Decizia nr. 197/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din Legea învățământului nr. 84/1995 , precum și a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995
prezumat în vigoare republicat
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern", alin. (3^1) și (3^2) din
Legea învățământului nr. 84/1995
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Georomservices" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției domnul avocat Antonie Iorgovan, în baza delegației depuse la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, întrucât consideră că textele de lege criticate, prin care se instituie o procedură administrativă de despăgubire a societății comerciale pentru imobile ce se reintegrează în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și potrivit cărora despăgubirea nu este prealabilă și se stabilește în mod unilateral chiar de autoritățile publice care dispun exproprierea, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și ale art. 136 alin. (5).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.721/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională, la data de 22 noiembrie 2004, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din
Legea nr. 84/1995 , republicată, precum și a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Georomservices" - S.A. din Ploiești într-o cauză civilă având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 61 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești - Secția civilă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate, care prevăd etapele ce trebuie parcurse în ipoteza preluării de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a unor imobile necesare procesului de instruire și educație, indiferent de statutul capitalului social al societății ce are calitatea de proprietar, precum și competența exclusivă a Guvernului de a stabili și de a acorda despăgubirile "pe care le crede de cuviință" pentru imobilul expropriat, contravin art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5) din Constituție. În acest sens, se arată că dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (6) prevăd în mod expres că stabilirea despăgubirilor necesită acordul proprietarului expropriat sau, în lipsa acestuia, intervenția instanței de judecată; or, conform ipotezei
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2003 , pentru imobilele deja integrate în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, "acordarea justei despăgubiri rămâne la bunul plac al Guvernului care nu poate fi silit de către instanța judecătorească să plătească suma reală ce reprezintă contravaloarea imobilului". Așadar, atât
art. 166 alin. (3), (3^1), (3^2) din Legea nr. 84/1995 , cât și
art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
"instituie o procedură strict administrativă, în care sunt implicate doar autorități administrative și în care voința proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despăgubirii sau de a se adresa puterii judecătorești pentru a obține o sumă corectă și echitabilă, nu are nici o însemnătate". Prin acest "mod abuziv și arbitrar de a stabili cuantumul justei despăgubiri" se încalcă și alin. (1) și (2) al art. 44 din Constituție, precum și art. 136 alin. (5), "din moment ce nu este creată posibilitatea reală ca în cazul exproprierii prevăzute de Legea învățământului să se primească de către proprietar o despăgubire dreaptă - deci corect calculată - și prealabilă". Alin. (3) al art. 44 din Constituție este încălcat prin aceea că "despăgubirea ce se acordă nu este prealabilă trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educației", "din moment ce mai întâi operează reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, și de abia pe urmă se demarează «complexa» și «operativa» procedură de acordare a despăgubirii".
În sfârșit, în legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), se arată că textele de lege criticate împiedică persoana expropriată de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii și de a se adresa, în mod direct, puterii judecătorești pentru a obține recunoașterea dreptului.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, nici prin încheierea de sesizare și nici ca urmare a solicitării formulate în acest sens de Curtea Constituțională, prin Adresa nr. 6.698 din 2 decembrie 2004, în temeiul art. 15 din regulamentul său de organizare și funcționare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susținerea potrivit căreia textele de lege criticate reglementează "o procedură de despăgubire a societății expropriate" în care despăgubirea este "stabilită unilateral de autoritățile publice care au statutul de expropriator", se arată că aceste dispoziții reglementează reintegrarea fără plată în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire și de educație, iar nu o procedură specială de expropriere, de vreme ce statul nu a pierdut niciodată proprietatea acestor bunuri. Mai arată că în sprijinul unei asemenea opinii este și "faptul că în cuprinsul alin. (3) al art. 166 se precizează expres că aceste dispoziții nu se aplică bunurilor care au intrat în patrimoniul agenților economici privați", așa încât nici procedura administrativă reglementată de
art. 166 alin. (3), (3^1) și (3^2) din Legea nr. 84/1995 , prin care bunurile menționate sunt reintegrate în patrimoniul unităților aferente Ministerului Educației și Cercetării, pe baza unui protocol de predare-preluare și cu acordarea unei juste despăgubiri, nu se aplică agenților economici privați. În măsura în care bunuri de natura celor ce pot fi incluse în baza materială aferentă procesului de instruire și de educație sunt identificate în patrimoniul agenților economici privați și statul român dorește reintegrarea lor în patrimoniul unităților implicate în procesul de instruire și educare, urmează a se recurge la procedura exproprierii conform
art. 44 din Constituție și Legii nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În legătură cu susținerea potrivit căreia în condițiile textelor de lege criticate "despăgubirea ce se acordă nu este nici măcar prealabilă", se consideră că aceasta nu are aceeași natură juridică cu cea acordată în cadrul procedurii de expropriere și este opțiunea legiuitorului de a stabili acordarea unei juste despăgubiri ulterior încheierii protocolului de predare-primire, astfel că despăgubirea nu trebuie să fie prealabilă.
În sfârșit, cu privire la susținerile conform cărora prin dispozițiile de lege criticate "se dorește instituirea unui caz în care puterea judecătorească nu are posibilitatea de a se pronunța în mod direct asupra despăgubirilor cuvenite unui proprietar expropriat", se consideră că: art. 166 din lege nu are în vedere aplicarea unei proceduri de expropriere; art. II din ordonanță are în vedere imobilele preluate pe bază de protocol de predare-primire, până la data intrării în vigoare a acesteia și pentru care Guvernul a fost obligat prin hotărâri judecătorești să emită hotărâri de acordare de despăgubiri; puterea judecătorească are posibilitatea de a se pronunța asupra acordării despăgubirilor, în cadrul procedurilor prevăzute de legea criticată.
Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curții Constituționale nu este legală, întrucât încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunțată în Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3.721/2002, nu cuprinde și opinia instanței de judecată. Or, din interpretarea dispozițiilor imperative ale
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , rezultă "voința legiuitorului de a acorda instanței de judecată rolul unui filtru de acces la instanța de contencios constituțional", în același sens fiind și dispozițiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție. În sfârșit, se arată că "o interpretare contrară a acestor dispoziții constituționale și legale ar duce la concluzia că instanța de judecată nu este implicată în controlul de constituționalitate, ceea ce contravine literei și spiritului prevederilor Constituției referitoare la instanța de contencios constituțional".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din
Legea nr. 84/1995 , republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, precum și prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003.
Articolul 166
alin. (3) din
are următorul cuprins: "[...] Baza materială aferentă procesului de instruire și de educație, menționată la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În aceleași condiții se reintegrează fără plată și imobilele care, conform
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-primire. [...]"
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2003
prevede: " Art. I. - Articolul 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu două noi alineate, (3^1) și (3^2), cu următorul cuprins:
(3^1) Justa despăgubire prevăzută la alin. (3) se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și a Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare.
(3^2) Cuantumul despăgubirii se stabilește în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și ai Ministerului Finanțelor Publice, constituită prin ordin comun.
Articolul II
Pentru imobilele preluate pe bază de protocol de predare-preluare, în conformitate cu dispozițiile
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, și pentru care Guvernul a fost obligat prin hotărâri judecătorești să emită hotărâri de acordare a justei despăgubiri, aceasta se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului și a Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.
Cuantumul despăgubirii se stabilește în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de către comisia de evaluare prevăzută la alin. (3^2) al
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare."
În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5) din Constituție, care prevăd:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." ;
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. [...]
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție." ;
- Art. 136: "(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele:
Articolul 166
alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, prevede reintegrarea în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire și de educație, realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, precum și a imobilelor care au trecut, conform
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , în patrimoniul unor societăți comerciale. Totodată, dispune că reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-primire, iar justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. Autorul excepției consideră că măsura reintegrării, în condițiile prevăzute de acest text de lege, reprezintă o expropriere și, în consecință, sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" este contrară art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5) din Constituție potrivit cărora, în condițiile legii organice, proprietatea privată este inviolabilă și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Cu referire la aceste susțineri, Curtea constată că, în sensul prevederilor constituționale invocate,
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică reglementează cadrul legal pentru protecția, garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, în mod egal, indiferent de proprietar, și instituie procedurile de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, nici una dintre dispozițiile textului de lege criticat nu prevede exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cu justă și prealabilă despăgubire, potrivit cerințelor constituționale și legale arătate. Așa fiind, Curtea nu poate reține contrarietatea sintagmei "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern", cuprinsă în
art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , față de prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5).
De altfel, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției nu critică soluția legislativă cuprinsă în
art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , ci sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern", cuprinsă în textul legii menționate, precum și procedura de acordare a acesteia, instituită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2003 . În esență, potrivit motivelor de neconstituționalitate formulate, textele de lege criticate: "instituie o procedură strict administrativă, în care sunt implicate doar autorități administrative și în care voința proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despăgubirii sau de a se adresa puterii judecătorești pentru a obține o sumă corectă și echitabilă, nu are nici o însemnătate;" cuantumul "justei despăgubiri" este stabilit de Guvern în "mod abuziv și arbitrar"; "despăgubirea ce se acordă nu este prealabilă trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educației", "din moment ce mai întâi operează reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, și de abia pe urmă se demarează «complexa» și «operativa» procedură de acordare a despăgubirii"; împiedică persoana expropriată de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii și de a se adresa puterii judecătorești pentru a obține recunoașterea dreptului.
Așadar, autorul excepției invocă neconstituționalitatea unor prevederi referitoare la acordarea, de către Guvern, a justei despăgubiri și procedura stabilită pentru aceasta. În legătură cu aceste susțineri, Curtea constată că prin dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, legiuitorul a instituit o procedură administrativă specială, care să conducă la reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instruire și educație în patrimoniul Ministerului Educației și Cercetării, instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. Or, faptul că prin lege se stabilesc modalitățile de reintegrare a bazei materiale și de acordare a justei despăgubiri nu constituie o problemă de constituționalitate, ci o opțiune a legiuitorului, în legătură cu care Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează a fi respinsă, întrucât Curtea nu poate reține că prin textele de lege criticate sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) și (6) și art. 136 alin. (5) din Constituție.
În sfârșit, Curtea reține că excepția de neconstitu-ționalitate a fost ridicată într-o cauză în care Societatea Comercială "Georomservices" - S.A. din Ploiești a solicitat instanței de judecată obligarea Guvernului României la plata justei despăgubiri, în temeiul
art. 166 din Legea nr. 84/1995 , pentru imobilul său din municipiul Ploiești, str. Traian nr. 28. Prin
Hotărârea Guvernului nr. 969 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al
art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, s-a aprobat Societății Comerciale "Georomservices" - S.A. plata justei despăgubiri pentru imobilul preluat în domeniul public al municipiului Ploiești și în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiești. Pentru plată, prin hotărâre, se dispune efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura bugetului de stat pe anul 2004 și în volumul și structura bugetului Ministerului Educației și Cercetării pe anul 2004.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din
Legea învățământului nr. 84/1995 , precum și a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2003
pentru completarea
art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Georomservices" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.