Decizia nr. 79/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 5 din Codul penal, excepție ridicată de Claudiu Enciu în Dosarul nr. 1.391/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.391/2004, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 5 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Claudiu Enciu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat incriminează sub forma tentativei deținerea în anumite locuri sau în apropierea lor de bunuri determinate care nu sunt scoase din circuitul civil și nu sunt limitate în vreun fel la achiziție, cum este, de pildă, cazul armelor de foc. De aceea, prin interzicerea dreptului unei persoane de a avea asupra sa bunuri a căror deținere nu este limitată legal, se creează o inegalitate flagrantă între cetățeni, restrângându-se exercițiul unor drepturi sau libertăți, cum ar fi dreptul la liberă circulație.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale nu interzic persoanelor să se deplaseze în zonele în care se află magistralele sau depozitele petroliere dacă nu sunt îngrădite cu garduri și panouri de avertizare, cu condiția de a se respecta o anumită distanță față de acestea pentru a nu se crea o stare de pericol. Pe cale de consecință, nu se poate aprecia că dispozițiile art. 209 alin. 5 din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată și dreptul la libera circulație invocate de autor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 73, legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească, prin lege organică, care fapte constituie infracțiuni, în vederea apărării valorilor statului de drept consacrate de art. 1-13 din Legea fundamentală.

Întrucât exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale se face în spațiul statului de drept, aceste drepturi nu sunt absolute, ci trebuie folosite numai în limitele interne și externe stabilite de lege. Legiuitorul stabilește aceste limite cu respectarea dispozițiilor constituționale, precum și a tratatelor și convențiilor la care România este parte.

Dispozițiile art. 209 alin. 5 din Codul penal limitează exercițiul dreptului de proprietate în privința elementului material al posesiei (detenția), precum și în privința atributului folosinței. Prin aceste prevederi nu se aduce atingere însă existenței dreptului de proprietate, întrucât folosirea și deținerea unor anumite bunuri sunt interzise numai în locurile expres prevăzute de lege. Restrângerea exercițiului dreptului de proprietate a fost instituită de legiuitor în considerarea pericolului social sporit pe care îl reprezintă faptele incriminate, măsura impunându-se pentru prevenirea consecințelor unui dezastru și, de asemenea, privește toate persoanele care s-ar afla în locurile prevăzute de lege, nefiind așadar instituită în mod discriminatoriu.

Totodată, nu se încalcă dreptul fundamental la liberă circulație, întrucât textul de lege nu interzice persoanelor să se deplaseze prin zonele unde se află depozite petroliere, iar, în cazul în care aceste zone sunt îngrădite sau există panouri de avertizare referitoare la interzicerea accesului publicului, măsura trebuie respectată, Constituția stabilind în art. 25 alin. (1) că dreptul la liberă circulație trebuie exercitat în condițiile stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât faptul că efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductelor petroliere, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ștuțurilor, instalațiilor sau oricăror dispozitive de prindere ori perforare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat sub forma tentativei nu contravine principiului fundamental al garantării dreptului de proprietate privată.

Cât privește critica de neconstituționalitate față de celelalte dispoziții constituționale invocate de autor, Avocatul Poporului consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 209 alin. 5 din Codul penal, cu următorul conținut: "În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativă și efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport al țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ștuțurilor, instalațiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (1) și (12) referitoare la inviolabilitatea libertății individuale și stabilirea pedepselor penale numai în condițiile legii, ale art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație, ale art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 53 privind Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 20 alin. 1 din Codul penal, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Textul de lege atacat pe calea excepției de neconstituționalitate incriminează, sub titulatura de tentativă la infracțiunea de furt calificat, anumite fapte determinate care prin simpla lor comitere fac dovada punerii în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea de furt având ca obiect material una din categoriile de bunuri prevăzute la art. 209 alin. 3 lit. a) din Codul penal, și anume țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă.

Incriminarea faptelor descrise în textul atacat este justificată prin pericolul lor potențial și nu contravine nici uneia din dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției și nici altor norme și principii consacrate de Legea fundamentală.

Prevederile art. 23 alin. (1) și (12) și ale art. 25 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

În ce privește încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează dreptul de proprietate, Curtea constată că, potrivit aceluiași text din Legea fundamentală, conținutul și limitele acestui drept sunt prevăzute prin lege. Prin urmare, dreptul de proprietate, ca, de altfel, oricare alt drept, nu se poate exercita în mod abuziv, cu scopul de a comite o faptă contrară ordinii de drept, iar limitarea exercitării acestuia decurge tocmai din dispoziția constituțională a art. 53 alin. (1) teza finală, în scopul prevenirii consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De altfel, sub aspectul criticilor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate ridică doar probleme legate de stabilirea condițiilor privitoare la existența ori inexistența intenției, precum și a circumscrierii mijloacelor folosite în categoria instrumentelor care sunt de natură, apte, de a produce rezultatul infracțional urmărit. Acestea sunt însă aspecte ce exced competenței Curții Constituționale și țin numai de aplicarea legii, care este atributul exclusiv al instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 5 din Codul penal, excepție ridicată de Claudiu Enciu în Dosarul nr. 1.391/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.