Decizia nr. 129/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Pața, Ovidiu Todașcă și Angelica-Mariana Bulughiană în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune, de asemenea, să se facă apelul și în dosarele nr. 55D/2005 și nr. 56D/2005 care au ca obiect aceleași excepții de neconstituționalitate, ridicate de Constantin Boguș, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Pașcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuța Rusu, Suzănica Asofiei și Petrișor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 54D/2005, nr. 55D/2005 și nr. 56D/2005 au obiect identic, pune în discuție din oficiu problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 55D/2005 și nr. 56D/2005 la Dosarul nr. 54D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicarea înainte de data sesizării Curții Constituționale. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a acestor prevederi legale ca fiind inadmisibilă. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , arată că dreptul la prima de concediu nu reprezintă un drept fundamental și pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 13/C/2005, nr. 12/C/2005 și nr. 18/C/2005, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Pața, Ovidiu Todașcă, Angelica-Mariana Bulughiană, Constantin Boguș, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Pașcovici, Daniela Baboi-Schmegner, Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuța Rusu, Suzănica Asofiei și Petrișor Manolache cu prilejul soluționării unor acțiuni civile al căror obiect îl constituie pretenții privind drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate contravin art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens, arată că, potrivit

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , magistrații și celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu indemnizația brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat, deoarece aplicarea

art. 41^1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996

a fost suspendată prin

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 , iar prevederile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

au abrogat dispozițiile

Legii nr. 50/1996

referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora. În consecință, consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit, care include în opinia lor și dreptul la prima de vacanță.

Tribunalul Suceava - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât dreptul la prima de concediu nu se confundă cu dreptul la concediu de odihnă plătit și nu este un drept fundamental, garantat de Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției, întrucât dreptul la prima de concediu nu este un drept garantat de Constituție.

Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că prevederile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și ale

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

sunt constituționale. În acest sens, arată că suspendarea dreptului la prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum și abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt conforme prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora salariații au dreptul la măsuri de protecție socială "stabilite prin lege", după cum precizează textul constituțional.

Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată și modificată prin

Legea nr. 386/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziții potrivit cărora: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din

Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 237/2000

pentru modificarea

Legii nr. 21/1999

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."

Autorii excepției invocă, de asemenea, neconstituționalitatea prevederilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, prevederi al căror conținut este următorul: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit

legii, acestora, din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 41 alin. (2): "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acordarea primei pentru concediu de odihnă, reglementată de

art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost suspendată prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 .

Mai apoi, dispozițiile

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, au prevăzut că "(4) Termenele prevăzute la

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată și modificată prin

Legea nr. 386/2001 , se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002."

În sfârșit, dispozițiile

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

au abrogat prevederile legale referitoare la acordarea primei pentru concediu în ceea ce îi privește pe magistrați, cât și personalul de specialitate asimilat.

Autorii excepției susțin că suspendarea acordării primei pentru concediu, precum și abrogarea dreptului la primă pentru concediu constituie o restrângere neconstituțională a acestui drept, precum și o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră dreptul la concediu de odihnă plătit.

Curtea constată că prevederile legale criticate au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005, și prin

Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 16 martie 2005, Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins ca fiind inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ce priveau

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , constatând că aceste prevederi legale au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, a reținut că dispozițiile

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

și-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, iar cele ale

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, ambele date fiind anterioare sesizării Curții Constituționale.

Prin

Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate care priveau

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , statuând că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă". De asemenea, a reținut că "dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecție socială garantată de prevederile constituționale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001

privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești și ale

art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepție ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Pața, Ovidiu Todașcă și Angelica-Mariana Bulughiană în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava - Secția civilă, de Constantin Boguș, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Pașcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al aceleiași instanțe și de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuța Rusu, Suzănica Asofiei și Petrișor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiași instanțe.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2005.