Decizia nr. 3/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "RODATA" - S.A. în Dosarul nr. 18.480/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că imprescriptibilitatea nu constituie un principiu constituțional, ea fiind prevăzută în diverse acte normative. Arată că textul criticat nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute constituie tocmai o modalitate de protecție a dreptului de proprietate. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 135, arată că acest text constituțional nu este incident în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 18.480/2002, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "RODATA" - S.A. într-un proces care are ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de închiriere.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile

art. 2 din Decretul nr. 167/1958

contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (1) și (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție, deoarece "creează posibilitatea ca orice act juridic să poată fi atacat oricând, nelimitat în timp". În opinia autorului excepției, în acest fel, pe de o parte, se încalcă principiul garantării și inviolabilității proprietății, aducând atingere securității circuitului civil al bunurilor, iar pe de altă parte, se încalcă principiul libertății comerțului, prin nesiguranța validității actelor juridice încheiate, fără a exista vreun termen de prescripție privind atacarea acestor acte.

Instanța de judecată consideră că excepția este neîntemeiată. În acest sens arată că nulitatea absolută este sancțiunea juridică cea mai gravă ce poate lovi un act juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale ce au ca scop ocrotirea unui interes general, astfel că imprescriptibilitatea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui asemenea act juridic este determinată de aceleași rațiuni. De asemenea, susține că prin funcția sancționatorie a nulității, operabilă nelimitat în timp, se urmărește obligarea părților ca la încheierea oricăror acte juridice să respecte dispozițiile legale în vigoare, garantându-se astfel respectarea legii și, implicit, a proprietății, libertății comerțului și securității circuitului civil.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că prin reglementarea regimului juridic al nulității absolute, care sancționează nerespectarea, la încheierea unui act juridic, a unei norme ce ocrotește un interes general, legiuitorul a acționat în sensul protecției dreptului de proprietate și, în același timp, a stabilității circuitului civil. De asemenea, proprietatea și securitatea circuitului civil sunt asigurate și prin efectele pe care legiuitorul le prevede în cazul sancționării actelor juridice cu nulitate absolută. Ca urmare, caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute reprezintă o modalitate de protecție a proprietății, în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale. În acest sens arată că, prin reglementarea imprescriptibilității acțiunii în constatarea nulității absolute, legiuitorul a urmărit sancționarea persoanelor care la încheierea actelor juridice nu au respectat dispozițiile legale ce ocrotesc un interes general. De altfel,

art. 22 din Decretul nr. 167/1958

prevede că dispozițiile acestui decret nu se aplică dreptului la acțiune privitor la dreptul de proprietate, în această materie fiind aplicabile dispozițiile Codului civil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect prevederile

art. 2 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, prevederi ce au următorul conținut: "Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (1) și (2), ale art. 135 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, a căror redactare este următoarea:

- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 135 alin. (1) și (2): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.";

- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Dispoziția legală criticată consacră caracterul imprescriptibil al acțiunii și excepției în constatarea nulității absolute a unui act juridic.

Autorul excepției este nemulțumit de faptul că pentru acțiunea în constatarea nulității unui act juridic nu este prevăzut un termen de prescripție "rezonabil". Acest lucru, în opinia sa, aduce atingere securității circuitului civil, încălcând, pe de o parte, principiul garantării și inviolabilității proprietății private, iar pe de altă parte, încalcă principiul libertății comerțului, prin "nesiguranța validității actelor juridice încheiate".

Analizând aceste critici, Curtea observă că autorul face o confuzie cu privire la două instituții juridice diferite.

Nulitatea este sancțiunea civilă ce intervine atunci când la încheierea actului juridic nu s-a respectat cel puțin una dintre condițiile sale de validitate. În cazul nulității absolute este sancționată nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general. Importanța acordată de legiuitor interesului general determină un regim juridic mai sever în cazul actelor încheiate cu nerespectarea normelor ce ocrotesc un astfel de interes.

Prescripția extinctivă este o instituție juridică cunoscută de toate ramurile de drept. Pentru dreptul civil ea reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv, prin care se stinge dreptul său la acțiune în sens material. Imprescriptibilitatea acțiunii și excepției în constatarea nulității absolute rezultă din natura interesului ocrotit, și anume interesul general, încât nu poate exista un raport de subordonare între cele două instituții juridice, una sancționând neexercitarea dreptului material la acțiune, iar cealaltă, neîncheierea valabilă a actului juridic civil.

Curtea constată că textul stabilind imprescriptibilitatea acțiunii și excepției în constatarea nulității absolute consacră o soluție care nu are nici o legătură cu prevederile constituționale.

De altfel, în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a decis că imprescriptibilitatea, consfințită, cât privește drepturile reale, cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție.

Și, în fine, în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, și în

Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea Constituțională a statuat că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății, ci doar raporturile juridice dintre proprietari și chiriași.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "RODATA" - S.A. în Dosarul nr. 18.480/2002 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.