Decizia nr. 97/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 800/2004/P, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zsolt Istvan Imre în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că instanța de judecată este sesizată doar cu descrierea faptelor, respectiv a stării de fapt a făptuitorului. Se consideră că "asigurarea și garantarea dreptului la apărare presupun arătarea și în primă fază a stării de fapt și a încadrării juridice".

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că din cuprinsul art. 317 din Codul de procedură penală nu rezultă o îngrădire a drepturilor procesuale, ci, dimpotrivă, obligativitatea instanței de judecată de a se pronunța cu privire la toate faptele care prezintă elementele constitutive ale unei infracțiuni, ceea ce echivalează cu atributul exclusiv al instanței de a stabili încadrarea juridică în drept. Instanța învestită cu judecarea unei cauze trebuie să se pronunțe asupra tuturor faptelor cu caracter infracțional arătate în partea expozitivă a rechizitoriului, chiar dacă unele dintre ele nu au primit o încadrare juridică și nu au fost menționate în dispozitivul actului de inculpare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că nu se aduce nici o atingere dreptului la apărare prin limitarea judecății la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței sau în actul de extindere a procesului penal, deoarece inculpatul își poate pregăti apărările în funcție de aceste acte.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale care reglementează dreptul la apărare. Faptul că textul de lege criticat limitează judecata la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței sau în cel de extindere a procesului penal nu este de natură să încalce dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, întrucât, cunoscând aceste acte, participanții la procesul penal au posibilitatea să-și pregătească apărările. Totodată se arată că dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea".

Deși autorul excepției nu indică expres prevederile constituționale pretins încălcate de norma criticată, din analiza susținerilor sale rezultă că își raportează criticile de neconstituționalitate la dispozițiile art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare, precum și la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, din aceeași perspectivă a garantării dreptului la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității art. 317 din Codul de procedură penală, în raport de normele constituționale care consacră dreptul la apărare. Astfel, în

Decizia nr. 83 din 14 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea, constatând că "textul de lege criticat oferă suficiente garanții dreptului la apărare, întrucât limitează judecata la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței sau în actul de extindere a procesului penal, în funcție de aceste acte, cunoscute de părțile în proces, pregătindu-se apărările", a reținut că "obiectul judecății, așa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedură penală, nu contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție". Aceste argumente care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedură penală își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale.

De altfel, Curtea observă că, deși autorul excepției critică art. 317 din Codul de procedură penală, privind obiectul judecății, prin susținerile sale pune în discuție conținutul actului de sesizare a instanței, în legătură cu care apreciază că ar trebui să cuprindă arătarea stării de fapt și încadrarea sa juridică. Or, aceste aspecte nu reprezintă critici de neconstituționalitate, ci probleme de aplicare și interpretare a legii, care sunt de competența instanței de judecată care soluționează cauza.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 din Codul de procedură penală, ridicată de Zsolt Istvan Imre în Dosarul nr. 800/2004/P al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2005.