Normele din 27 aprilie 2004

Marcarea monumentelor istorice

1. Însemnul distinctiv care atesta regimul juridic de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat, este înscrisul în limba româna și în doua limbi de circulatie internationala al textului "monument istoric", prevăzut în anexa nr. 2 la ordin.

2. Sigla monumentelor istorice este simbolul grafic aprobat de Comisia Naționala a Monumentelor Istorice, protejat în condițiile

Legii nr. 84/1998

privind marcile și indicatiile geografice, și prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.

3. Însemnul distinctiv care atesta regimul juridic de monument istoric înscris în Lista patrimoniului mondial, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat, este simbolul grafic aprobat de Convenția Internationala UNESCO în anul 1978, protejat conform legislației internationale și asociat cu înscrisul în limba româna și în doua limbi de circulatie internationala, prevăzut în anexa nr. 4 la ordin.

Inscriptionarea monumentelor istorice

4. Inscriptionarea monumentelor istorice va cuprinde succint principalele date din evolutia monumentului istoric, conform anexei nr. 5 la ordin.

5. Inscriptionarea monumentelor istorice având la baza texte avizate de organisme sau institutii stiintifice de specialitate se avizeaza de Comisia Naționala a Monumentelor Istorice, prin comisiile regionale ale monumentelor istorice în a caror raza teritoriala se afla monumentele istorice respective.

Amplasare și execuție

6. Însemnele distinctive, sigla și inscriptionarea se asociaza independent sau pe acelasi suport ori panou de marcare a monumentului istoric, după caz, conform exemplelor din anexele nr. 6, 7 și 8 la ordin.

7. În cazul monumentelor istorice situate în localitățile rurale sau urbane, marcarea se realizează la loc vizibil, lânga numerele postale, pe suporturi modulate în functie de proportiile numerelor postale.

8. În cazul monumentelor istorice situate în localități sau în extravilan, în functie de amplasament, de existenta unei incinte ori a unei suprafete de teren aferente, de contextul urbanistic sau de amplasarea într-un peisaj natural, inscriptionarea și marcarea monumentelor istorice se pot face pe împrejmuire, la limita proprietății, în incinta sau în zona de protecție, în zona caii de acces spre monumentul istoric, urmarindu-se realizarea marcajului la o scara favorabila și amplasarea sa într-o zona care să nu obtureze culoarul de percepere a construcțiilor-monument istoric.

9. Însemnele distinctive, siglele și inscriptionarea se executa din tabla emailata în culori alb 100% și maron pantone 291 C 100% sau, după caz, din alte materiale durabile, rezistente la intemperii: piatra, marmura, metal, prelucrat, plexiglas și altele asemenea.

10. Însemnele distinctive, siglele și inscriptionarea se amplaseaza cu avizul și cu asistența de specialitate a Serviciului de monumente istorice din cadrul directiei judetene pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național, respectiv a municipiului București, în a carei raza teritoriala se afla monumentele istorice respective.

Atribuții și control

11. Primarii asigura prin aparatul propriu de specialitate și în colaborare cu directia pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național judeteana, respectiv a municipiului București, aplicarea însemnelor distinctive și a siglelor de monumente istorice și controlează întretinerea lor de către proprietar.

12. Serviciul de monumente istorice din cadrul directiei judetene pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național, respectiv a municipiului București, colaboreaza cu autoritățile administrației publice locale și asigura asistența de specialitate pentru marcarea și inscriptionarea monumentelor istorice.

13. Ministerul Culturii și Cultelor controlează amplasarea însemnului distinctiv care atesta regimul de monument istoric, în vederea protejarii sale în timp de pace sau de conflict armat.

14. Proprietarii monumentelor istorice au obligația să permită montarea și sa întretina însemnul și sigla de monument istoric.