Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 117/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum și ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004

prezumat în vigoare

Data actului: 24 februarie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 405 din 13 mai 2005
Citează: 18 acte
Structură: 4 articole · 22.298 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 33/2001 26 februarie 2001 (prevederi anume) privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categori…

Constantin Doldur - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepție ridicată de Ioan Mihai Alexandru, Georgescu Cerasela, Manea Ștefan Marian, Stoian Andreia Mirela, Popa Meda Mihaela, Sârbu Anne Mary, Ionescu Alexandru Daniel, Deaconu Alexandrina Lili, Cristodor Adriana Denisa, Ispas Marius Cristian, Anton Eugen, Panțuru Angelica, Roman Mihai, Chiriazi Ioan Sorin Daniel, Florescu Bogdan, Burtea Irina Ștefania, Panait Română, Burcă Daniel, Constantinescu Mariana, Ghiță Ludmila, Stoica Cornelia, Micică Ioana, Radu Maria, Udor Maria, Ghimbășanu Antoaneta, Gheorghe Simona, Vlad Maria, Stoica Gina și Petre Mihaela în Dosarul nr. 7.098/LM/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, precum și de Toboltoc Irina, Velican Maria-Daniela, Chiper Jănică, Kovacs Ildiko, Rusu Cătălin Ioan, Ștambirț Lidia în Dosarul nr. 2.069/2004 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 47D/2005 și nr. 50D/2005 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 50D/2005 la Dosarul nr. 47D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece textele de lege criticate au avut un caracter temporar, ele nemaifiind în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. De altfel, arată că dreptul salarial pretins de autorii excepției nu este un drept constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 ianuarie 2005, pronunțate în Dosarul nr. 7.098/LM/2004 și Dosarul nr. 2.069/2004, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă și, respectiv, Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepția a fost ridicată de către Ioan Mihai Alexandru, Georgescu Cerasela, Manea Ștefan Marian, Stoian Andreia Mirela, Popa Meda Mihaela, Sârbu Anne Mary, Ionescu Alexandru Daniel, Deaconu Alexandrina Lili, Cristodor Adriana Denisa, Ispas Marius Cristian, Anton Eugen, Panțuru Angelica, Roman Mihai, Chiriazi Ioan Sorin Daniel, Florescu Bogdan, Burtea Irina Ștefania, Panait Română, Burcă Daniel, Constantinescu Mariana, Ghiță Ludmila, Stoica Cornelia, Micică Ioana, Radu Maria, Udor Maria, Ghimbășanu Antoaneta, Gheorghe Simona, Vlad Maria, Stoica Gina și Petre Mihaela în Dosarul nr. 7.098/LM/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, precum și de către Toboltoc Irina, Velican Maria-Daniela, Chiper Jănică, Kovacs Ildiko, Rusu Cătălin Ioan, Ștambirț Lidia în Dosarul nr. 2.069/2004 al Tribunalului Covasna, cu prilejul soluționării unor cauze privind drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate contravin art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens arată că, potrivit

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , magistrații și celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu indemnizația brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică, deoarece aplicarea

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 . Prin

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, iar prin

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , până la 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. În consecință, autorii excepției consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul la concediul de odihnă plătit, care include, în opinia autorilor excepției, și dreptul la prima de vacanță.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece dreptul la prima de vacanță nu este un drept fundamental prevăzut și garantat de Constituție și nu intră în sfera de aplicare a art. 53 din Constituție.

Tribunalul Covasna consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, "întrucât în speță nu este vorba de suspendarea unui drept constituțional, ci a unui drept instituit printr-o lege specială".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

este întemeiată. În acest sens arată că art. 41 alin. (2) din Constituție consacră dreptul la concediul de odihnă plătit, drept ce are două componente. Prima componentă, nepatrimonială, constă în însăși efectuarea concediului. A doua componentă este cea patrimonială, care cuprinde și dreptul la prima de concediu. Suspendarea acordării primei de concediu echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, nefiind incidentă în acest caz vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute în art. 53 din Constituție, care permit o asemenea restrângere. În aceeași ordine de idei, amintește că art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. De asemenea, arată că "a admite soluția constituționalității suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale". În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , Guvernul consideră că, în conformitate cu prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , este inadmisibilă. În acest sens arată că aceste dispoziții legale se supun principiului anualității bugetului de stat, consacrat de art. 138 alin. (2) din Constituție, astfel că nu mai sunt în vigoare.

Avocatul Poporului apreciază că

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, deoarece dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă prevederilor

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003

apreciază că aceasta este inadmisibilă. În acest sens, în punctul de vedere prezentat se arată că, potrivit principiului anualității bugetului de stat, aceste texte de lege și-au încetat aplicarea înainte ca instanța de contencios constituțional să fie sesizată cu excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată prin

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, precum și dispozițiile

art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.

Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

Articolul III

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";

Articolul 12

alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "(4) Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";

Articolul 10

alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "(3) Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

Legea nr. 386/2001 , cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";

Articolul 9

alin. (7) din Legea nr. 507/2003 : "(7) Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004."

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005, și

Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 16 martie 2005, Curtea, în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins ca fiind inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ridicate, constatând că prevederile legale criticate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, a reținut că dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, iar cele ale

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002

și ale

art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.

Prin aceleași decizii, Curtea a reținut că dispoziția referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată, în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate, în

Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005."

În consecință, Curtea a analizat constituționalitatea acestor dispoziții legale în raport cu prevederile constituționale invocate și a respins criticile de neconstituționalitate ale autorilor excepției ca neîntemeiate, reținând că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă".

De asemenea, Curtea a statuat că "dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecție socială garantată de prevederile constituționale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție".

În ceea ce privește magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, că dispozițiile legale referitoare la acordarea primei de concediu au fost abrogate, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 347/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care prevede că: "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale

art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum și ale

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , excepție ridicată de Ghiță Ludmila, Stoica Cornelia, Micică Ioana, Radu Maria, Udor Maria, Ghimbășanu Antoaneta, Gheorghe Simona, Vlad Maria, Stoica Gina și Petre Mihaela, personal auxiliar de specialitate, în Dosarul nr. 7.098/LM/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2005.

PREȘEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
______________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.