Decizia nr. 274/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, și de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Stelian Constantin Iordănescu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că părțile Corneliu Liviu Popescu și Rodica Iuliana Elena Popescu au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 138D/2005. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 77D/2005 și nr. 138D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 138D/2005 la Dosarul nr. 77D/2005.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepției Stelian Constantin Iordănescu solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând practica în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 ianuarie 2005 și din 27 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 12.119/2002 și nr. 2.204/2004, Judecătoria Sectorului 1 București și Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, și de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 și de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

[devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării] contravin dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece acest text de lege "validează, cu efect retroactiv, acte juridice care la momentul încheierii lor erau lovite de nulitate absolută (...)".

Se mai arată că textul de lege criticat încalcă și dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece "creează un dezechilibru pe plan procesual între foștii proprietari și foștii chiriași (...)", întrucât "foștii chiriași sunt obligați să-și dovedească buna-credință, pornindu-se ab initio de la o prezumție de rea-credință". Se mai invocă și încălcarea dispozițiilor art. 44 și 136 din Constituție, prin "deschiderea căii de declarare a nulității absolute a unor acte prin care s-a dobândit dreptul de proprietate", în condițiile în care "este incontestabil că la data încheierii lor aceste acte respectau toate normele legale în vigoare".

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea principiului constituțional al neretroactivității, instanța de judecată arată că textul de lege criticat "vizează un caz de nulitate necunoscut sub imperiul legii în vigoare la data încheierii actelor declarate nule de legea nouă (...)", consacrându-se astfel, "cu efect retroactiv, (...) un caz de nulitate a unui act juridic în care simpla invocare a bunei-credințe este nu numai necesară, dar și suficientă pentru dobândirea unui drept real imobiliar de la o altă persoană decât de la cea a adevăratului proprietar (...)". Se mai arată că este încălcat în acest mod și principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, deoarece "se consacră o soluție care exista și anterior intrării în vigoare a actului normativ (...)". De asemenea, se mai arată că textul de lege criticat "nu instituie obligația foștilor chiriași de a-și dovedi buna credință" și "nu protejează interesele unei anumite categorii sociale în interesul alteia, din moment ce proprietatea este garantată, în condițiile legii".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat "lipsește de eficiență juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil, prin sancționarea lor cu nulitatea absolută", cu excepția cazului în care "asemenea acte își mențin valabilitatea în situația în care au fost încheiate cu bună-credință". Se mai precizează că, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale în materie, textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece "ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credință (...) a fost determinată de rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice civile și nu aplicarea retroactivă a legii". Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. Nu poate fi reținută nici încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece prevederile

art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

"se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor care au încheiat cu rea-credință acte juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil". În ceea ce privește invocarea încălcării art. 44 din Constituție, se apreciază că textul de lege criticat nu contravine acestor dispoziții constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Așa cum rezultă din încheierile de sesizare a Curții Constituționale din data de 25 ianuarie 2005 și 27 ianuarie 2005, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Legea nr. 10/2001

a fost republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel,

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

a devenit art. 50 alin. (2), fără a se modifica substanța reglementării.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 50 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință."

În opinia autorilor excepție de neconstituționalitate, prevederile contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 și art. 136 din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului și unităților administrativ-teritoriale.

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: