Decizia nr. 273/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecătoriei Pitești.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate, excluzând de la atribuirea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a suprafețelor de teren pe care s-au efectuat investiții, nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (5) din Constituție, ci sunt în deplină concordanță cu cele cuprinse în alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.473/2003, Judecătoria Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mariana Dochinoiu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, față de dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (5) din Constituție, textul de lege criticat este neconstituțional.
Judecătoria Pitești consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că
art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
stabilește limitele dreptului de proprietate, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție și cu prevederile art. 480 din Codul civil.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că "excluderea de la restituire a suprafețelor de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățirile funciare, are la bază exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară". Se mai arată că "scopul
Legii fondului funciar nr. 18/1991
a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari", în aplicarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele drepturilor de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție. Se arată în acest sens că "reglementarea prin dispozițiile legale criticate a modalităților de restituire a terenurilor intrate în proprietatea de stat anterior anului 1990 și pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, este conformă cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, al căror cuprins este următorul:
- Art. 42 alin. (3): "Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (5) din Constituție, al căror conținut este următorul: "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. (...)
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Articolul 42
alin. (3) din Legea nr. 18/1991
prevede că terenurile agricole pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, nu pot fi atribuite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (5) din Constituție.
Curtea constată că dispozițiile art. 44 din Constituție, astfel cum au fost modificate prin
Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, referitoare la dreptul de proprietate privată, instituie obligația constituțională a statului de a garanta și ocroti dreptul de proprietate privată, dar statuează și cu privire la stabilirea prin lege a conținutului și limitelor acestuia.
Așadar, prevederile
art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 , excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate acele suprafețe de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățirile funciare, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Mai mult, textul de lege criticat nu interzice reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament sau plata despăgubirilor, având în vedere caracterul reparator al
În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (5) referitoare la expropriere și, respectiv, la dreptul autorității publice de a folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare pentru lucrări de interes general, Curtea constată că textul de lege ce face obiect al controlului de constituționalitate nu contravine acestor dispoziții constituționale. Astfel, art. 44 alin. (3) din Constituție stabilește că exproprierea nu poate fi realizată decât pentru o cauză de utilitate publică, că despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul, iar, în caz de divergență, prin justiție. Alin. (5) al art. 44, statuând asupra posibilității folosirii subsolului unei proprietăți imobiliare de către autoritățile publice, prevede în egală măsură obligația acestor autorități publice de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile. Din acest punct de vedere, textele constituționale referitoare la expropriere și la dreptul autorității publice de a folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare pentru lucrări de interes general reprezintă atât limitări ale dreptului de proprietate, cât și garanții ale acestui drept. Legiuitorul constituțional prevede în acest sens dreptul proprietarului de a beneficia de despăgubiri stabilite de comun acord sau prin intermediul justiției, în caz de divergență.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecătoriei Pitești.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.