Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 71/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) și (3), art. 7, art. 11 alin. (3) și (5), art. 13 alin. (2) și art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) și art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4) și art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) și art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prezumat în vigoare

Data actului: 8 februarie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 380 din 5 mai 2005
Citat de: 2 acte
Citează: 14 acte
Structură: 2 articole · 30.032 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) și (3), art. 7, art. 11 alin. (3) și (5), art. 13 alin. (2) și

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d), art. 117 alin. 3, art. 149 și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4),

art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 49 alin. (2) și

art. 54 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin reprezentant Ion Antonescu, și părțile Elena Lupu, Ștefan Oprea, Livia Dima, lipsind partea Steluța Safta-Lambru, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că reprezentantul autorului excepției a depus o cerere prin care solicită scoaterea cauzei de pe rolul Curții și înaintarea către Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în scopul completării dosarului cu anumite înscrisuri a căror lipsă a constatat-o.

Președintele acordă cuvântul pe cererea formulată.

Reprezentantul autorului excepției și părțile prezente solicită admiterea cererii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.

Curtea respinge cererea formulată de reprezentantul autorului excepției.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepției susține oral notele scrise depuse la instanța care a sesizat Curtea Constituțională, solicitând admiterea excepției de neconstituționalitate.

Părțile prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prin

Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra acestei excepții, în sensul respingerii ei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d), art. 117 alin. 3, art. 149 și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, art. 21 alin. (4),

art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 49 alin. (2) și

art. 54 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reînregistrare a acestui partid politic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile următoarelor articole din Constituție: art. 1, 4, 8, 10, 11, 15, 16, 20, 21, 24, art. 27 alin. (1), art. 28, art. 30 alin. (1), (2) și (3), art. 31, 36, art. 37 alin. (1), art. 40, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) și (6), art. 129, 131, 132, 133, 135, 136, 137, art. 142 alin. (1), art. 146, 148, 149, 151 și art. 154 alin. (1).

Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziții din acte internaționale ori a actelor internaționale în integralitatea lor: Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; Protocolul nr. 11 și Protocolul nr. 12 adiționale la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 1, 3 și 5 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 2, 3, 5 și 6 din Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum și capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia pentru următoarele motive: sintagma cuprinsă în

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 , potrivit căreia "vor fi transmise în conformitate cu

art. 52 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice", "constituie o mare gafă a puterii legislative, care, deși avea acte normative promulgate în noua ordine de drept, de după Revoluția din 1989, a preferat totuși un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar";

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 43/2003

"situează partidele politice mai presus de lege, contravenind art. 16 din Constituție";

art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003

contravine art. 1 și 56 din Constituție, întrucât "intenția de a ascunde identitatea donatorului contravine grav transparenței în care trebuie să vedem cum se alimentează și de către cine conturile unui partid politic";

art. 21 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4), art. 11, 20, 21, 24, 54, 57, în general, și ale art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 și 149 din Constituție, în special, deoarece "prin acesta puterea legislativă limitează drepturile puterii judecătorești, împiedicând justițiabilii să beneficieze de dispozițiile art. 129 din Constituție cu privire la folosirea căilor de atac";

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

încalcă dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și (2), art. 27 alin. (1), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) și (6), art. 131 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148 alin. (2), art. 154 alin. (1) din Constituție, întrucât "interzic justițiabililor calea de atac a recursului și favorizează înregistrarea partidelor politice după criteriile intereselor de grup";

art. 2 din Legea nr. 14/2003

aduce atingere art. 154 alin. (1) raportat la art. 148 alin. (2) din Constituție "prin omisiunea de a se prevedea, în conținutul său, obligația de a promova valorile solidarității". Celelalte texte de lege criticate sunt raportate la articolele din Constituție, fără se arăta în ce constă pretinsa încălcare a dispozițiilor din Legea fundamentală.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar "faptul că anumite texte de lege nu ar constitui soluția cea mai bună pentru reglementarea anumitor raporturi sociale nu poate fi cenzurat pe calea controlului de constituționalitate".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Autorul excepției susține că textele criticate din

Legea nr. 90/2003

încalcă o serie de articole din Constituție, pe care le enumeră, fără a arăta în ce constă această încălcare. Art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat este în concordanță cu articolele din Constituție pretins încălcate, deoarece numai partidele politice constituite în conformitate cu

Legea nr. 14/2003

pot beneficia de prevederile

Legii nr. 90/2003 , și nu orice organizație autointitulată "partid".

Criticile aduse prevederilor

Legii nr. 43/2003

nu sunt întemeiate, întrucât de scutirea de impozite și taxe prevăzută de art. 3 alin. (3) beneficiază toate partidele politice legal înregistrate, fără nici o discriminare. Legiuitorul are libertatea, în concordanță cu art. 139 din Constituție, de a stabili impozite și taxe, precum și scutirea de la plata acestora. Reglementările cuprinse în art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) și (3) și în

art. 7 din Legea nr. 43/2003

au ca scop asigurarea unei transparențe depline în privința surselor de finanțare și a resurselor de care beneficiază partidele politice, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar de la bugetul de stat, sub forma subvenției pentru campania electorală.

Prevederile

art. 11 din Legea nr. 43/2003

au fost abrogate prin

Legea nr. 90/2003 , astfel încât nu mai pot face obiectul excepției de neconstituționalitate.

Dispozițiile art. 21 alin. (4) și ale

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

sunt în concordanță cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, legiuitorul având competența de a stabili căile de atac care sunt puse la dispoziția părților într-un proces.

Articolul 75

alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

asigură totala independență financiară a Curții Constituționale, deoarece aceasta își aprobă propriul buget, pe care îl trimite Guvernului pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat, care este supus și aprobării Parlamentului, fiind exclusă orice ingerință din partea Guvernului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Asupra dispozițiilor art. 21 alin. (4) și ale

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 65/2004

și prin

Decizia nr. 230/2004 , excepțiile fiind ridicate de același autor. Considerentele reținute de Curte în aceste decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Celelalte dispoziții legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, în raport cu obiectul acesteia, așa încât excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozițiile art. 21 alin. (4) și ale

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

nu aduc atingere art. 21 și 129 din Constituție, întrucât accesul la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, dar nu întotdeauna trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 119/2003, nr. 65/2004 și nr. 230/2004.

Articolul 11

alin. (3) din Legea nr. 43/2003

a fost abrogat prin

Legea nr. 90/2003 , prin urmare în privința acestui text de lege excepția este inadmisibilă. Celelalte dispoziții legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției și ale părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) și (3), art. 7, art. 11 alin. (3) și (5), art. 13 alin. (2) și

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d), art. 117 alin. 3, art. 149 și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4),

art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, art. 49 alin. (2) și

art. 54 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la textele de lege criticate se impun următoarele observații:

- la data sesizării Curții Constituționale,

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003

era abrogat expres prin

art. 12 din Legea nr. 90/2003 , fără ca dispozițiile sale să fie preluate;

- ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională, art. 21, art. 149 și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate expres prin

art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Dispozițiile art. 21 și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

nu au fost preluate în conținutul

Legii nr. 304/2004 . Dispozițiile

art. 149 din Legea nr. 92/1992

au fost preluate cu modificări și completări în

art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ;

- ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională, dispozițiile

art. 117 alin. 3 din Legea nr. 92/1992

au fost abrogate expres prin

art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004

privind statutul magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Conținutul acestuia a fost preluat în

art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ;

- ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională, dispozițiile

art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 92/1992

au fost abrogate expres prin

art. 72 alin (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004. Conținutul art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) se regăsește în

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 , cu excepția sintagmei criticate de autorul excepției, "la recomandarea ministrului justiției", care nu a fost preluată;

- la data sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 47/1992

suferise modificări și completări prin

Legea nr. 232/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004, fiind, prin urmare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Soluția legislativă cuprinsă în art. 49 alin. (2) și art. 54 s-a păstrat în esență, fiind cuprinsă în art. 75 alin. (2) și

art. 78 din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Ca urmare a modificărilor legislative menționate mai sus, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească,

art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară,

art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul magistraților, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4),

art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) și

art. 78 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 privitor la statul român, art. 4 privitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 8 referitor la pluralismul și partidele politice, art. 10 privitor la relații internaționale, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privitor la secretul corespondenței, art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare, art. 30 alin. (2) privitor la interzicerea cenzurii și art. 30 alin. (3) referitor la libertatea presei, art. 31 privitor la dreptul la informație, art. 36 privitor la dreptul de vot, art. 37 alin. (1) privitor la dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 46 privitor la dreptul la moștenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 49 privitor la protecția copiilor și a tinerilor, art. 50 referitor la protecția persoanelor cu handicap, art. 51 privitor la dreptul de petiționare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 referitor la fidelitatea față de țară, art. 55 privitor la apărarea țării, art. 56 privitor la contribuții financiare, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești și art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative, art. 129 privitor la folosirea căilor de atac, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, art. 132 referitor la statutul procurorilor, art. 133 privitor la rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 privitor la economia României, art. 136 privitor la proprietate, art. 137 privitor la sistemul financiar, art. 142 alin. (1) referitor la Curtea Constituțională, art. 146 privitor la atribuțiile Curții Constituționale, art. 148 privitor la integrarea în Uniunea Europeană, art. 149 referitor la aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, art. 151 privitor la procedura de revizuire a Constituției și ale art. 154 alin. (1) privitor la conflictul temporal de legi.

Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziții din acte internaționale ori a actelor internaționale în integralitatea lor: Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; Protocolul nr. 11 și Protocolul nr. 12 adiționale la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 1 privitor la protecția proprietății, art. 3 referitor la dreptul la alegeri libere și art. 5 privitor la raportarea la convenție din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art. 8, 9, 10, 21, 28 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; art. 2, 3, 5 și 6 din Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum și capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

privind vânzarea spațiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, precum și art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) și (3), art. 7, art. 11 alin. (5), art. 13 alin. (2) și

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale sunt norme juridice care se aplică partidelor politice care au fost deja înregistrate în condițiile legii, or cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună, așa încât excepția de neconstituționalitate a textelor de lege menționate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Anterior datei la care Curtea Constituțională a fost sesizată, dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003

au fost abrogate, iar soluția legislativă cuprinsă în acestea nu a fost preluată. Așa fiind, în temeiul prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Dispozițiile art. 21 și ale

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească au fost abrogate expres după data la care Curtea Constituțională a fost sesizată, fără ca soluția legislativă conținută de acestea să fie preluată, așa încât excepția de neconstituționalitate a textelor de lege menționate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Cu privire la dispozițiile

art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 92/1992 , Curtea reține că acestea au fost abrogate expres după data sesizării Curții Constituționale, fiind preluate parțial în

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 . Sintagma criticată de autorul excepției nu a fost preluată, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 92/1992

urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Curtea observă că dispozițiile

art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , ale

art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , ale art. 75 alin. (2) și ale

art. 78 din Legea nr. 47/1992

nu au incidență în cauză, așa încât excepția de neconstituționalitate a textelor de lege menționate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 14/2003 , Curtea constată că aceasta vizează faptul că textul de lege, în conținutul său, omite să prevadă "obligația de a promova valorile solidarității". Așadar, se are în vedere o omisiune legislativă, or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În consecință, excepția de neconstituționalitate a

art. 2 din Legea nr. 14/2003

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea observă că autorul excepției a mai invocat în același dosar al instanței de fond, respectiv Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) și ale

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , prevalându-se de aceleași dispoziții constituționale și aceeași motivare ca în prezenta cauză. Astfel, în urma sesizării sale, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 230 din 25 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2004, asupra constituționalității art. 21 alin. (4) și a

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 , respingând critica de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că în jurisprudența sa, așa cum reiese și din

Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constituțională a statuat că aceleași părți și pentru aceleași motive nu pot reitera excepția de neconstituționalitate, întrucât s-ar încălca autoritatea lucrului judecat, excepția de neconstituționalitate ce privește dispozițiile art. 21 alin. (4) și ale

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea reține că dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 14/2003 , potrivit cărora "În fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate să-și actualizeze listele de membri, cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 19 alin. (3) și (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul București până la data de 31 decembrie a acelui an", au fost adoptate în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii [...]", fără a aduce atingere prevederilor constituționale și dispozițiilor din actele internaționale invocate de autorul excepției. Scopul acestor prevederi legale este confirmarea, în fiecare an preelectoral, a îndeplinirii uneia dintre condițiile obligatorii ce privesc înființarea partidului politic, și anume existența numărului minim al membrilor fondatori și dispersia teritorială a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003

privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale,

art. 121 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară,

art. 91 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul magistraților, art. 2, art. 21 alin. (4) și

art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , art. 75 alin. (2) și

art. 78 din Legea nr. 47/1992

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) și d) și

art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de același autor în același dosar.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
______________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.