Decizia nr. 218/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată Gabriel Corin Ilderim Klein Kirițescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal sunt prezente părțile.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, pentru motivele pe care le-a invocat cu ocazia ridicării excepției în fața instanței de judecată. De asemenea consideră că prevederile legale criticate contravin art. 77 alin. 1 din Constituția Europeană. În susținere depune note scrise.
Partea Simona Hodoș solicită respingerea excepției, invocând motive care privesc situații de fapt ale litigiului aflat pe rolul instanței de judecată
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale, fiind o expresie a exercitării cu bună credință a drepturilor și libertăților constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.413/2004, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Gabriel Corin Ilderim Klein Kirițescu într-un proces având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că teza a doua a art. 1298 din Codul civil contravine principiului constituțional al garantării proprietății. Consideră că, din interpretarea textelor constituționale și a actelor internaționale invocate, sancțiunea prevăzută de teza întâi a acestui articol este suficientă, fără a mai fi necesară teza a doua a aceluiași articol.
Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile cu caracter special prevăzute de Codul civil pentru diferite categorii de contracte trebuie interpretate în corelare cu dispozițiile din același cod care reglementează teoria generală a obligațiilor. Astfel, Guvernul consideră că textul criticat nu îngrădește dreptul de proprietate privată, garantată și ocrotită în mod egal de Constituție, ci dă expresie principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, prevăzut de art. 57, fiind și în concordanță cu art. 1 alin. (3) din Constituție.
Avocatul Poporului consideră că textul criticat este constituțional și nu contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția are ca obiect prevederile art. 1298 teza a doua din Codul civil, text care are următorul conținut: "[...] dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii."
Autorul excepției consideră că sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.
De asemenea, în dezbaterile din fața Curții Constituționale acesta a susținut că sunt încălcate și prevederile art. 77 alin. 1 din Constituția Europeană.
Cu privire la extinderea criticii de neconstituționalitate în raport cu aceste din urmă prevederi, Curtea constată că nu este legal sesizată, deoarece în cererea prin care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate în fața instanței, precum și în încheierea de sesizare a Curții Constituționale nu a fost invocată încălcarea acestor prevederi, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;". Totodată, conform
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. [...]"
Așadar, Curtea va analiza dispozițiile legale criticate doar în raport de următoarele prevederi:
- Art. 44 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.";
- Art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
Articolul 1298
din Codul civil reglementează situația în care, în cazul vânzării prin dare de arvună, potrivit art. 1297 din același cod, una dintre părți nu își execută obligațiile. În acest caz poate fi vorba fie de cumpărătorul care nu își va putea recupera arvuna dată, în situația în care nu își execută obligațiile rezultate din contract, fie de vânzătorul care a primit arvuna și care, în situația neexecutării obligațiilor ce îi revin, va restitui dublul arvunei primite de la cumpărător (art. 1298 teza întâi).
Pe lângă aceste posibilități, Codul civil mai prevede, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor, reglementat de art. 1073 și următoarele, și pe aceea ca partea care nu este în culpă să ceară executarea obligației de a încheia în viitor contractul de vânzare, ce este o obligație de a face. Această din urmă soluție se poate realiza în cazul prevăzut de teza a doua a art. 1298 din Codul civil. Posibilitatea uneia dintre părți de a cere, atunci când dorește, încheierea contractului de vânzare în cazul prevăzut de teza a doua reprezintă alternativa la sancțiunea ce se poate aplica potrivit tezei întâi a aceluiași articol. Prin urmare aceste prevederi speciale din Codul civil trebuie interpretate în acord cu prevederile privind teoria generală a obligațiilor.
Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate, ci reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care creditorul le are la dispoziție în cazul când cealaltă parte nu își îndeplinește obligația asumată prin contract. În consecință, critica autorului excepției de neconstituționalitate, referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, nu poate fi primită, aceste dispoziții constituționale fiind în concordanță și cu dispozițiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De altfel, Curtea constată că textul legal criticat este expresia exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale, principiu proclamat de art. 57 din Constituție.
Curtea mai reține că, dacă s-ar lua în considerare nemulțumirea autorului excepției, în opinia căruia ipoteza "executării vinderii" n-ar mai trebui a fi reglementată de text, întrucât sancțiunea prevăzută de teza întâi este suficientă, acest lucru ar însemna ca, depășindu-și competența sa, Curtea să poată modifica prevederea legală supusă controlului, ceea ce este contrar atât Constituției, cât și
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepție ridicată de Gabriel Corin Ilderim Klein Kirițescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.