Decizia nr. 475/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, excepție ridicată de Fundația pentru Tineret din Mehedinți în Dosarul nr. 1.658/2004 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal este prezentă autoarea excepției prin avocat, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autoarei excepției solicită admiterea acesteia, arătând că fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, al căror scop este elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. Conducerea acestor fundații era asigurată de către adunarea generală, după schimbarea survenită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002

fiind asigurată de un consiliu de conducere alcătuit din 5 membri, dintre care 3 sunt numiți de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București. Dreptul de asociere cuprinde o sumă de alte drepturi, inclusiv dreptul de conducere, dreptul de a fi ales și dreptul de a decide asupra politicii pentru care fundația a fost înființată. Astfel, prin restrângerea acestor drepturi de către articolele criticate se ajunge, implicit, la o încălcare a dreptului la asociere. În ceea ce privește dreptul la exprimare, arată că și acesta este încălcat de dispozițiile de lege criticate. Potrivit art. 30 din Constituție, libertatea de exprimare este garantată, iar potrivit Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare este garantat, el putând fi supus unor restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, în cazul de față neregăsindu-se nici una dintre aceste măsuri care ar putea determina restrângerea acestui drept, fiind astfel încălcate dispozițiile constituționale referitoare la libera exprimare. De asemenea, susține că dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu dispozițiile constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București nu sunt rezultatul exercitării dreptului de asociere, ci sunt rezultatul voinței legiuitorului, fiind constituite în baza prevederilor

Decretului-lege nr. 150/1990

privind înființarea fundațiilor pentru tineret, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București. De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici celelalte dispoziții constituționale invocate în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.658/2004, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, excepție ridicată de Fundația pentru Tineret din Mehedinți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că în aprecierea caracterului neconstituțional al dispozițiilor de lege criticate trebuie să se pornească de la dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 146/2002 , care dispune că fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București sunt persoane juridice de drept privat și de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ. Astfel, autonomia acestui tip de persoană juridică este încălcată prin impunerea în conducerea acesteia a unor persoane care nu sunt alese prin voința nemijlocită a membrilor săi, ci sunt numite de către consiliul județean. Membrii consiliului de conducere trebuie să fie persoane reprezentative pentru fundație, care să conlucreze pentru îndeplinirea scopului acesteia, stabilit prin

art. 3 din Legea nr. 146/2002 , și anume elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. De asemenea, arată că numirea de către consiliul județean în consiliul de conducere al fundației pentru tineret a 3 membri reprezintă o imixtiune a politicului în activitatea unei persoane juridice de drept privat. Caracterul de utilitate publică al fundației, prevăzut de

art. 2 din Legea nr. 146/2002 , nu poate justifica încălcarea caracterului autonom, neguvernamental și nepolitic al fundației decât dacă se acceptă limitarea neconstituțională a dreptului de proprietate privată, a dreptului la libera exprimare și a dreptului de asociere.

Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că imobilele aparținând fundațiilor se află și în patrimoniul consiliului județean, instituție care gestionează și administrează, la nivelul fiecărui județ, aceste bunuri și care își numește în acest sens reprezentanții în consiliul de conducere al fundațiilor pentru tineret. Arată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc libertatea de exprimare și cea de asociere, nu îngrădesc dreptul de proprietate și nu împiedică în nici un mod participarea tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că organele de conducere și control ale fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București sunt adunarea generală, consiliul de conducere și comisia de cenzori, aceste structuri asociative având dreptul de a desemna reprezentanți delegați cu drept de vot în adunarea generală. Adunarea generală are dreptul și atribuția de a alege și de a revoca membrii consiliului de conducere pe funcții, cât și dreptul de a alege și de a revoca membrii comisiei de cenzori, putând aproba și modifica propriul regulament intern de organizare și funcționare, în limitele legii.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale referitoare la libera exprimare și cele referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, arată că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de asociere, arată că acesta este un drept fundamental, social-politic, care cuprinde, în conținutul său, posibilitatea cetățenilor români de a se asocia în mod liber în partide sau formațiuni politice, în sindicate sau în alte forme și tipuri de organizații, cu scopul de a participa la viața politică, științifică, socială și culturală. Fundațiile pentru tineret, al căror regim juridic este reglementat de dispozițiile

Legii nr. 146/2002 , nu sunt rezultatul exercitării dreptului la asociere, ci sunt înființate prin "actul de dispoziție al organului competent de stat", respectiv

Decretul-lege nr. 150/1990 . Potrivit dispozițiilor

Legii nr. 146/2002 , aceste fundații sunt unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, pot beneficia de sume de la bugetul de stat și de la bugetele locale pentru finanțarea de programe de utilitate publică pentru tineret, iar evaluarea, supravegherea și controlul activității fundației județene pentru tineret sau a municipiului București se exercită de către o comisie formată din câte un reprezentant al direcției pentru tineret și sport județene, respectiv a municipiului București, al prefectului, al consiliului județean, respectiv al Consiliului General al Municipiului București, și al direcției generale a finanțelor publice județene. Astfel, apare ca justificată numirea de către consiliul județean a unui număr de membri în consiliul de conducere al fundației pentru tineret, fără ca acest fapt să reprezinte o încălcare a dreptului fundamental la asociere. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 49 alin. (5) din Constituție, arată că prevederile de lege criticate nu vin în contradicție cu acestea, ci, dimpotrivă, dau expresie obligației statului de a contribui la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 49 alin. (5) din Constituție, arată că textele de lege criticate stabilesc procedura și termenele de constituire a consiliului de conducere al fundației pentru tineret, fără ca aceasta să echivaleze cu o nerespectare a obligațiilor înscrise în dispoziția constituțională. Dimpotrivă,

Legea nr. 146/2002

stabilește, în art. 3, că scopul fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice, de instruire, educare și formare a tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile de lege criticate vin în contradicție cu art. 40 din Constituție, arată că în jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că, în anumite situații, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum este conturat prin prevederile art. 40 din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 10 și a art. 58 alin. (3) față de art. 30 și 44 din Constituție, arată că dispozițiile pretins încălcate din Legea fundamentală nu au relevanță în cazul de față.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Deși prin Încheierea din 22 iunie 2004 Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și

art. 58 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/2002 , din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia se referă de fapt la dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 10 alin. (1) lit. a) și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 166/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, textele de lege criticate având următorul conținut:

- Art. 10 alin. (1) lit. a): "(1) Conducerea fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care:

a) 3 numiți de consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului București;";

- Art. 58 alin. (3): "În termenul prevăzut la alin. (2), consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București, precum și structurile asociative de tineret de la nivelul fiecărui județ au obligația de a numi sau alege, după caz, membrii consiliului de conducere al fundației."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 30 alin. (1) și (2), art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) și art. 49 alin. (5), care au următorul conținut:

- Art. 30 alin. (1) și (2): "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.";

- Art. 40 alin. (1): "Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.";

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 49 alin. (5): "Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

De asemenea, Curtea constată că fundațiile pentru tineret nu au fost constituite ca urmare a exercitării dreptului de asociere de către persoane fizice ori de către alte structuri asociative, aceste fundații fiind înființate prin voința legiuitorului exprimată prin

Decretul-lege nr. 150/1990 , care, la art. 1, prevede că "se înființează în județe și în municipiul București fundații pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reședințele de județ". Potrivit dispozițiilor art. 2 din același act normativ, "patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii". Așadar, patrimoniul fundațiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizații ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundații, indiferent dacă aceste organizații erau sau nu în posesia bunurilor menționate sau dacă asemenea bunuri erau în folosința altor persoane. În prezent actul normativ care reglementează înființarea și funcționarea fundațiilor pentru tineret este

Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, care prevede că fundațiile pentru tineret sunt persoane juridice de utilitate publică, unice la nivelul fiecărui județ și al municipiului București.

Având în vedere cele expuse, apare ca justificată numirea de către consiliul județean a unui număr de membri în consiliul de conducere al fundației pentru tineret, fără ca acest fapt să reprezinte o încălcare a art. 40 din Constituție referitor la dreptul la asociere.

Pe de altă parte, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia numirea de către consiliul județean în consiliul de conducere al fundației pentru tineret a 3 membri ar reprezenta o imixtiune a politicului în activitatea unei persoane juridice de drept privat, deoarece însăși

Legea nr. 146/2002 , în art. 10 alin. (4), prevede că membrii consiliului de conducere vor fi propuși din rândul persoanelor cu experiență în domeniul tineretului, cu probitate profesională și care nu sunt membri ai unor partide politice.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută, scopul fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București fiind, potrivit

art. 3 din Legea nr. 146/2002 , acela de a elabora, organiza și finanța programe specifice, precum și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești, dispozițiile

Legii nr. 146/2002

dând expresie acestor prevederi constituționale.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002

privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București și al Fundației Naționale pentru Tineret, excepție ridicată de Fundația pentru Tineret din Mehedinți în Dosarul nr. 1.658/2004 al Tribunalului Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2004.