Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 562/2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 și ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003

prezumat în vigoare

Data actului: 16 decembrie 2004
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 202 din 10 martie 2005
Citat de: 1 act
Citează: 17 acte
Structură: 3 articole · 21.359 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Hach Elena, Benedek Andreea, Aramă Ionel, Gherța Constantin, Chindea Codruța, Darabană Dragoș, Romanescu Adriana, Deneanu Alina, Fleckhammer Robert, Dumitrescu Camelia, Șteff Mihaela, Chichernea Oana, Cardașol Cristina, Câmpean Daniela, Arsenescu Nadia, Pârlog Bogdan Ciprian, Dinu Irina, Corca Gabriela Sanda, Morar Angela, Gavrilă Eugenia, Narinescu Cornelia, Ferentz Gabriela, Stroie Livia, Jalea (Voicu) Angelica, Paraschiv Simona Manuela, Neagu Mihaela, Moarcăș Alexandra, Lăcan-Rus Elena Mihaela, Nistor Nela Marcela, Răduțoiu Ioan Florin, Comăniciu Anca, Drugă Vasile, Achim Gheorghe, Fulop Eugenia, Matei Maria, Ichim Cristian, Lazăr Ioan, Ungureanu Elena, Ceapă Mihaela, Petrișor Carmen, Chirciu Gabriela, Șerbănucă Mihaela, Bănucu Ana, Șandru Camelia Adriana, Godan Dumitru Ionel, Pielaru Ion, Roncea Elena Mirela, Șofletea Elena Marcela, Opriș Steluța Camelia, Albu Mariana, Răduleț Vionela, Hășfălean Magdalena, Petrescu Camelia, Neagu Creola, Dicu Răzvan Cosmin, Borcoman Cătălin, Cor Alexandru, Coman Luminița, Drilea Marian, Neagu Cristina Paula, Glica Ioan, Teleky Lucreția, Toroiman Alen, Câmpeanu Cristiana, Mateș Daniela Sanda, Căciulă (Bogdan) Ioana, Diaconu Ramona, Scutea Gabriela, Bica Alina, Sulu Marius, Dobrescu Cristina, Fenehciu Elisabeta, Orghidan Liliana, Crăciun Camelia, Cucu Simona, Gigea Calboreanu, Volosciuc Maria, Barbălată Ana Roxana, Șaramet Adrian, Simion Eugeniu, Handrea Ovidiu, Orzea Ilie, Popeneciu Ionel, Băncilă Mădălina, Coliban Irina, Panaitescu Andreea, Benga Sorin, Vasilescu Nicolae, Cârlan Ioan, Juravschi Constantin, Vasilache Sorin, Stoica Gabriel Doru, Șelaru Valentin, Enescu Cristina, Popa Maria, Negulici Victoria, Livadaru Marcela, Haideț Cristina, Moraru Emilia, Codruz (Stanbeca) Carmen, Barbălată Ana și Dragomir Marilena în Dosarul nr. 4.166/M/2004 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că drepturile reglementate de dispozițiile criticate nu se regăsesc printre drepturile fundamentale reglementate de Constituție, prevederile art. 53 din Constituție nefiind incidente în cauza dedusă judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.166/M/2004, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , dispune că magistrații și celelalte categorii de personal salariat, potrivit acestei legi, pe perioada concediului de odihnă au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu indemnizația brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea

art. 41^1 din Legea nr. 50/1996

a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , iar prin

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, prin

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

până la 31 decembrie 2003 și prin

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

până la 31 decembrie 2004. Consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, în care, prin lege, se poate restrânge exercițiul unor drepturi. De asemenea, susțin că sunt încălcate și prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit, care include și dreptul la prima de vacanță.

Tribunalul Brașov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textele de lege criticate contravenind atât dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, cât și dispozițiilor art. 53 din Constituție. În acest sens arată că suspendarea aplicării dispozițiilor care prevăd acordarea unei prime de vacanță prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și prelungirea termenului de suspendare echivalează cu restrângerea exercițiului dreptului de a beneficia de prima de vacanță, aducând atingere existenței acestui drept, fără a fi incidente vreuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 53 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că este atribuția legiuitorului să dispună suspendarea aplicării unui act normativ sau a unei dispoziții dintr-un act normativ, acest eveniment legislativ fiind expres reglementat de lege tocmai pentru a nu aduce atingere drepturilor sau libertăților persoanelor. Dispozițiile criticate nu privesc drepturi fundamentale ale cetățenilor statuate de Constituție. De asemenea, arată că prima de concediu este un drept salarial suplimentar, care nu este prevăzut de Constituție, ci a fost reglementat cu scopul îmbunătățirii calității vieții salariaților, în măsura în care resursele financiare ale bugetului permit aceasta, dispozițiile art. 53 din Constituție nefiind relevante în cauza dedusă judecății.

Avocatul Poporului, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și a dispozițiilor

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

față de art. 41 alin. (2) din Constituție, arată că aceasta este neîntemeiată, textele de lege criticate instituie o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevăzute sume cu această destinație, stabilirea cuantumului și a principalelor destinații ale alocațiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, arată că dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și cele ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, neputându-se astfel reține nici încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001

și a celor ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , apreciază că, potrivit principiului anualității bugetului, aceste legi au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003. În consecință, ele nu mai erau în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, fiind incidente prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate ce au ca obiect dispoziții legale în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Art. (9) alin. (7) din Legea nr. 507/2003 : (7) Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 41 alin. (2) și art. 53 alin. (1), care au următorul conținut:

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Prin

art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

a fost introdus articolul 41 1 , care dispune că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la data de 1 ianuarie 2002, acest termen fiind prelungit, succesiv, prin

Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001

și

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 ,

Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002

și

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002 ,

Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003

și

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003

și prin

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , până la 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, 31 decembrie 2004, respectiv 31 decembrie 2005.

Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul anualității bugetului de stat, legile nr. 743/2001 și nr. 631/2002 au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat. În consecință, legile criticate nemaifiind în vigoare, excepția de neconstituționalitate este contrară dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională decide numai asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care prin

Decizia nr. 61 din 26 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, a reținut că principiul anualității bugetului de stat este de natură constituțională. Acest principiu se aplică atât actului legislativ denumit buget, cât și componentelor sale, care, subsumându-se întregului, adică bugetului în ansamblul lui, nu pot fi separate de el.

De asemenea, Curtea constată că și dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

au avut o aplicabilitate temporară, ele fiind în vigoare între 2 martie 2001, data publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României, și 1 ianuarie 2002. În consecință, nemaifiind în vigoare, excepția de neconstituționalitate este contrară dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmând a respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , ca inadmisibilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , Curtea constată că textul art. 53 din Constituție stabilește condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. El are în vedere însă drepturile și libertățile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituția României, nu și alte drepturi. Or, cele cuprinse în dispozițiile de lege criticate se referă la beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, ceea ce nu constituie un drept constituțional fundamental, prevederile art. 53 din Constituție nefiind incidente în cauză. Astfel, legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001

și ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepție ridicată de Hach Elena, Benedek Andreea, Aramă Ionel, Gherța Constantin, Chindea Codruța, Darabană Dragoș, Romanescu Adriana, Deneanu Alina, Fleckhammer Robert, Dumitrescu Camelia, Șteff Mihaela, Chichernea Oana, Cardașol Cristina, Câmpean Daniela, Arsenescu Nadia, Pârlog Bogdan Ciprian, Dinu Irina, Corca Gabriela Sanda, Morar Angela, Gavrilă Eugenia, Narinescu Cornelia, Ferentz Gabriela, Stroie Livia, Jalea (Voicu) Angelica, Paraschiv Simona Manuela, Neagu Mihaela, Moarcăș Alexandra, Lăcan-Rus Elena Mihaela, Nistor Nela Marcela, Răduțoiu Ioan Florin, Comăniciu Anca, Drugă Vasile, Achim Gheorghe, Fulop Eugenia, Matei Maria, Ichim Cristian, Lazăr Ioan, Ungureanu Elena, Ceapă Mihaela, Petrișor Carmen, Chirciu Gabriela, Șerbănucă Mihaela, Bănucu Ana, Șandru Camelia Adriana, Godan Dumitru Ionel, Pielaru Ion, Roncea Elena Mirela, Șofletea Elena Marcela, Opriș Steluța Camelia, Albu Mariana, Răduleț Vionela, Hășfălean Magdalena, Petrescu Camelia, Neagu Creola, Dicu Răzvan Cosmin, Borcoman Cătălin, Cor Alexandru, Coman Luminița, Drilea Marian, Neagu Cristina Paula, Glica Ioan, Teleky Lucreția, Toroiman Alen, Câmpeanu Cristiana, Mateș Daniela Sanda, Căciulă (Bogdan) Ioana, Diaconu Ramona, Scutea Gabriela, Bica Alina, Sulu Marius, Dobrescu Cristina, Fenehciu Elisabeta, Orghidan Liliana, Crăciun Camelia, Cucu Simona, Gigea Calboreanu, Volosciuc Maria, Barbălată Ana Roxana, Șaramet Adrian, Simion Eugeniu, Handrea Ovidiu, Orzea Ilie, Popeneciu Ionel, Băncilă Mădălina, Coliban Irina, Panaitescu Andreea, Benga Sorin, Vasilescu Nicolae, Cârlan Ioan, Juravschi Constantin, Vasilache Sorin, Stoica Gabriel Doru, Șelaru Valentin, Enescu Cristina, Popa Maria, Negulici Victoria, Livadaru Marcela, Haideț Cristina, Moraru Emilia, Codruz (Stanbeca) Carmen, Barbălată Ana și Dragomir Marilena în Dosarul nr. 4.166/M/2004 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de aceiași autori, în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2004.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.