Decizia nr. 145/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336/1961

privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia, excepție ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola și Adela Aida Petrică în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004 al Curții de Apel Craiova Secția civilă.

La apelul nominal răspund personal Cornelia Nicola și Mircea Nicola, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorii excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 3/1993 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 30 din 25 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004, Curtea de Apel Craiova Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului nr. 336/1961

privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola și Adela Aida Petrică într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 11.034 din 28 octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 23.189/2002 al Judecătoriei Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

Decretului nr. 336/1961

contravin prevederilor constituționale ale art. 44, 53 și 78, precum și ale art. 20 raportate la Declarația Universală a Drepturilor Omului. În acest sens arată că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât exproprierea imobilului, proprietate a autorilor excepției, "s-a făcut fără plata unei despăgubiri juste și prealabile, așa cum prevedea legea".

În ceea ce privește înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 53, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, autorii excepției arată că

Decretul nr. 336/1961

nu a fost publicat, deci nu putea produce efecte juridice, astfel încât statul nu a avut un titlu asupra imobilului respectiv și, în consecință, nu a putut opera transferul de proprietate. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 20 din Constituție, precum și cele din tratatele internaționale privind drepturile omului, respectiv Declarația Universală a Drepturilor Omului, întrucât exproprierea s-a făcut fără despăgubire, fără utilitate publică declarată sau realizată, realizându-se "prin violență în formă psihică, fiind exercitată față de o persoană persecutată politic". În sfârșit, apreciază că dispozițiile criticate sunt în contradicție și cu prevederile constituționale ale

art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legii, deoarece Decretul nr. 336/1961

nu a fost publicat niciodată în Buletinul Oficial al României, fiind astfel lipsit de eficiență normativă.

Ca urmare a solicitării Curții Constituționale de a-și exprima opinia asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului nr. 336/1961 , Curtea de Apel Craiova - Secția civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, apreciază că aceasta este nefondată.

În acest sens instanța arată că nu se poate examina constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituție, întrucât supremația Constituției și, implicit, a prevederilor referitoare la regimul juridic al proprietății privesc reglementările adoptate sub imperiul ei, iar nu și pe cele anterioare momentului intrării în vigoare a Legii fundamentale. De asemenea, apreciază că punerea în discuție a raportului de constituționalitate dintre dispozițiile

Decretului nr. 336/1961

și cele ale Constituției nu este posibilă nici din prisma prevederilor constituționale ale art. 154 alin. (1), care vizează tocmai conflictul temporal de legi, în sensul că legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin Constituției. Ca atare, instanța apreciază că un act normativ care nu mai este în vigoare, prin abrogarea implicită pe baza art. 154 alin. (1) din Constituție, nu poate face obiect al excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește efectele produse de un asemenea act, arată că aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului nr. 336/1961

nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția este inadmisibilă. În acest sens apreciază că, în speța de față, sunt aplicabile dispozițiile

art. 46 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent de modalitatea în care imobilul a fost preluat.

Avocatul Poporului consideră că, în absența opiniei instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, sesizarea Curții Constituționale nu este legală, astfel încât nu își exprimă punctul de vedere în legătură cu constituționalitatea dispozițiilor

Decretului nr. 336/1961 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

În ceea ce privește aspectul legalității sesizării Curții Constituționale, dată fiind absența inițială a opiniei instanței de judecată, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin

Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998. Cu acel prilej, Curtea a statuat că lipsa opiniei instanței judecătorești din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea Constituțională să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanță a obligației de a-și exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție autorilor excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către Curtea Constituțională. De principiu, exercițiul unui drept constituțional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligații în sarcina unei autorități publice, chiar dacă aceasta este o instanță judecătorească.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336 din 13 octombrie 1961

privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia, nepublicat, cu dispoziții care au următorul conținut:

"Art. 1: Se expropriază fără plată și se trec în proprietatea statului, dându-se în administrare Comitetului executiv al Sfatului popular al orașului Craiova, regiunea Oltenia, terenurile împreună cu construcțiile aferente situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia, proprietatea locuitorilor prevăzuți în tabelul anexă, care face parte integrantă din prezentul decret."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44, 53 și 78, precum și ale art. 20 raportate la Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prevederile constituționale invocate au următorul conținut:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că actul normativ criticat, de forța juridică a legii, este anterior Constituției din anul 1991.

În speța de față, dispozițiile legale criticate prevăd exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia. Din examinarea actelor depuse la dosar Curtea observă că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 33/1977 și, implicit, a titlului de proprietate nr. 61/1977, prin care un imobil, preluat în baza

Decretului nr. 336/1961 , a fost vândut chiriașilor.

În acest context, Curtea constată că actul normativ care face obiectul controlului de constituționalitate a încetat să mai producă efecte juridice din momentul în care a operat transferul de proprietate, astfel încât acesta nu mai este în vigoare. De altfel, efectele produse de un asemenea act normativ nu constituie o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței judecătorești.

Ca atare, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, excepția ridicată este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 336/1961

privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul Craiova, regiunea Oltenia, excepție ridicată de Cornelia Nicola, Mircea Nicola și Adela Aida Petrică în Dosarul nr. 1.301/CIV/2004 al Curții de Apel Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2005.