Decizia nr. 179/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.038/2004 al Judecătoriei Călărași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.038/2004, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Vergil Catană în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat îngrădește dreptul la un proces echitabil, întrucât nu permite tragerea la răspundere pentru o infracțiune mai gravă, încadrarea faptei și sancțiunea aplicată fiind determinate de numărul de zile de îngrijiri medicale pe care textul le prevede, care nu sunt întotdeauna suficiente pentru o vindecare completă. Se mai arată că se aduce atingere, prin aceleași dispoziții legale, și dreptului la apărare, întrucât acestea conțin "expresia abstractă «îngrijiri medicale», fără a face vreo referire la îngrijirile medicale pentru o vindecare completă".

Judecătoria Călărași consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că "partea a invocat această excepție de neconstituționalitate [...] motivat de faptul că este nemulțumită de zilele de îngrijiri medicale ce i-au fost acordate, dar această încadrare juridică a faptelor este în funcție de zilele de îngrijiri medicale stabilite pe baza rapoartelor de expertiză medico-legală, care nu pot conduce la concluzia neconstituționalității art. 180 alin. 2 din Codul penal".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât norma penală criticată nu încalcă principiile recunoscute și garantate de Constituție și, de asemenea, nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru partea vătămată din procesul penal.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost valorificate de art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât acestea "nu opresc părțile interesate de a se adresa instanțelor judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil".

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins: "Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că susținerile autorului excepției nu reprezintă critici de neconstituționalitate. În realitate, acesta este nemulțumit de faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale care i-au fost acordate nu ar permite o eventuală sancționare mai aspră a inculpaților, printr-o altă încadrare juridică a faptei acestora. De asemenea, autorul excepției critică modul de redactare a textului art. 180 alin. 2 din Codul penal, întrucât expresia "îngrijiri medicale" este prea abstractă. În opinia sa, legiuitorul trebuie să se refere la îngrijirile medicale necesare vindecării complete a persoanei lovite.

Curtea reține că nu intră în competența sa să se pronunțe asupra aprecierilor formulate cu privire la conținutul și oportunitatea reglementărilor legale. Sub acest aspect, numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute de Constituție. Aceasta reiese și din dispozițiile

art. 2 alin (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, art. 180 alin. 2 din Codul penal, care incriminează una dintre modalitățile infracțiunii de lovire sau alte violențe, nu conține nici o dispoziție de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil sau dreptului la apărare, neîngrădind în nici un fel posibilitatea părților de a-și angaja apărător și de a se prevala de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, instanța urmând a aprecia, în funcție de probele administrate în cauză, dacă faptele săvârșite se încadrează în dispozițiile art. 180 alin. 2 din Codul penal sau constituie o infracțiune cu un grad mai ridicat de pericol social, sancționată în consecință.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.038/2004 al Judecătoriei Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.