Decizia nr. 206/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 8.966/2004 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal lipsește partea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.966/2004, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de instanță, din oficiu, în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Focșani consideră că textul de lege criticat limitează în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanță. Astfel, între acestea nu a fost prevăzut de legiuitor și rechizitoriul, act prin care procurorul poate da soluții de natura celor prevăzute expres de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, respectiv, cum este cazul în speță, se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Se arată că, "în acest fel, persoanei față de care s-a luat o asemenea măsură prin rechizitoriu nu i s-a dat posibilitatea ca, la fel ca cei față de care măsura s-a dispus prin ordonanță sau rezoluție, să se adreseze instanței cu plângere", dispoziția legală criticată fiind discriminatorie și încălcând liberul acces la justiție. Se apreciază că "ar fi necesar ori să se interpreteze dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală în sensul că reglementează plângerea făcută împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, indiferent de actele procesuale prin care sunt luate, ori legiuitorul să intervină prin reglementarea și a dreptului persoanei nemulțumite de o măsură luată prin rechizitoriu, alta decât trimiterea în judecată, de a se adresa instanței de judecată".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere ale excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1). Se arată că rechizitoriul este actul de sesizare a instanței de judecată prin care se realizează tocmai liberul acces la justiție, precum și faptul că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. în susținerea acestei opinii arată că prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată, se arată că textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1), având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime."

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra constituționalității art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de critici similare. în acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, și

Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005.

Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror", asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală.

Au deschisă calea accesului a justiție, prin posibilitatea de a formula plângere la instanțele judecătorești în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, atât "persoana vătămată", cât și "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate". Așadar, textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalității în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând soluții de netrimitere în judecată, aplică sancțiuni cu caracter administrativ nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența Curții Constituționale. De asemenea, nu este de competența Curții Constituționale reglementarea dreptului persoanei nemulțumite de o măsură luată prin rechizitoriu, alta decât trimiterea în judecată, de a se adresa instanței de judecată. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența mai sus amintită, prin astfel de critici se vizează extinderea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției și la alte situații neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speța de față, rechizitoriul. Acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 8.966/2004 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.