Decizia nr. 182/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Truță, prin mandatar Marin Frunză, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.577/P/2004, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Victor Truță, prin mandatar Marin Frunză, în dosarul menționat, având ca obiect plângerea formulată împotriva Rezoluției nr. 1.247/II/2/27 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 278 din Codul de procedură penală este neconstituțional, deoarece "prevede expres și limitativ posibilitatea de a fi controlată soluția dată de procuror doar de către primul procuror al parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dat soluția", nu și de "parchetul ierarhic superior și de către conducătorul Ministerului Public", ceea ce face ca aceste prevederi legale să fie "discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", încălcând "principiul controlului ierarhic, dreptul privind interzicerea discriminării, principiul universalității, principiul statului de drept [...], principiul disponibilității".

Judecătoria Galați, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Câtă vreme competența de judecată este stabilită prin lege, petentul poate ataca soluția dispusă de procuror numai în condițiile prevăzute în procedura penală. Se mai arată că, și în situația în care soluția procurorului nu poate fi atacată până la procurorul general al României, aceasta este supusă controlului instanțelor judecătorești, simplificarea procedurilor desfășurate în fața organelor parchetului având ca rațiune tocmai asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, respectiv celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției. Se arată că principiul disponibilității nu este de ordin constituțional, ci un principiu fundamental care guvernează desfășurarea procesului civil, care nu are semnificația instituirii de către justițiabili a unor căi de atac. Totodată, se arată că nici unul dintre textele constituționale, respectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate în motivarea excepției, nu impune o anumită soluție referitoare la reglementarea controlului ierarhic asupra soluțiilor procurorului, precum și faptul că, ulterior exercitării controlului asupra soluției de către procurorul ierarhic superior cu respectarea art. 131 și art. 132 din Constituție, orice persoană care consideră că a fost vătămată prin această soluție o poate ataca la instanța judecătorească.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 131 și art. 132 și nu aduc atingere, sub nici un aspect, valorilor supreme garantate de art. 1 din Constituție. Totodată, se arată că art. 278 din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără vreo deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie sau orice altă situație, astfel încât nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate formulată în raport cu prevederile art. 11 și art. 20 din Constituție, raportate la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la art. 15 din Constituție și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se apreciază că nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.

Rezoluțiile sau ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.

Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției consideră că acest text legal încalcă prevederile constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor și libertăților fundamentale, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public și ale art. 132 privind statutul procurorilor, cu raportare la prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 14 privind interzicerea discriminării și în art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că art. 278 din Codul de procedură penală nu numai că nu aduce atingere dispozițiilor constituționale privind rolul Ministerului Public și statutul procurorilor, ci constituie o concretizare a acestora, dând expresie chiar principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că legiuitorul nu a reglementat, în textul criticat, posibilitatea ca persoana interesată să sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, după soluționarea nefavorabilă a plângerii sale de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale privind statul de drept, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror", asigurând astfel deplinul acces la justiție al persoanei interesate, așadar realizarea unui drept al persoanei ce reprezintă o valoare supremă, garantată în statul de drept, în conformitate cu art. 1 din Constituție.

Curtea mai constată că art. 278 din Codul de procedură penală nu cuprinde privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalității în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea să promoveze împotriva acestora căile de atac prevăzute de lege. Așa fiind, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, și, prin urmare, nici a celor cuprinse în art. 11 și în art. 20 din Constituție, referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, respectiv la tratatele internaționale privind drepturile omului.

Cât privește prevederile art. 15 din Constituție, precum și cele ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, acestea nu au incidență în cauză, autorul excepției mărginindu-se de altfel să invoce aceste dispoziții, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Truță, prin mandatar Marin Frunză, în Dosarul nr. 2.577/P/2004 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.