Decizia nr. 557/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curții de Apel Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepției a cerut completarea dispozițiilor de lege criticate, ceea ce excede competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 552/P din 6 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 858/P/2004, Curtea de Apel Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin textul de lege criticat se instituie un regim diferențiat între minorii de 14-16 ani și minorii de 16-18 ani. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd măsura arestării inculpatului minor ca pe o măsură specială și, de asemenea, nu prevăd că această măsură poate fi luată dacă o altă măsură preventivă nu este suficientă.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că neconcordanța textului art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală cu prevederile instrumentelor juridice internaționale nu înseamnă că acest text este neconstituțional, întrucât, potrivit art. 20 din Constituție, au prioritate reglementările internaționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu instituie nici o discriminare între tratamentul aplicat minorului între 14 și 16 ani și tratamentul aplicat minorului peste 16 ani, întrucât în funcție de vârstă se poate aprecia gradul de discernământ al unei persoane, respectiv se pot aprecia consecințele comiterii unei fapte și se poate determina pedeapsa aplicabilă. De asemenea, arată că vârsta infractorului minor poate reprezenta un criteriu obiectiv de alegere a unei pedepse penale în locul măsurii educative, dacă minorul se apropie de vârsta majoratului, făcând imposibilă aplicarea măsurii educative.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că inexistența discriminării invocate de autorul excepției rezultă din primul alineat al art. 160^h din Codul de procedură penală, care prevede că minorul între 14 și 16 ani poate fi arestat preventiv atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detențiunea pe viață sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, și o altă măsură preventivă nu este suficientă. De asemenea, arată că Legea fundamentală nu conține dispoziții diferențiate pentru minorii între 14 și 16 ani și cei între 16 și 18 ani în ceea ce privește măsura arestării preventive. Astfel, prevederile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală constituie o garanție a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prin indicarea exactă a cazurilor în care un minor poate fi lipsit de libertate, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale și cu reglementările internaționale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că nu există neconcordanță între legea internă și prevederile din instrumentele juridice internaționale menționate de autorul excepției, potrivit cărora arestarea, deținerea și întemnițarea unui copil trebuie să fie conforme cu legea. Astfel, arestarea minorului se realizează în condițiile legii, în cazul de față, potrivit art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, acest text de lege fiind în deplin acord cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din Constituție care dispun că arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, introdus prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 159/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile [...]."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 și 53 din Constituția României, precum și prevederile art. 37 lit. b) din Convenția cu privire la drepturile copilului și ale art. 2 teza a doua din Regulile Națiunilor Unite pentru protecția minorilor privați de libertate, ce au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

În fapt, Marius Tiberiu Râmniceanu și Andrei Mirea, prin apărători, au declarat la data de 4 august 2004 recurs împotriva Încheierii nr. 496/P din 3 august 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 1.534/2004, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia. Ulterior, avocatul inculpatului Marius Tiberiu Râmniceanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 552/P din 6 august 2004 Curtea de Apel Constanța - Secția penală admite recursurile formulate, prin apărători, de Marius Tiberiu Râmniceanu și Andrei Mirea și dispune punerea în libertate a celor doi și, prin aceeași Decizie penală, sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală.

Examinând actul de sesizare Curtea constată că instanța de judecată, Curtea de Apel Constanța - Secția penală, a nesocotit dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare", precum și prevederile alin. (5) ale aceluiași articol, potrivit cărora "pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă". Potrivit dispozițiilor legale menționate, instanța de judecată trebuia să sesizeze Curtea Constituțională printr-o încheiere, iar nu, așa cum greșit a procedat, printr-o decizie prin care se soluționase deja cauza. De asemenea, instanța avea obligația legală de a suspenda judecarea cauzei.

În situația nerespectării de către Curtea de Apel Constanța - Secția penală a dispozițiilor

art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că nu poate proceda la soluționarea în fond a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, nefiind legal sesizată. De aceea, sesizarea Curții de Apel Constanța - Secția penală cu privire la neconstituționalitatea prevederilor legale criticate, fiind făcută cu încălcarea prevederilor procedurale privind sesizarea Curții Constituționale, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curții de Apel Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004.