Decizia nr. 204/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. a) și b) și a celor ale art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. a) și b) și a celor ale
art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodplast" - S.A. în Dosarul nr. 7.567/CA/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. Se arată că
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
a fost abrogată prin mai multe acte normative consecutive, iar prevederile Codului fiscal, ultimul act normativ abrogator, nu a mai preluat dispozițiile criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.567/CA/2004, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. a) și b) și a celor ale
art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodplast" - S.A. într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 19 lit. a) și b) și ale
art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
contravin prevederilor "art. 136 alin. (1) din Constituția României [devenit art. 137 alin. (1) după republicare], care stabilesc că formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului se reglementează prin lege".
Se susține totodată că, "deși în textele
Ordonanței Guvernului nr. 3/1992
[...] se prevăd o serie de norme generale privind organizarea, baza de impunere, cotele de impozitare, regimul deducerilor și obligațiile plătitorilor TVA, acestea sunt în totală contradicție cu dispozițiile
Hotărârii Guvernului nr. 768 din 20 noiembrie 1992
privind documentele legale folosite de agenții economici ca formulare privind aplicarea TVA, precum și cu prevederile
art. 6 alin. (2) ale Legii nr. 82/1991 , ale pct. 66 lit. b) alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 , și, nu în ultimul rând, [cu cele ale]
art. 2 din Ordinul ministrului finanțelor nr. 425/1998
și
art. 4 alin. (6) lit. m) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 , completată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 217/1999 ".
Autorul excepției arată, de asemenea, că prevederile criticate "nu îndeplinesc condiția impusă de art. 137 din Constituția României, în sensul că nu se explică în mod concret ce anume înseamnă sintagma «documente legal aprobate» în contextul aplicării situației expres prevăzute de dispozițiile art. 25 pct. B lit. b)".
Se apreciază totodată că dispozițiile criticate sunt neconstituționale și în raport cu "art. 41 alin. (7) din Constituția României [devenit art. 44 alin. (1) și (8) din Constituție, republicată], [...] potrivit cărora «Statul asigură protecția proprietății private, averea dobândită licit neputând fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii se prezumă»".
Autorul excepției consideră că, "prin măsurile abuzive luate de organele statului având la bază un act normativ inform, incomplet, se poate considera că această stare de lucruri este o imixtiune a statului, a legiuitorului român în activitatea comercială a firmei, lovindu-se direct în averea dobândită licit, încălcându-se în final acest drept constituțional fundamental al garantării și protecției proprietății private".
Totodată, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor art. 51 din Constituție [text abrogat și preluat de art. 1 alin. (5) din Constituție, republicată], care proclamă supremația Constituției și obligația respectării sale și a legilor.
Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă consideră că excepția este neîntemeiată, "întrucât ceea ce se critică este o pretinsă lacună a legii, or, Curtea Constituțională nu se poate substitui legiuitorului în sensul completării legislației".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la invocarea "art. 51 din Constituția României din 1991, [...] că acest text al Legii fundamentale a fost abrogat expres conform dispozițiilor
art. I pct. 29 din Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 ".
În legătură cu ridicarea excepției de neconstituționalitate prin raportare la celelalte dispoziții constituționale, Guvernul precizează că
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
"a fost abrogată expres prin dispozițiile
art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000
privind taxa pe valoarea adăugată, cu modificările ulterioare, care, la rândul ei, a fost abrogată expres prin dispozițiile
art. 40 din Legea nr. 345/2002
privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, aceasta fiind abrogată expres prin prevederile
art. 298 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare". Totodată, Guvernul arată că " Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu a preluat prevederile art. 25 pct. B lit. b) și ale
art. 19 lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile criticate au fost abrogate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000 . Totodată, această ordonanță de urgență a fost abrogată de
Legea nr. 345/2002 , care, la rândul său, a fost abrogată de art. 298 alin. (1) pct. 8 din Codul fiscal.
Față de faptul că textele de lege criticate pentru neconstituționalitate au fost abrogate, Avocatul Poporului consideră că "sunt incidente prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate care au ca obiect dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
Obiectul excepției, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 19 lit. a) și b) și ale
art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată și modificată prin
Legea nr. 130/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 30 decembrie 1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, ulterior modificată prin
Ordonanța Guvernului nr. 34/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 28 august 1997.
Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
a fost abrogată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000
privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 547/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 25 octombrie 2001.
La data întocmirii Notei de constatare nr. 15.274 din 31 iulie 2001, care a generat litigiul în cauză, erau în vigoare dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/2000 , care au preluat dispozițiile criticate ale
Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 , cu aceeași numerotare și un conținut asemănător.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000
și
de aprobare cu modificări și completări a acesteia au fost abrogate prin
privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 1 iunie 2002.
a fost abrogată prin
art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 83/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 494/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
privind Codul fiscal, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004, cu modificările și completările ulterioare, a reglementat, într-o formă și un conținut cu totul diferite, problema deducerii taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt și pe cea a emiterii facturilor fiscale, astfel cum rezultă din examinarea comparativă a textelor respective.
Din analiza noului conținut al reglementărilor cuprinse în
privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Curtea constată că acesta diferă în mod substanțial de prevederile criticate cuprinse în actele normative menționate, abrogate, astfel că nu se poate considera că aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare.
Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, în aplicarea dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , că în situația în care, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, intervine o modificare a dispozițiilor legale criticate, excepția este admisibilă, cu condiția ca, în principiu, dispozițiile legale modificate să fie aceleași.
Întrucât, conform
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare, Curtea constată că, în cauză, textele criticate au fost abrogate, astfel că în temeiul dispozițiilor alin. (6) al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. a) și b) și a celor ale
art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992
privind taxa pe valoarea adăugată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodplast" - S.A. în Dosarul nr. 7.567/CA/2004 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.