Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 72/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale

prezumat în vigoare

Data actului
8 februarie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 217 din 15 martie 2005
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 8.897 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în Dosarul nr. 4.280/2004 al Judecătoriei Baia Mare.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4.280/2004, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, deși dispozițiile criticate "au intrat în vigoare începând cu data de 1.01.2004, acestea însă reglementează situații din trecut, respectiv cu privire la persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, anterior datei de 1.01.2004", și, ca urmare, "încalcă principiul neretroactivității legii penale [...], creând o situație mai puțin favorabilă celor acuzați de săvârșirea unor infracțiuni și care riscă să fie judecați după ce au fost cercetați de organele de urmărire penală și s-a stabilit inițial nevinovăția acestora".

Judecătoria Baia Mare apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că "dispozițiile

Legii nr. 281/2003

nu încalcă nici una din prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că prevederile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

nu retroactivează, întrucât acestea au început să se aplice de la data de 1 ianuarie 2004, dată ulterioară intrării în vigoare a legii, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât termenul instituit prin textul de lege criticat "nu este de natură să contravină principiului neretroactivității legii, finalitatea sa fiind, dimpotrivă, de a preveni eventualele abuzuri și de a limita efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice". Se mai arată că dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

"se aplică de la data intrării lor în vigoare și nu produc efecte retroactive".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, potrivit cărora "În cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale".

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

Analizând criticile formulate, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, întrucât textul de lege dedus controlului nu conține, în sine, nici o prevedere cu caracter retroactiv, acesta urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 .

De altfel, deși autorul excepției critică

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție, ceea ce îl nemulțumește (astfel cum rezultă din motivarea sa) este faptul că, începând cu data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, există posibilitatea atacării cu plângere la instanțele judecătorești a soluționării de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, autorul fiind beneficiar al unei astfel de soluții și, deci, neinteresat să fie supusă vreunei căi de atac. Or, aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci de legiferare,

art. 278^1 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 281/2003 , fiind expresia voinței legiuitorului de a reglementa prin norme de procedură penală dreptul persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului. Această reglementare este în concordanță cu principiile ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 din Constituție, respectiv în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind realizată de legiuitor în temeiul competenței sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție.

Prevederile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 , criticate în prezenta cauză, reglementează aspecte privind aplicarea art. 278^1 din Codul de procedură penală în perioada următoare intrării sale în vigoare, în concordanță cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, precum și cu dispozițiile art. 10-16 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale în timp. Astfel, potrivit art. 11 din Codul penal, privind neretroactivitatea legii penale, "legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni". Or, stabilirea prin

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

a termenului pentru introducerea plângerii împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanțelor ori, după caz, a rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 281/2003

este determinată de succesiunea obiectivă a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții legale nu au semnificația incriminării unor fapte care, la data săvârșirii lor, nu erau prevăzute ca infracțiuni.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în Dosarul nr. 4.280/2004 al Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.