în cazul săvârșirii de către membrii asociației a unei activități ilicite, nu poate fi reținută, deoarece textul se referă la scopul sau activitatea ilicită a asociației, iar nu la fapte determinate ale asociaților.

Procurorul poate interveni în procesul civil atunci când se apreciază ca este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și când legea prevede expres acest lucru. În ceea ce privește noțiunea de ilicit în dreptul civil, aceasta diferă de cea de ilicit penal și numai în cazul în care instanța retine existenta acestuia din urma, poate sesiza reprezentantul Ministerului Public.

Se mai arata ca susținerea autorului excepției referitoare la obligativitatea sesizării Ministerului Public, în cazul unor activități cu caracter ilicit desfășurate de membrii unei asociații, pune în discuție o problemă de aplicare a legii, fapt ce exceda competentei Curții Constituționale.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate față de art. 23 alin. (8) din Constituție, se apreciază ca acestea nu sunt incidente și nu au relevanta în cauza.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 56 alin. (1) lit. b): "Asociația se dizolva, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: [...]

b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice".

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată".

- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât autorul pornește de la o premisa gresita, punând semnul egalității între doua notiuni între care exista o evidenta deosebire de sfera: noțiunea generica de ilicit, cu o sfera atotcuprinzatoare, în care sunt incluse toate manifestările contrare normelor legale imperative, indiferent de domeniul de incidența, și noțiunea de ilicit penal, în a carei arie de reglementare, mult mai restrânsă și care se subsumeaza sferei notiunii generice de ilicit, sunt incluse exclusiv manifestările pe care normele de drept penal le califica expres și limitativ ca fiind infracțiuni.

Acreditarea, voluntara sau involuntara, a acestei confuzii îi permite autorului excepției să își argumenteze critica prin raportare la textele constituționale menționate, apreciind ca norma legală dedusă controlului contravine prezumției de nevinovatie și, totodată, eludeaza rolul Ministerului Public, care ar fi trebuit sesizat în prealabil în legătură cu activitățile ilicite desfășurate de asociație, potrivit art. 227 din Codul de procedură penală.

Or, ținând seama de cele arătate și având în vedere ca sancțiunea instituită prin reglementarea legală în cauza privește asociațiile, asadar subiecte colective de drept care, cel puțin de lege lata, nu pot avea calitatea de subiecte active ale ilicitului penal, normele constituționale de referința nu sunt incidente și, în consecința, nu se poate retine nici o încălcare a lor.

În ipoteza în care "mijloacele ilicite", în formula textului legal criticat, ar fi constitutive de infracțiuni, persoanele fizice, membri ai organului de conducere, care, în aceasta calitate, le-au utilizat, urmează sa răspundă penal, faptele lor antrenand, totodată, incidența reglementării legale în cauza. Fără indoiala ca, într-o atare ipoteza, hotărârea judecătorească de dizolvare a asociației va fi subsecventa hotărârii de condamnare, soluție principiala căreia textul legal criticat nu-i opune nici un fine de neprimire.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , excepție ridicată de Asociația "Figaro-Potra" din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2003.