Decizia nr. 75/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Dana Titian - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, excepție ridicată de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că i-a fost nesocotit dreptul la apărare, prin modul în care funcționarii Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București au întocmit și i-au adus la cunoștință procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât însuși faptul că autorul acesteia s-a adresat instanței de judecată cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției reprezintă dovada că dreptul la apărare, garantat la nivel constituțional, i-a fost respectat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 9.681/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, modificată și completată prin

Legea nr. 298/2001 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Dan Dobrescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenții, întocmit de agenți constatatori din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 24, care garantează dreptul la apărare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiționare, ale art. 52, care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, precum și ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului. Precizează faptul că dispozițiile

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

sunt contrare prevederilor din Constituție menționate numai în măsura în care agenții constatatori, purtători ai autorității de stat, procedează la aplicarea sancțiunilor contravenționale în materia concurenței neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacă, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenției de concurență neloială. În continuare, arată că sarcina probei este inversată datorită prezumției de legalitate care este conferită de lege actului de constatare și sancționare a contravențiilor. Susține că, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, "justițiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, să demonstreze că faptele ce-i sunt puse în sarcină nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenții".

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neexistând nici o contradicție între conținutul

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

și prevederile constituționale invocate de autorul excepției. În acest sens arată că garantarea dreptului la apărare capătă eficiență prin intermediul dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, care oferă posibilitatea "adresării unei plângeri împotriva manifestării de voință a agentului constatator concretizate în procesul-verbal de contravenție". Arată că nici critica, prin raportare la art. 135 alin. (2) din Constituție, nu este întemeiată, întrucât libertatea comerțului presupune și anumite limitări, una dintre acestea constituind-o concurența neloială, "adică un exercițiu excesiv al libertății de concurență". În continuare, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 51 din Constituție, referitoare la dreptul de petiționare, acesta fiind asigurat prin posibilitatea depunerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției la registratura Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, și nici dispozițiile art. 52 din Constituție, dovada în acest sens reprezentând-o chiar plângerea adresată instanței de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere al Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu stabilesc limitări sau proceduri speciale în ceea ce privește dreptul la apărare, lucru demonstrat chiar de faptul că autorul a valorificat posibilitatea de a formula obiecții la procesul-verbal de constatare, de a parcurge procedura prealabilă introducerii acțiunii în instanță, precum și de a fi reprezentat de un avocat. Precizează, de asemenea, că stabilirea, în cadrul

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 , a elementului material al contravenției, nu a afectat modul de exercitare a dreptului de petiționare al autorului excepției sau a dreptului său ca persoană vătămată de o autoritate publică. Consideră, în continuare, că textul de lege criticat dă eficiență principiului constituțional al libertății comerțului și protecției concurenței loiale.

Avocatul Poporului apreciază că

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

este constituțional. În susținerea acestei opinii, arată că textul de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate nu aduce atingere, sub nici un aspect, dreptului la apărare, orice persoană, identificată ca fiind autor al unei contravenții și sancționată printr-un proces-verbal, având posibilitatea "de a face plângere împotriva acestuia în fața instanței, declanșând, în acest mod, faza judiciară a sancțiunii administrative, în care își poate exercita dreptul la apărare". Mai arată că nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 135 din Constituție, întrucât prin dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate se realizează tocmai obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În ceea ce privește raportarea la prevederile art. 51 și art. 52 din Constituție, consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale autorului excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată și completată prin

Legea nr. 298/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conținutul său este următorul:

- Art. 4 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 51: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.

(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii."

- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi: "(2) Statul trebuie să asigure: (...)

a) libertatea comerțului, (...)."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate se constată că nu pot fi reținute criticile formulate de autorul acesteia, textul de lege supus controlului de constituționalitate necontravenind dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, prevederile

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale nu afectează în nici un fel valorificarea deplină a tuturor posibilităților de concretizare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituție. În cauză, din studierea dosarului instanței de judecată rezultă că autorul excepției și-a exercitat acest drept prin formularea de obiecții la procesul-verbal de constatare a contravenției și contestarea lui în justiție, asistat fiind de un apărător. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica prin raportare la art. 51 și art. 52 din Constituție, textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate neconținând nici o dispoziție de natură să aducă atingere dreptului de petiționare ori dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare prin intermediul prevederilor

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, statuată de art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituție, aceasta nu este întemeiată, textul contestat nefăcând altceva decât să dea expresie dispozițiilor constituționale invocate. Aceste dispoziții trebuie coroborate și cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituție, care impun statului obligația de a asigura protecția concurenței loiale, în contextul în care norma criticată face parte dintr-o lege care conține un ansamblu de reglementări al căror scop este însăși combaterea concurenței neloiale.

Nici susținerea autorului excepției, că dispozițiile

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

sunt contrare prevederilor din Constituție menționate numai în măsura în care agenții constatatori, purtători ai autorității de stat, procedează la aplicarea sancțiunilor contravenționale în materia concurenței neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, nu poate fi primită. În materia contravențiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite și sancționate drept contravenții, se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanței atât sub aspectul comiterii faptei, cât și asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat.

Ca atare, nici din acest punct de vedere criticile autorului nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, excepție ridicată de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.