Decizia nr. 114/2005

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în Dosarul nr. 2.743/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.743/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate, privind comunicarea hotărârii și, respectiv, termenul de declarare a apelului, încalcă dreptul la apărare în măsura în care se aplică și atunci când instanța de judecată dispune amânarea pronunțării. Se arată că "în asemenea situații părțile nu mai au cunoștință de locul și momentul pronunțării hotărârii și nici nu există certitudinea că li s-a dat posibilitatea să participe la pronunțare", astfel încât asigurarea dreptului la apărare se poate realiza "doar prin comunicarea dispozitivului hotărârii și [...] dacă termenul de declarare a apelului sau a recursului începe să curgă de la data comunicării hotărârii [...]".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens instanța arată că, în cauză, "inculpatul a fost prezent la termenul când dosarul său a rămas în pronunțare", iar "simpla împrejurare că domiciliul său se află în altă localitate decât cea în care s-a desfășurat judecata nu este o împrejurare obiectivă în înțelesul legii care să-l fi împiedicat să ia cunoștință de conținutul dispozitivului hotărârii chiar și în condițiile în care instanța a amânat pronunțarea". Cu un minimum de diligență, acesta era în măsură să ia cunoștință de cuprinsul hotărârii, pentru a-și susține apărările și a promova căile de atac în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dreptul la apărare. Se arată că părțile au asigurată posibilitatea de a cunoaște termenul în care se fac deliberarea și pronunțarea hotărârii, iar în situația în care instanța a amânat pronunțarea hotărârii, acestea "dispun de numeroase posibilități de informare pentru a afla rezultatul deliberării și, în funcție de rezultatul deliberării, să exercite calea de atac". În punctul de vedere prezentat Guvernul precizează totodată că, "în cazul în care, din motive obiective, independent de voința și de culpa sa, [partea] nu a putut participa la dezbateri sau la pronunțare ori nu a putut exercita căile de atac în termen legal, drepturile părții respective sunt apărate prin dispozițiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală [...]", privind repunerea în termenul de declarare a apelului.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere art. 129 din Legea fundamentală, deoarece "nu împiedică părțile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii". Totodată arată că atât dispozițiile art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală, cât și cele ale art. 363 alin. 3 din același act normativ sunt norme procedurale, a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 360 alin. 1 și ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 360 alin. 1: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare.";

- Art. 363 alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins:

- Art. 24 (Dreptul la apărare): "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

În esență, critica de neconstituționalitate susține că normele vizate încalcă dreptul la apărare "în măsura în care se aplică și în situația în care instanța de judecată a amânat pronunțarea", întrucât, în asemenea situații, părțile nu mai au cunoștință de locul și momentul pronunțării hotărârii și, de asemenea, nu există certitudinea că li s-a dat posibilitatea să participe la pronunțare.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, și, contrar susținerilor autorului excepției, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigură realizarea dreptului la apărare, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești.

Astfel, art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede obligația comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, în scopul cunoașterii soluției pronunțate, termenul de apel pentru acestea începând să curgă, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Rațiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligația comunicării dispozitivului hotărârii în toate situațiile sunt evidente, părțile prezente la judecată fiind în măsură să cunoască data pronunțării și, prin urmare, să afle, cu o diligență minimă, care este hotărârea instanței, iar părțile prezente la pronunțare luând cunoștință de hotărâre chiar în momentul pronunțării sale. Așa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menționate, precum și faptul că, în aceste cazuri, termenul de declarare a apelului curge (cu excepțiile prevăzute de lege) de la data pronunțării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părților, acestea având posibilitatea să cunoască soluția instanței și să acționeze în consecință, exercitându-și fără nici o îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

Pentru motivele arătate, nu este încălcat dreptul la apărare prin aplicarea dispozițiilor art. 360 alin. 1 și ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală în situația relevată în motivarea excepției, respectiv cea a amânării pronunțării. Astfel, chiar dacă instanța dispune amânarea pronunțării, partea prezentă la judecată poate afla data pronunțării hotărârii și, prin urmare, soluția instanței, așa încât necomunicarea dispozitivului hotărârii nu este de natură să o împiedice să exercite împotriva acesteia căile de atac în condițiile legii, în speță, apelul.

Mai mult, pentru situațiile în care părțile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat posibilitatea repunerii în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stipulând în acest sens că "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Ca urmare, și în aceste situații este asigurată deplina exercitare a dreptului la apărare, astfel încât criticile formulate de autorul excepției sunt neîntemeiate.

De altfel, potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face "în condițiile legii". Ca urmare, eventuala lipsă de diligență a părții care, deși a fost prezentă la judecată sau la pronunțarea hotărârii judecătorești, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui temei al criticii de neconstituționalitate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și ale art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Ionel Onescu în Dosarul nr. 2.743/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2005.