Decizia nr. 183/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2, art. 181 și ale art. 75 lit. a) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2, art. 181 și ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călărași.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.534/2004, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.180 alin. 2, art. 181 și ale art. 75 lit. a) din Codul penal.
Excepția a fost ridicată de partea vătămată Vergil Catană în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, în speța dedusă judecății, dispozițiile legale criticate au fost aplicate discreționar de către organele de urmărire penală, de vreme ce la dosar există două certificate medico-legale care pot determina încadrarea juridică a faptei cercetate, atât în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cât și în infracțiunea prevăzută de art. 181 din Codul penal. Prin urmare, textele legale supuse controlului de contencios constituțional nu au putere de lege și nu sunt respectate în mod obligatoriu de procurori, care, potrivit Legii fundamentale, reprezintă interesele fundamentale ale societății.
În esență, critica autorului excepției se fundamentează însă pe aspecte care țin de aplicarea legii și de interpretarea probelor existente la dosarul cauzei.
Judecătoria Călărași opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere în nici un fel principiului egalității în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, respectarea legii este o obligație fundamentală, de îndeplinirea căreia depinde afirmarea libertății și demnității fiecărui cetățean. Toate normele de drept trebuie să fie conforme Constituției, care asigură astfel structurarea lor în sistem. Structura piramidală a sistemului juridic este dată și de relația dintre lege și actele normative subordonate legii, dar elementul esențial din care rezultă și aceasta din urmă relație este Constituția. Or, prevederile legale criticate nu conțin nici o dispoziție care să scindeze acest sistem.
Totodată, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, Justiția se înfăptuiește în numele legii. Judecătorii, în activitatea lor de soluționare a cererilor de chemare în judecată aflate pe rolul instanțelor, stabilesc mai întâi situația de fapt, determină legea aplicabilă la această stare de fapt, după care interpretează norma respectivă, determinând implicațiile juridice ale stării de fapt constatate. Faptul că procurorii au încadrat fapta săvârșită de învinuiți într-o anumită normă juridică nu este de natură a justifica ideea că a fost încălcată legea de către aceștia, partea vătămată, în cazul în care este nemulțumită de soluția adoptată, are posibilitatea legală de a ataca actele îndeplinite de procurori și ulterior hotărârea judecătorească.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor fundamentale invocate. Faptul că soluția dată într-un proces penal nu corespunde așteptărilor uneia dintre părți nu înseamnă că dispozițiile legii au fost încălcate ori că sunt neconstituționale. Afirmația autorului excepției potrivit căreia nu a avut dreptul la un proces echitabil, iar procurorii care au instrumentat cazul au încălcat legea și au pronunțat soluții conform interesului lor personal nu poate fi primită, întrucât, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor și, totodată, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic.
Organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal. Aceasta presupune să se determine legea aplicată la o stare de fapt, interpretarea normelor juridice, încadrarea juridică a faptei, precum și elaborarea actului ce concretizează soluția dată cazului concret, pe baza probelor administrate.
De altfel, autorul excepției, nemulțumit de soluția pronunțată, motivează încălcarea textelor constituționale menționate, prin invocarea modalității de aplicare a textelor de lege din Codul penal, precum și a modului de interpretare a acestora, fapt care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excede atribuției de control constituțional al legilor sau ordonanțelor.
Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu creează privilegii sau discriminări.
De asemenea, art. 1 alin. (5) și art. 124 din Constituție nu sunt pertinente în soluționarea cauzei.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin lege a împrejurărilor care constituie circumstanțe agravante și incriminarea faptelor de lovire și vătămare corporală nu încalcă sub nici un aspect principiul egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât nu implică un regim diferit pentru persoane aflate în aceeași situație.
De asemenea, legiuitorul a optat ca săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună să constituie o circumstanță agravantă, iar faptele care aduc atingere integrității corporale a persoanei să fie sancționate ca infracțiuni. Această selecție se bazează pe gradul de pericol social al infracțiunilor, precum și pe alte rațiuni de politică penală, în concordanță cu principiile și dispozițiile Constituției.
Dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
De altfel, în realitate, critica de neconstituționalitate privește aplicarea dispozițiilor legale criticate, aspect care urmează a fi soluționat de instanța de judecată, și nu de Curtea Constituțională.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 2, art. 181 și ale art. 75 lit. a) din Codul penal, care au următorul conținut:
Articolul 180
alin. 2: Lovirea sau alte violențe
"Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. [...]"
Articolul 181
: Vătămarea corporală
"Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevăzută la alin. 1 săvârșită asupra membrilor familiei se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu."
Articolul 75
lit. a): Circumstanțe agravante
"Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:
a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiției și ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că problema ridicată de autorul excepției nu privește, în realitate, constituționalitatea dispozițiilor legale la care se referă acesta, ci modul de aplicare a lor.
Astfel, autorul excepției susține că, deși prin fapta prin care un număr de trei făptuitori i-au provocat vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 de zile se încadrează în prevederile art. 181, cu aplicarea art. 75 lit. a) din Codul penal, parchetul, luând în considerare un act medico-legal potrivit căruia părții vătămate i-au fost necesare pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale, a încadrat această faptă în prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal, încălcând în felul acesta dispozițiile din Constituție. Din această motivare, rezultă că autorul excepției solicită Curții Constituționale să sancționeze organul de urmărire penală pentru pronunțarea unei soluții care, în opinia sa, este nelegală și netemeinică, încercând să convertească astfel controlul de contencios constituțional într-un control judiciar chemat să înfăptuiască un act de justiție. Or, potrivit art. 124 alin. (1) și art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se înfăptuiește în numele legii" și "se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicție constituțională, care asigură, printre altele, pe calea excepției, controlul legilor sau ordonanțelor ori dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care încalcă dispozițiile sau principiile Legii fundamentale și nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.
Având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituțional și că în susținerea excepției nu se reclamă contrarietatea dispozițiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepția este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2, ale art. 181 și ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călărași.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.