Decizia nr. 513/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica și Farkas Alexandru Johansson în Dosarul nr. 7.556/2000 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se prezintă autorii excepției, Teofil Haica, personal, Adriana Florica Haica, personal și asistată de avocatul Teofil Haica, precum și Farkas Alexandru Johansson, reprezentat de către același avocat.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată, depunând și concluzii scrise în acest sens. În esență, întreaga argumentare se bazează pe susținerea că teza întâi a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește...", este neconstituțională, întrucât permite interpretări subiective și respingeri de probe științifice în mod arbitrar. Ca atare, pentru remedierea acestei situații, consideră că textul legal dedus controlului ar trebui completat cu sintagma "... și în cazul solicitării ca probe a expertizelor științifice raportate la obiectul judecății".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, apreciind că aspectele semnalate de autorii excepției nu reprezintă o problemă de constituționalitate, fiind vorba despre stricta interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. De asemenea, arată că nu este evidențiată, în mod concret, nici o neconcordanță a textului de lege criticat față de prevederile constituționale invocate, ci, de fapt, se solicită completarea acestuia, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.556/2000, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica și Farkas Alexandru Johansson într-o cauză civilă ce are ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 21, 41 și 42. În acest sens, apreciază că textul legal criticat "constituie o situație de care depinde judecarea cauzei, ducând în mod inevitabil la respingerea acțiunii reclamanților, lăsând-o, prin neadmiterea probei, eliptică de probațiunea științifică principală și certă". Astfel, arată că nu este permis ca judecătorul să respingă nemotivat, pe argumente științifice, proba de expertiză, invocând ca temei de respingere prima parte a art. 167 din Codul de procedură civilă, într-o interpretare abuzivă și nefondată, bazată pe textul "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește...". În acest context, autorii excepției apreciază că art. 167 din Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, este neconstituțional, întrucât permite interpretări subiective și respingeri de probe științifice în mod arbitrar și nefondat, încălcându-se astfel garanțiile constituționale oferite de art. 16, 21, 41 și 42, care consacră egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, garantarea dreptului de proprietate privată, precum și dreptul la moștenire. În concluzie, consideră că textul art. 167 alin. 1 ar trebui completat cu impunerea conduitei procedurale de imparțialitate, sub forma adăugării finale a sintagmei: "... și în cazul solicitării ca probe a expertizelor științifice raportate la obiectul judecății", completare care, în opinia autorului excepției, ar urma să creeze o garanție părților litigante că probele cerute de ei nu vor fi lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului. Prin aceasta, apreciază că garanțiile constituționale vor avea o eficiență sporită, iar actul de justiție va fi consolidat.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că dispozițiile legale criticate, care dau posibilitatea judecătorului unei cauze să aprecieze asupra pertinenței, concludenței sau utilității probelor propuse de părți în dovedirea pretențiilor acestora, nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției. De asemenea, arată că administrarea probelor în procesul civil nu poate fi lăsată exclusiv la latitudinea părților, cu înlăturarea rolului de filtru al judecătorului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, nu se poate susține că art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere principiului egalității în fața legii, atâta timp cât aceste dispoziții legale sunt aplicabile tuturor părților dintr-un proces. De asemenea, apreciază că textul legal criticat nu restrânge nici accesul liber la justiție, întrucât părțile au posibilitatea "să propună, prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfățișare, orice mijloc de probă pe care îl consideră necesar". În acest sens, arată că administrarea dovezilor reprezintă, de fapt, o etapă a procedurii în fața instanței de judecată, astfel cum este reglementată de lege, în conformitate cu art. 126 din Constituție. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 44, Guvernul consideră că acestea nu au incidență în cauză.

În final, subliniază faptul că majoritatea aspectelor invocate de autorii excepției nu se pot încadra într-o critică de neconstituționalitate, întrucât vizează aspecte ce țin de modul de aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a textului legal față de art. 16 din Constituție, întrucât nu se poate pune semnul egalității în drepturi între cetățeni și autoritățile publice. De altfel, apreciază că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce privește critica privind înfrângerea art. 21 și art. 41, devenit art. 44 în Constituția republicată, Avocatul Poporului consideră că aceasta este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât procedura de judecată, care cuprinde sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere".

Autorii excepției susțin că aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21, art. 44 și art. 46, care au următorul conținut:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 46: "Dreptul la moștenire este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică, în principal, soluția legislativă instituită prin teza întâi a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește...". În acest sens, consideră că textul legal dedus controlului ar trebui completat cu sintagma: "...și în cazul solicitării ca probe a expertizelor științifice raportate la obiectul judecății", completare care ar urma să creeze o garanție părților litigante că probele cerute de ele nu vor fi lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului și, în acest fel, actul de justiție va fi consolidat.

Ca atare, din această perspectivă, Curtea constată că nu poate fi primită solicitarea autorilor excepției privind completarea textului de lege criticat, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica și Farkas Alexandru Johansson în Dosarul nr. 7.556/2000 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2004.