Decizia nr. 267/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 167 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Slamec" - S.A. Slatina în Dosarul nr. 120/F/2004 al Tribunalului Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura ce citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată că excepția, fără a fi motivată, se referă doar la o pretinsă neconcordanță între prevederile criticate și alte texte legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 120/F/2004, Tribunalul Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Slamec" - S.A. Slatina într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, formulată în baza

Legii nr. 64/1995 , cerere introdusă împotriva autorului excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor " art. 31 alin. 4 din Legea nr. 64/1995

privind cauțiunea, care se aplică fără excepție pentru toți creditorii, tocmai pentru a preîntâmpina cererile introduse cu rea-credință".

Tribunalul Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, consideră că "în speță sunt aplicabile prevederile art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora organele fiscale sunt scutite de plată cauțiunii, așa cum de altfel sunt scutite și de plată taxelor de timbru".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că excepția "nu ridică probleme de neconstituționalitate, [ci] se referă doar la o pretinsă neconcordanță între reglementările din

art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

și cele din art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală". În legătură cu neconcordanța celor două prevederi legale Guvernul apreciază că "este opțiunea legiuitorului, constând în reglementări deosebite pentru situații deosebite", iar "prevederile art. 172 alin. (2) din Codul menționat reprezintă o reglementare procedurală adoptată prin lege, adică în modalitatea prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituție".

În finalul punctului său de vedere Guvernul arată că prin

Decizia nr. 512/2004

Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor criticate.

Avocatul Poporului consideră că, "în absența opiniei instanței de judecată cu privire la excepția invocată, sesizarea Curții Constituționale prin Încheierea din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ nu este legală".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 167 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 174/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, ordonanță republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Ca urmare, textul dedus controlului de constituționalitate a devenit art. 172 alin. (2) prin renumerotarea textelor. Dispozițiile

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe, au următoarea redactare: "Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se vor înainta instanțelor judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni."

Analizând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a menționat nici un motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textelor de lege criticate și nu a indicat vreun text constituțional considerat a fi fost încălcat, limitându-se să arate că dispoziția criticată încalcă prevederile

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 .

În consecință, în cauză, Curtea nu poate reține ca reprezentând motivări în drept ale excepției de neconstituționalitate referirile autorului excepției făcute cu privire la încălcarea " art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995

privind cauțiunea". În jurisprudența sa Curtea Constituțională a stabilit de principiu că, potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, ceea ce implică, în mod necesar, invocarea unui temei constituțional pentru contestarea legitimității constituționale a prevederii ce face obiectul sesizării". De asemenea, Curtea a stabilit că "nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce privește invocarea unui anume motiv de neconstituționalitate", altminteri, "în cadrul procedurii de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate, controlul Curții Constituționale ar însemna să se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție [devenit art. 146 lit. d) după republicarea Constituției], care se referă în mod expres la «excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești»". În acest sens, menționăm de exemplu

Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 3 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere și la deciziile Curții nr. 338 din 18 iulie 1997 și nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 și, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a încălcării dispozițiilor

art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , aceasta nu are relevanță cu privire la neconstituționalitatea textului criticat, întrucât această încălcare, chiar dacă ar fi reală, nu ar putea constitui un temei de neconstituționalitate, ci, cel mult, eventual ar avea semnificația existenței unor necorelări din legislație, a căror înlăturare nu este de resortul justiției constituționale, ci este de competența exclusivă a autorității legiuitoare.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Slamec" - S.A. Slatina în Dosarul nr. 120/F/2004 al Tribunalului Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.